ÎndrăgostităDorothy Tennov  a  inventat o specializare în urma studiului exaltării pasionale, numid-o iubirea iniţială intensă. Această fază a iubirii este dominată de chimie. Iubirea de acest tip poate fi reciprocă sau de o singură parte şi, uneori, ea se clădeşte pe lipsa de speranţă.

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.16: Sex, prietenie şi iubire) - (Partea a III-a: Tipuri de relaţii) - Îndrăgostirea şi semnele ei iniţiale

 

Psihologul Dorothy Tennov enumeră 12 componente de bază ale stării de iubire intensă iniţială (eng.limerence), care implică persoana iubită.

Semne ale stării îndrăgostire profundă

1. Gândirea obsesivă (te gândeşti fără încetare la persoana iubită)
2. Dorinţa acută de reciprocitate (te aştepţi ca persoana iubită să îţi întoarcă sentimentele)
3. Starea de spirit devine dependentă de acţiunile sau de interpretarea acţiunilor persoanei iubite (de exemplu, interpretarea acţiunilor lui ca indicând o dragoste reciprocă)
4. Incapacitatea de a te îndrăgosti în acest fel de mai mult de o persoană la un moment dat
5. Alinare uşoară printr-o imaginaţie bogată (de exemplu, să ai senzaţia pe moment de mai bine prin imaginarea unui scenariu fantasmagoric în care persoana iubită devine accesibil)
6. Sentimente de timiditate şi frica de  respingere atunci când eşti în jurul persoanei iubite
7. Intensificarea sentimentului de iubire prin adversitate (iubirea „imposibilă”)
8. O „abilitate extraordinară” în a interpreta comportamente neutre ca semne de pasiune ascunsă ale persoanei iubite
9. O durere de „inimă” (regiunea centrală a pieptului) atunci când incertitudinea este puternică
10. Starea de plutire (un sentiment de plutire prin aer) atunci când speranţele sunt mari
11. O intensificare generală a sentimentelor pentru persoana iubită care lasă alte motive de îngrijorare în urmă
12. O tendinţă de a accentua caracteristicile pozitive ale lui persoanei iubite şi de a i le minimaliza pe cele negative (Adaptat din Tennov, 1979, pp. 23-24)

Nu toate aceste caracteristici se regăsesc în fiecare caz de iubire iniţială intensă. De exemplu, unii oameni nu experimentează „durerea de inimă.” Dar, în totalitate, sindromul este distinct şi uşor de recunoscut. Autorii anteriori au denumit simptomele similare, simptomele bolii iubirii. Tennov dă vina pe un sistem limbic hiperactiv.

Singurul mod în care starea de îndrăgostire poate fi oprită, spune Tennov, este prin eliminarea în totalitate a oricărei speranţe la o relaţie reală. Declaraţiile persoanei de care te-ai îndrăgostit, precum „Putem fi prieteni”, nu sunt eficiente pentru sfârşitul stării de îndrăgostire, deoarece acestea permit crearea unei speranţe. Numai o declaraţie definitivă („Eu nu te iubesc” sau „Iubesc pe altcineva”) pune capăt oricărei speranţe şi poate astfel sfârşi starea de îndrăgostire.

De asemenea, timpul mai poate fi un remediu pentru acest tip de iubire. Atracţiile puternice pot să apară între oameni normali care sunt deja implicaţi într-o relaţie loială pe termen lung. Dacă nu se acţionează după atracţie, aceasta va tinde să se transforme într-o prietenie care are, probabil, unele „scântei” datorită atracţiei rămase, dar care nu se apropie de puterea sau calitatea obsesivă a stării adevărate de iubire intensă.

În timp ce strângea informaţii pentru interviul ei despre iubirea iniţială intensă, Tennov a întâlnit oameni cu sentimente de de acest gen doar pentru membrii aceluiaşi sex. Aceasta poate persista în absenţa unei relaţii reale. Tennov îşi exprimă opinia că astfel de sentimente nu pot fi atât de uşor redirecţionate spre sexul opus; ea se referă la orientarea de gen ca fiind cea mai „imuabilă” (de neschimbat) calitate a stării de iubire iniţială intensă.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.