Știu, în vremuri de război, noi vorbim de șpăgile doctorilor :)

Cred că salariile mari din sistemul medical (mă refer în special la doctori) au avut un efect pozitiv: nu mai pleacă așa de mulți doctori în alte țări. Dar în mod clar nu au rezolvat cealaltă problemă: cea a șpăgii. Este aproape pretutindeni, deși în mod clar nu toți doctorii iau șpagă. Am spera, desigur, ca niciunul să nu mai ia mită.

De ce nu s-a întâmplat asta? Ține de natura umană și de modul în care funcționează instituțiile.


Natura umană

Ieri ai avut salariul X și luai șpagă. Azi ai salariu X+Y, adică mult mai mare. Ce faci? Tu ești obișnuit să iei șpagă. Cum îți schimbi acest obicei? Mai ales dacă suma din șpagă este mult mai mare decât X + X + Y? Nu te schimbi. Iei noul salariu, plus șpaga. E mai bine, nu?

În mod evident, problema mitei nu se va rezolva de la sine. Iar cazurile rare de cercetări penale și de condamnări nu vor reușit să elimine un fenomen larg răspândit și o mentalitate care se perpetuează din generație în generație.


Rolul controlului independent

Problema șpăgii se poate rezolva ușor: trebuie instituit un sistem de control independent. Nu permanent, ci până obiceiul luatului șpăgii dispare. Nimeni nu a fost perfect de la început. Chiar și renunțarea la șpagă se învață.

Ce înseamnă un sistem de control independent? Un birou de etică în fiecare spital, ce ar avea sarcina de a lua feedback de la pacienți.

În ziua externării sau la 1/2 săptămâni de la externare, cineva de la biroul de etică vorbește cu pacienții. Îi întreabă pe foștii pacienți câteva lucruri, ca să nu-i plictisească, ca, de pildă:
- ați dat șpagă doctorului?
- dacă da, cât?
End of story.

Nu, răspunsul pacientului nu e bază pentru anchetă penală. Poate unii pacienți mint. Se poate. Dar poate fi o bază pentru o discuție a șefului aceluiași birou cu managerul spitalului și cu doctorii unde majoritatea pacienților spun că au luat șpagă. Pentru că nu vor minți toți pacienții. Nu au de ce.

Biroul de etică ar trebuie subordonat ministrului (unui birou de etică central din minister), căci dacă este sub managerul spitalului, e de pomană.

La final de an, biroul de etică al spitalului e obligat să publice pe site-ul ministerului de resort un raport. Nu trebuie să spună cine ce șpagă a luat. Dar niște statistici poate publica, de genul:
- pacienții noștri spun, în procent de peste 50%, că 90% dintre doctorii noștri iau șpagă.
- media șpăgii în spitalul nostru este estimată la X lei.

Problema corupției o are orice sistem fără un sistem de control riguros.


E rea șpaga și dacă e dată din proprie inițiativă de pacienți?

Sigur că e rea. În fapt, nimeni nu vrea să dea șpagă. De ce ar vrea? Pe lângă faptul că este ilegal, este umilitor, foarte umilitor. Dar omul o face, pentru că trebuie să se „alinieze”. Nu știe ce riscă dacă nu dă șpagă. Va avea impresia că doctorul nu-i dă atenția cuvenită, că asistenta îl ignoră din simplul motiv că nu a primit nimic șamd. Ceea ce în multe cazuri reflectă în mod precis realitatea.


De ce se duc oamenii la „privat”?

Știm toți de ce.
1. Pentru că NU DAI ȘPAGĂ. Din nou, e umilitor să dai șpagă. Iar dacă nici nu ai cine știe ce venituri, este și mai dificil.
2. Pentru că te poți programa și, de regulă, se respectă programarea.
3. Pentru că locul arată decent.

Altfel, de multe ori la „privat” sunt aceiași doctori pe care-i întâlnești și la stat.


Vom scăpa vreodată de șpagă?

Dacă nu se iau măsuri sistemice, ca cea prezentată mai sus, nu vom scăpa niciodată de șpagă. Nu are acum să se schimbe ceva fără măsuri concrete. Natura umană...

Credit imagine depositphotos.com

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.


Dacă găsești site-ul util, ne poți ajuta cu o DONAȚIE