Cercetătorul israelian Asher Kaufman arată cum comportamentul guvernului și armatei israeliene în teritoriile palestiniene afectează cetățenii israelieni în lume și cum transformă țara într-un stat paria.
Comportamentul Israelului în Gaza riscă din ce în ce mai mult să transforme statul într-unul paria.
Dacă la început liderii lumii și-au arătat susținerea pentru Israel după masacrul comis de militanții Hamas pe 7 octombrie 2023, distrugerile provocate în enclava palestiniană au făcut ca țara să fie tot mai izolată pe scena internațională.
În ultimele săptămâni, chiar și aliați de lungă durată precum Germania, Marea Britanie și Australia s-au distanțat de guvernul israelian, în special prin promovarea recunoașterii statului palestinian.
Ca cercetător israelian al Orientului Mijlociu care lucrează în SUA, am văzut cum aceste curente internaționale afectează statutul Israelului în lume. Și, deși guvernul prim-ministrului Benjamin Netanyahu a rămas sfidător și neclintit în fața atitudinilor tot mai dure împotriva sa, reacțiile de respingere îi afectează vizibil pe cetățeni.
Imagini ale foametei
Schimbarea de atitudine față de Israel a început încă de la începutul războiului. Ea a fost alimentată de acțiuni israeliene percepute din ce în ce mai mult ca disproporționate și imposibil de justificat. Dar în ultimele luni s-a amplificat considerabil, dată fiind situația tot mai disperată a palestinienilor, transmisă în direct în întreaga lume.
Imagini înfiorătoare cu copii înfometați și mii de oameni luptându-se pentru resturi de mâncare, în ceea ce un organism sprijinit de ONU (The Integrated Food Security Phase Classification - IPC) a numit-o foamete, sunt acum relatate frecvent în presa mondială și americană.
Chiar și platforme conservatoare precum Fox News, care până recent erau simpatetice reacției Israelului la 7 octombrie, au dedicat timp de emisie relatărilor despre foamete și au pus sub semnul întrebării motivele acesteia.
Tot mai mult, distrugerea de către Israel a Gazei, care până acum a dus la uciderea a cel puțin 62.000 de persoane, aproape jumătate dintre ele femei și copii, și a lăsat 70% din teritoriu în ruine – este privită critic.
La aproape doi ani după atacul ce a declanșat operațiunea israeliană, obiectivele războiului sunt înțelese tot mai mult ca fiind motivate politic, scopul fiind supraviețuirea politică a lui Netanyahu și a guvernului său.
Condamnările internaționale și sancționarea unor membri proeminenți ai guvernului, acuzați că au folosit un limbaj care îndeamnă la genocid împotriva palestinienilor din Gaza și din alte părți, cresc constant.
Australia a interzis recent intrarea unui parlamentar israelian de extremă dreapta, invocând limbajul său violent și inflamator împotriva palestinienilor. Marea Britanie i-a sancționat pe doi membri ai guvernului Netanyahu, Itamar Ben-Gvir și Bezalel Smotrich, din motive similare.
Mai mult, organizații internaționale și cercetători definesc tot mai des acțiunile guvernului israelian în Gaza drept genocid, iar recent două organizații israeliene pentru drepturile omului s-au alăturat acestei evaluări.
Opinia publică israeliană
Dar în ce măsură cetățenii israelieni sunt confundați cu guvernul Netanyahu în criticile internaționale?
Sondajele de opinie din Israel arată o imagine complexă a viziunilor asupra războiului din Gaza. Pe de o parte, guvernul lui Netanyahu este profund nepopular în rândul a 70% dintre israelieni, iar un număr tot mai mare dintre aceștia cred acum pe deplin că prim-ministrul prelungește războiul din motive politice personale.
Această percepție a dus la creșterea protestelor. Pe 17 august, țara aproape că s-a blocat în timpul unei greve și manifestații masive împotriva guvernului. Sute de mii de oameni s-au adunat la Tel Aviv într-un miting de amploare fără precedent, cerând încetarea războiului și un acord de încetare a focului care să aducă acasă toți ostaticii.
Totuși, sondajele arată și că o majoritate a israelienilor rămân fie indiferenți la suferința palestinienilor din Gaza, fie sunt în favoarea acesteia, deumanizarea palestinienilor fiind larg răspândită în societatea israeliană.
Se pare că recent au apărut fisuri în acest zid al indiferenței.
Interdicții, huiduieli și ostracizare
Etichetarea Israelului ca stat paria pe plan internațional nu pare să deranjeze guvernul.
Netanyahu insistă că toate relatările despre catastrofa umanitară din Gaza sunt știri false, orchestrate de Hamas și de forțe antisemite din lume. El a răspuns și mișcărilor guvernelor occidentale de a recunoaște statul palestinian, etichetând deciziile drept antisemite.
Dar există semne că condamnarea internațională a războiului din Gaza îi afectează pe israelieni, atât acasă, cât și peste hotare.
Israelienii și organizațiile israeliene din toate domeniile se confruntă cu tot mai multe acțiuni și sentimente anti-israeliene.
Mișcarea de boicotare, dezinvestire și sancționare a Israelului, cunoscută ca BDS (boycott, divest and sanction), există din 2005, dar până la războiul din Gaza a avut un succes limitat în a genera sprijin larg. Acum, la 20 de ani de la înființare, porțile par să se fi deschis și au dus la un potop de boicoturi și alte acțiuni care afectează treptat aproape fiecare sector din Israel.
De exemplu, lanțul britanic de magazine Co-op a anunțat la începutul acestui an că nu va mai achiziționa produse israeliene pentru cele 2.300 de magazine ale sale.
Turiști israelieni în Grecia au fost ținta unor manifestații pro-palestiniene. Și există multiple relatări despre turiști israelieni interogați sau hărțuiți în alte locuri din cauza presupusei implicări în războiul din Gaza.
Există presiuni asupra FIFA de a exclude Israelul din organizația mondială de fotbal, iar meciurile cu echipe israeliene în capitale europene au fost marcate de violențe între fani de ambele părți.
Între timp, un număr tot mai mare de academicieni din lume refuză să colaboreze cu colegii lor israelieni. UE ia în considerare blocarea accesului Israelului la prestigiosul program de cercetare și inovare Horizon Europe.
Iar artiștii israelieni sunt acum ostracizați și retrași regulat din evenimente artistice internaționale, de la festivaluri muzicale până la expoziții de arhitectură.
Evenimente culturale internaționale programate să aibă loc în Israel sunt modificate sau anulate în mod obișnuit, așa cum s-a întâmplat recent cu Concursul Internațional de Harpă, programat pentru decembrie 2025.
Între timp, concursul Eurovision a devenit pentru al doilea an consecutiv loc al manifestațiilor anti-israeliene. Aceasta în ciuda faptului că fanii israelieni ai evenimentului, extrem de popular în comunitatea LGBTQ, aparțin în mare parte taberei progresiste de stânga din Israel, exact oamenii cei mai probabil să se opună guvernului actual.
Israelienii au răspuns acestei provocări în multiple moduri. Chiar și înainte de demonstrația masivă din 17 august, zeci de mii de israelieni au protestat luni de zile împotriva guvernului, acuzându-l pe Netanyahu și cabinetul său de extremă dreapta că transformă Israelul într-un stat paria. Artiști și academicieni au lansat petiții, recunoscând responsabilitatea Israelului pentru catastrofa umanitară din Gaza și cerând încetarea războiului.
În străinătate, israelienii, cunoscuți drept turiști pasionați, călătoresc acum mai mult în locuri considerate mai puțin ostile față de Israel. Mulți preferă să nu-și dezvăluie identitatea israeliană.
Rezerviști și foști soldați se tem să nu fie arestați în afara țării după ce au postat pe rețelele sociale despre serviciul lor militar în Gaza.
Acuzații de antisemitism
Totuși, Netanyahu – care este vizat de un mandat de arestare emis de Curtea Penală Internațională – și cabinetul său de extremă dreapta par neclintiți. Izolarea globală le poate chiar servi intereselor înguste, plasând Israelul într-o situație precară și ajutându-i să își mobilizeze baza electorală în jurul argumentului că toate acțiunile anti-israeliene sunt motivate de antisemitism.
Și, deși antisemitismul este real și răspândit, și o parte dintre acțiunile anti-israeliene sunt determinate de el, este exagerat să se susțină că antisemitismul – și nu politica guvernului israelian – reprezintă cauza principală a sentimentelor și acțiunilor globale actuale împotriva țării.
Guvernul este deosebit de indiferent față de domeniile considerate „elitiste” și care au fost afectate în special de mișcarea globală de protest împotriva Israelului.
Membrii guvernului și susținătorii lor privesc mediul academic israelian sau artele israeliene ca pe domenii dominate de liberali de stânga a căror influență ar trebui limitată.
Relevant este că atunci când Institutul Weizmann, unul dintre cele mai prestigioase centre academice ale Israelului, a fost lovit de o rachetă iraniană în timpul războiului de 12 zile din iunie, un cunoscut prezentator de radio și televiziune de extremă dreapta, susținător al guvernului, a scris pe Twitter: „Dumnezeu - 1; Institutul Weizmann - 0”. Sugestia era că Dumnezeu a pedepsit această instituție academică de renume mondial pentru lipsa sa de sprijin față de guvern.
Tweetul a fost condamnat de jurnaliști și de unii membri ai opoziției, dar a fost aprobat și reluat pe Channel 14, cunoscut drept „televiziunea de casă” a lui Netanyahu. Oficialii guvernamentali au rămas tăcuți.
Când acesta este sentimentul predominant în rândul guvernului și al susținătorilor săi, de ce ar fi preocupați de consecințele pentru mediul academic israelian și, de fapt, pentru cetățenii israelieni, dacă Israelul este tot mai mult perceput ca un stat paria?
Traducere după Netanyahu remains unmoved by Israel’s lurch toward pariah status de Asher Kaufman, profesor de istorie la Universitatea Notre Dame.
Credit imagine: pexels.com
