Leziuni ale lobului parietal al creierului, în special în emisfera dreaptă, pot duce la probleme cu orientarea spaţială. Inteligenţa (abilitatea) spaţială este folosită atunci ne formăm harta mentală a unei zone sau atunci când ne imaginăm cum anumite forme se potrivesc împreună.
Pacienţii cu leziuni parietale în emisfera dreaptă îşi pot pierde abilitatea de procesa informaţii cu privire la spaţiul din jurul lor. De exemplu, în faza acută, imediat după leziune, se pierd uşor. Dacă părăsesc camera de spital pentru o gustare, pot rătăci la nesfârşit până cineva le vine în ajutor.
De exemplu, o familie a descoperit că ceva este în neregulă cu un bărbat, parte din familie, atunci când acesta nu mai ştia să ajungă acasă, după ce făcuse acest drum de două ori pe zi, vreme de 30 de ani. Doctorii au descoperit că bărbatul suferise un atac cerebral în lobul parietal al emisferei drepte.
Lobul parietal în roşu
Pe măsură ce timpul trece, pacienţii cu leziuni parietale îşi revin în bună măsură. Această funcţie de recuperare este tipică pacienţilor cu leziuni ale creierului. În genere, primele şase luni după apariţia problemei sunt critice. Dacă pacientul nu îşi revine în această perioadă, şansele de revenire după această perioadă scad drastic.
După câteva luni, pacientul tipic cu leziuni moderate ale lobului parietal aproape nu mai prezintă simptome. Cu toate acestea, prin aplicarea unui test, se poate identifica existenţa unui deficit rezidual (adică încă există probleme, dar acestea nu sunt vizibile la o observare superficială). Testul este efectuat după cum urmează. Doctorul îi dă pacientului o carte cu o hartă pe ea. Harta constă din 9 puncte, în rânduri de câte trei, care sunt conectate de linii neregulate, ca în imaginea de mai jos.
Pe podeaua sălii în care se administrează testul există un model similar cu 9 puncte aşezate în trei rânduri de către trei puncte. Pacientul încearcă să urmeze ruta indicată de carte, păşind pe punctele de pe podea.
Pacienţii cu afecţiuni parietale vor avea dificultăţi în a face asta. Aceştia ajung la un colţ, se întorc şi, ne mai fiind în stare să facă legătura dintre imaginea de pe carte şi cea de pe podea, sunt complet dezorientaţi.
— ••• —
Articolul este parte din cartea "Introducere în psihologie" de Russell A. Dewey
CUPRINS
(Cap.2: Sistemul nervos uman) - (Partea 2: Neuropsihologia) - Sindromul parietal
