A doua categorie majoră a tehnicilor de reducere a stresului are o natură mai cognitivă. Am întâlnit-o deja cu câteva pagini în urmă în cercetarea lui Lazarus (1993). Această abordare implică schimbarea emoţiilor negative induse de un eveniment stresant. Re-interpretarea unui eveniment este numită restructurare sau reîncadrare cognitivă.

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.14: Frontierele psihologiei) - (Partea I: Psihologie şi medicină)


Ce model intuitiv util este citat, în mod eronat, de peste un milion de ori pe Internet?


Aproape orice piedică neaşteptată, de exemplu, ar putea fi văzută mai degrabă ca o oportunitate, decât ca o catastrofă. Pentru concretizarea acestui lucru se foloseşte logograma (caracterul grafic chinezesc) cuvântului criză - care incorporează logograma cuvântului oportunitate. Această asociere se dovedeşte a fi o eroare, bazată pe o neînţelegere a caracterelor grafice chinezeşti. Cu toate acestea, procedeul intuitiv este atât de util, încât a fost citat de peste un milion de ori pe Internet. 

Reîncadrarea unei piedici ca o oportunitate poate deschide o uşă pentru procesul constructiv de luare a deciziilor, reducând în acelaşi timp emoţiile negative şi stresul. Conform celor spuse de Albert Ellis, noi nu suntem regi şi regine ale Universului şi nu putem deci schimba în mod automat fiecare situaţie negativă în una neutră sau pozitivă. "Realitatea de multe ori pute." Dar, o reevaluare este concomitent mai realistă (majoritatea profesorilor nu intenţionează, de fapt, să le facă vreun rău studenţilor lor) şi mai reducătoare de stres (o dată ce studentul realizează că profesorul nu intenţionează să îi facă rău, un an de studiu dificil poate să îi pară o provocare, dar să nu mai fie atât de stresant). În mod ideal, schimbarea unui scenariu emoţional ar putea oferi o versiune mai exactă asupra realităţii, care să nu declanşeze reacţiile nocive ale stresului.


Cum poate fi schimbat "scenariul furiei"?


Sugerarea unui mod de re-scriere a unui scenariu nu ia mult timp, acest tip de consiliere putând fi realizat într-o terapie de scurtă durată. Luaţi în considerare recomandările lui Bloom cu privire la terapiile scurte din capitolul 13. El recomanda identificarea rapidă a unei probleme focale şi oferirea unei interpretări care să extindă gradul de conştientizare a pacientului în scopul demarării unei secvenţe de rezolvare a problemelor. Un astfel de protocol s-a derulat într-o şedinţă de două ore.

 




Ce este "scenariul anxietăţii"?


Să presupunem că un student se teme că nu se va descurca prea bine la şcoală. Într-o sesiune de două ore, scenariul anxietăţii ar putea fi re-scris. Scenariul anxietăţii implică (1), un eveniment viitor (cum ar fi exmatricularea pentru nepromovarea unor examene) şi (2), ameninţarea propriei bunăstări (cum ar fi  afirmaţia "Părinţii mei mă vor omorî"). Am putea împrumuta tehnica lui Ellis de contestare a ideilor iraţionale şi s-o aplicăm la afirmaţia de mai sus, putând spera totuşi că părinţii nu-l vor omorî pe student. Apoi, am putea încerca să re-scriem scenariul "anxietăţii", într-un scenariu al "speranţei", prefigurând un curs diferit al evenimentelor viitoare.


Cum ar putea fi utilizată această tehnică cu un student aflat în pericol de exmatriculare? Cum am putea re-scrie un scenariu al anxietăţii într-un scenariu al speranţei?


Pentru a rămâne fideli principiilor prezentate mai sus, re-evaluarea trebuie să fie exactă, dar să cuprindă de asemenea şi o perspectivă nouă, una mai puţin negativă. Am putea menţiona, de exemplu, că toţi acei aşa-numiţi studenţi non-tradiţionali, mai mari din campus - de obicei nişte studenţi excelenţi şi o încântare pentru profesori - au un anumit traseu educaţional. Este posibil ca ei să nu fi absolvit un colegiu, la o vârstă mai fragedă.

Deci, nu ar fi sfârşitul lumii dacă un student ar fi eliminat pentru note mici. Ar fi o şansă pentru re-evaluarea planurilor personale, din perspectiva frecventării unui alt tip de şcoală - eventual o şcoală tehnică în locul cursurilor universitate - sau doar pentru o oarecare maturizare înaintea revenirii pentru finalizarea cursurilor, ca o persoană puţin mai în vârstă. Într-adevăr, dacă ai o prestaţie marginală, părăsirea şcolii ar putea constitui una dintre cele mai bune opţiuni. Aceasta te-ar putea împiedica să pierzi singura oportunitate a vieţii – aceea de a obţine o educaţie de sublicenţă (o şansă pe care ai putea să nu o mai ai a doua oară). În loc de a avansa cu note de C şi D la vârsta de 18 sau de 19 ani, ai avea posibilitatea să revii şi să obţii note de A şi B, ca o persoană mai în vârstă, mai matură.


Care este efectul sperat al transformării unui scenariu al anxietăţii într-un scenariu al speranţei?


Ca o formă de terapie a unui student stresat de ameninţarea eliminării, acest demers vizează ceva mai mult decât crearea unei iluzii (deşi acesta ar putea fi cazul celor care nu se vor mai întoarce niciodată la şcoală). Se urmăreşte însă conturarea unui plan de viitor, care să ofere speranţa unui rezultat pozitiv. De asemenea, ar fi un mod mult mai exact de a gândi decât cel exprimat de ideea, "Dacă voi fi eliminat, părinţii mei mă vor ucide". Procedând astfel, poţi acţiona în sensul celor recomandate de Bloom: oferi o nouă perspectivă persoanei aflate în dificultate şi ajuţi persoana să înceapă să se preocupe de obiectivele sale de viitor şi de rezolvarea problemelor. Acestea, la rândul lor, ar putea-o scuti de unele anxietăţi asociate unui sfârşit de an şcolar dezastruos.

Traducere de Maricica Botescu, cu acordul autorului

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.