Învățarea unei limbi noi la vârsta adultă poate fi o experiență frustrantă. Pe hârtie, creierul nostru matur și experimentat ar trebui să ne ajute să învățăm mai ușor, însă, în realitate, bebelușii analfabeți par să dobândească limbajul cu mult mai mare ușurință decât adulții.
Bebelușii își încep călătoria învățării limbajului încă din pântec. De îndată ce urechile și creierul lor le permit, ei încep să perceapă ritmul și melodia vorbirii, așa cum se aude prin burtă.
La câteva luni după naștere, încep să segmenteze vorbirea continuă în unități mai mici și să învețe cum sună cuvintele. Când ajung să meargă de-a bușilea, își dau seama că multe dintre aceste unități sonore desemnează lucrurile din jurul lor.
Trec mai bine de 12 luni de ascultare și observare până când copiii rostesc primele lor cuvinte, iar cititul și scrisul apar mult mai târziu.
Însă, pentru adulți, procesul învățării unei limbi străine este, de obicei, inversat. Ei încep prin a învăța cuvinte – adesea din text scris – și încearcă să le pronunțe, înainte de a înțelege ritmul și sunetul general al limbii.
Adaptarea la o limbă nouă
Un nou studiu arată că adulții pot percepe rapid tiparele melodice și ritmice ale unei limbi complet necunoscute. Aceasta confirmă faptul că mecanismul de achiziție a limbajului specific limbii materne rămâne activ și în creierul adult.
În experimentul nostru, 174 de adulți cehi au ascultat timp de 5 minute limba maori, pe care nu o mai auziseră niciodată. Apoi au fost testați folosind fragmente audio fie din limba maori, fie din limba malaieză – o altă limbă necunoscută, dar similară – și au fost întrebați dacă au recunoscut limba pe care o ascultaseră anterior.
Frazele testate au fost filtrate acustic pentru a imita modul în care vorbirea este percepută în pântec. Acest proces a păstrat melodia și ritmul, dar a eliminat frecvențele mai mari de 900 Hz, care conțin detalii despre consoane și vocale.
Participanții au reușit să distingă corect limbile mai des decât ar fi indicat hazardul, demonstrând că și o expunere extrem de scurtă este suficientă pentru a recunoaște tiparele melodice și ritmice ale unei limbi, într-un mod similar cu bebelușii.
Cu toate acestea, în timpul fazei de expunere, doar un grup de participanți a ascultat pur și simplu limba, în timp ce alte trei grupuri au ascultat în timp ce citeau subtitrări. Subtitrările erau fie scrise în ortografia originală a limbii maori (unde sunetele se corelează clar cu literele, similar spaniolei), fie modificate pentru a reduce corespondența dintre sunete și litere (ca în engleză, unde „sight”, „site” și „cite” sună la fel, dar se scriu diferit), fie transcrise într-un alfabet necunoscut pentru participanți (ebraic).
Rezultatele au arătat că citirea subtitrărilor le-a afectat participanților capacitatea de surprinde melodia și ritmul limbii noi, reducându-le performanța la test.
Deși aflați în stadiul de începători, participanții au învățat mai bine limba maori fără nicio formă de text ca element de sprijin.
Analfabetismul inițial facilitează învățarea
Cercetarea noastră se bazează pe studii anterioare care au demonstrat că ortografia poate interfera cu modul în care cursanții pronunță vocalele și consoanele unei limbi străine. De exemplu, vorbitorii de italiană tind să prelungească sunetele în cuvintele cu litere duble în engleză, iar vorbitorii de spaniolă confundă frecvent cuvintele „sheep” (oaie) și „ship” (navă), din cauza modului în care sunt citite vocalele „i” și „e” în spaniolă.
Studiul nostru arată că ortografia poate afecta nu doar pronunția sunetelor individuale, ci și capacitatea noastră naturală de a percepe melodia și ritmul unei limbi.
Experții care caută metode pentru a îmbunătăți învățarea limbilor de către adulți ar trebui să ia în considerare impactul negativ al expunerii premature la ortografia unei limbi străine.
Studii timpurii au sugerat că o presupusă „perioadă sensibilă” pentru dobândirea tiparelor sonore ale unei limbi se încheie în jurul vârstei de 6 ani – moment care, nu întâmplător, coincide cu începutul învățării cititului pentru mulți copii.
De asemenea, cercetările pe sugari arată că pornirea de la trăsăturile globale ale vorbirii, precum melodia și ritmul, servește drept poartă de acces către alte niveluri ale limbajului matern.
Un mod inversat de învățare a limbilor – unul care începe cu formele scrise – poate reduce sensibilitatea adulților la melodia și ritmul unei limbi străine. Acest lucru le afectează capacitatea de a percepe și produce vorbirea fluent și, implicit, alte competențe lingvistice precum gramatica și vocabularul.
Un studiu realizat pe copii din clasele I și a III-a confirmă că cei analfabeți învață o limbă nouă diferit față de cei alfabetizați. Copiii care nu știau să citească au fost mult mai buni la învățarea asocierii dintre articole și substantive (precum „il bambino” și „la bambina” în italiană) decât la memorarea substantivelor individuale. În schimb, cei care știau să citească au fost influențați de forma scrisă, care separă articolele de substantive.
Învață ca un bebeluș
Ascultarea fără a citi litere ne poate ajuta să nu ne concentrăm excesiv asupra vocalelor, consoanelor și cuvintelor separate, permițându-ne să absorbim fluxul general al unei limbi, așa cum fac sugarii.
Cercetările noastre sugerează că adulții ar putea avea mai mult succes dacă ar adopta o abordare mai orientată spre ascultare – interacționând cu limbajul vorbit înainte de a introduce cititul și scrisul.
Implicațiile pentru predarea limbilor străine sunt semnificative. Metodele tradiționale pun adesea un accent mare pe citit și scris încă de la început, dar o schimbare către experiențe de ascultare imersivă ar putea accelera dobândirea fluenței în vorbire.
Atât cursanții, cât și profesorii de limbi străine ar trebui, așadar, să își ajusteze metodele. Acest lucru înseamnă să acorde mai multă atenție conversațiilor, podcasturilor și vorbirii nativilor încă din primele etape ale învățării limbii, fără a căuta imediat forma scrisă.
Traducere după How to learn a language like a baby de Kateřina Chládková, profesor la Charles University, Šárka Šimáčková, profesor la Palacky University Olomouc și Václav Jonáš Podlipský, profesor la Palacky University Olomouc.
Imagine: pixabay.com
