Pot comunica astronauţii în spaţiul cosmic?
Undele sonore au nevoie de un mediu prin care să se propage, aşa cum a demonstrat Robert Boyle acum aproape 350 de ani. Din această cauză comunicarea verbală în spaţiul extraterestru devine imposibilă, cel puţin în condiţii similare comunicării interumane normale, aşa cum o experimentăm cu toţii pe Terra. Când un cosmonaut vorbeşte corzile sale vocale vibrează, iar respectivele vibraţii sunt transmise aerului din cavitatea bucală şi din interiorul căştii cu care este dotat costumul special al acestuia. Vibraţia se transmite şi căştii în sine, doar că aici este punctul terminus al propagării undei deoarece mai departe nu mai există nimic. Undele sonore nu se pot propaga prin vacuum-ul din spaţiul extraterestru, astfel că sunetele scoase de astronauţi rămân practic "închise" în interiorul propriilor costume atunci când aceştia se află în spaţiul cosmic.
Bineînţeles că există o soluţie la problema acestei aparente incapacităţi de a comunica în spaţiul cosmic, şi aceasta este radioul. După cum puteţi citi în acest articol, radioul are la baza funcţionării sale propagarea undelor electromagnetice, care, spre deosebire de cele sonore, călătoresc nestingherite prin spaţiul interstelar. Aşa că astronauţii sunt dotaţi cu aparate radio pentru emisie-recepţie. Microfoanele acestora convertesc sunetele din interiorul căştilor în semnale electrice care sunt ulterior transmise ca unde radio prin spaţiul cosmic către ceilalţi cosmonauţi, colegi de echipaj, ba chiar şi către centrele de control de pe Pământ, atunci când operaţiunile desfăşurate necesită acest lucru. La nivelul receptorului radio din dotarea costumului unui astronaut unda radio redevine vibraţie a aerului din interiorul căştii, punând în mişcare timpanul acestuia şi generând la nivelul cortexul auditiv senzaţia că spusele colegului de echipaj au fost auzite.
Am putea auzi o navă spaţială inamică explodând?
Majoritatea filmelor de anticipaţie nu ţin cont de aspectele pomenite anterior, prezentând scene în care putem auzi sunetele generate de torpile fotonice prin spaţiul cosmic în drumul lor spre nava inamică şi arătând chiar cum flote întregi ale băieţilor răi explodează spectaculos în scene de luptă condimentate cu jocuri de lumini şi sunete asurzitoare. În realitate, acestea nu sunt decât trucuri pentru atragerea publicului telespectator sau chiar gafe cauzate de necunoaşterea mecanismelor de propagare a undelor sonore de către specialiştii în generarea computerizată a efectelor speciale.
