Articolul de mai jos reprezintă o sinteză a principalelor idei dintr-un articol recent al faimosului autor american Francis Fukuyama despre cauzele valului de populism global.
De la Brexit și alegerea lui Donald Trump în 2016, lumea s-a confruntat cu un val populist care a bulversat democrațiile occidentale. Sociologi, jurnaliști și politologi au căutat explicații în nouă direcții majore: inegalitatea economică generată de globalizare și neoliberalism; rasismul și frica de străini; schimbările sociale ce separă clasele educaționale și geografice; carisma demagogilor; eșecul partidelor tradiționale; reacția împotriva agendei progresiste; slăbiciunea liderilor de stânga; natura umană, cu predispozițiile ei spre violență, ură și excludere; și, în cele din urmă, Internetul și rețelele sociale.
După aproape un deceniu de dezbateri, tot mai mulți analiști conchid că ultimul factor — tehnologia și, mai ales, Internetul — nu este doar unul dintre elemente, ci chiar pivotul care explică de ce populismul s-a amplificat tocmai în acest moment istoric și de ce are forma actuală, marcată de conspiraționism și neîncredere în instituții.
De ce celelalte cauze nu explică suficient fenomenul
Inegalitatea economică a împins, fără îndoială, o parte a clasei muncitoare spre populism. Totuși, Trump a fost ales într-o perioadă de creștere economică și șomaj scăzut, departe de crizele anilor ’30. Nici frica de imigrație și resentimentele rasiale nu pot explica singure fenomenul: populismul a înflorit și în țări aproape etnic omogene, precum Polonia. Iar în SUA, Trump a atras un electorat multirasial, combinând segmente sociale care altădată votau cu democrații.
Polarizarea educațională și geografică, unde elitele urbane progresiste se opun Americii rurale conservatoare, e reală, dar mai degrabă efectul, nu cauza unui proces mai profund.
Demagogia liderilor ca Trump sau Orban explică doar parțial fenomenul: cultul personalității nu ar fi prins fără un teren pregătit.
Iar eșecurile partidelor tradiționale — fie lipsa de soluții economice, fie proasta guvernare — sunt constante istorice, nu trăsături noi.
La fel, reacția culturală împotriva progresismului și „corectitudinii politice” nu e o noutate: feminismul, politica identitară și disputele culturale există de peste jumătate de secol. Nici natura umană nu oferă o explicație satisfăcătoare — agresivitatea, frica și neîncrederea ne însoțesc dintotdeauna, deci întrebarea esențială rămâne: de ce acum?
Răspunsul: o lume remodelată de Internet
Răspunsul constă în revoluția digitală. Internetul a distrus filtrele care controlau fluxul informațional — presa, editurile, televiziunile, universitățile — și a permis oricui să devină propriul editor. Adevărul nu se mai stabilește prin verificare jurnalistică sau consens științific, ci prin vizibilitate: numărul de like-uri, vizualizări și distribuiri a devenit noua monedă a credibilității.
Platformele mari au încurajat conținutul emoțional, șocant, conspirativ, pentru că algoritmii lor caută un singur lucru: atenția. Într-un asemenea ecosistem, senzaționalul are mai mult succes decât reflecția, iar minciuna spectaculoasă depășește fapta verificată. Astfel s-a creat o lume paralelă, unde percepțiile pot contrazice realitatea obiectivă, iar comunități întregi pot trăi în bule informaționale complet separate.
De la anti-vacciniști la QAnon: nașterea credinței digitale
Internetul a devenit incubatorul noilor credințe politice. Mișcarea anti-vaccin, de exemplu, s-a extins prin influenceri și rețele sociale care au amplificat neîncrederea în știință și autoritate. Nu e o ideologie conservatoare clasică, ci o reacție emoțională întreținută de algoritmi. Așa s-au format și mișcările conspiraționiste precum QAnon, care au transformat imaginația colectivă în armă politică.
Cercetătoarea Renée DiResta a arătat cum platformele pot lega domenii aparent fără legătură: o comunitate de adepți ai yoga a fost expusă la conținut conspiraționist doar pentru că un influencer popular a distribuit materiale QAnon, iar algoritmul a decis că „yoga și conspirațiile” merg bine împreună.
Internetul ca mașină de radicalizare
Spațiul online a devenit și terenul fertil al radicalizării. Mulți dintre participanții la asaltul Capitoliului din 6 ianuarie 2021 proveneau din mediul gamerilor, unde cultura „meme-urilor” și limbajul ironiei au fost transformate în arme ideologice. Într-o lume a jocurilor video, conspirația devine scenariu, iar violența, simulare repetată până la interiorizare.
Democrația în era camerelor de rezonanță
Internetul explică nu doar momentul apariției populismului, ci și forma lui: o politică bazată pe neîncredere, pe negarea faptelor și pe percepția unei amenințări existențiale. Astăzi, taberele ideologice nu mai dispută doar valori, ci și realitatea însăși — de la rezultatele alegerilor până la siguranța vaccinurilor. Fiecare trăiește într-un univers informațional propriu, confirmat și întărit de algoritmi.
Celelalte opt cauze rămân relevante, dar doar Internetul explică de ce populismul modern a devenit o revoltă globală a percepției împotriva realității. Într-o epocă în care ecranele intermediază adevărul, politica s-a mutat definitiv online, iar lupta pentru democrație se poartă, mai mult ca oricând, în interiorul rețelelor.
Sursa: It's the Internet, stupid! de Francis Fukuyama.
