Imaginează-ți că faci parte din primul grup de oameni care colonizează planeta Marte. Indiferent de ce reprezentai pe Terra, pe Marte totul pornește de la zero. În plus, faci parte din comitetul de stabilire a regulilor de funcționare ale societății umane de pe Marte, iar scopul este acela de a crea o societate bazată pe principii avansate cu privire la dreptatea socială.
Prin urmare, nu contează care este poziția ta socială pe Terra, nu contează averea pe care ai acumulat-o, nu contează talentele pe care le ai, sexul, naționalitatea, rasa șamd.
Pe de altă parte, în stabilirea acestor principii, trebuie să iei în calcul că oamenii nu sunt egali, că sunt diferențe între capacitățile cognitive, deschiderea la efort, talent etc. În plus, desigur, noua societate va avea diverse categorii sociale, pentru că unii trebuie să conducă, alții trebuie să producă hrană, alții trebuie să conducă mașinile pe Marte șamd.
Înainte de stabilirea principiilor de funcționare ale noii societăți umane pe Marte, nu știi în ce categorie socială vei fi repartizat, așadar este posibil să fii desemnat pentru noul parlament ori pentru a deveni un membru al noii categorii a agricultorilor.
Preocuparea ta va fi, așadar, să stabilești reguli care să permită ca fiecare locuitor al noii lumi să aibă cea mai bună viață posibilă. În plus, aceste reguli ar trebui să permită ca fiecare să aibă posibilitatea de a-și îmbunătăți poziția de la un moment dat.
Cum ai creiona o astfel de societate?
În linii mari, acesta este exercițiul mental pe care-l propune filozoful american John Rawls în cartea sa publicată în 1971 „A Theory of Justice”, în capitolul 24, intitulat „The veil of ignorance”, de unde am extras textul din imaginea de început a articolului. Sigur, Rawls nu vorbește despre Marte, căci nu apăruse ideea lui Elon Musk pe atunci, dar am ales această versiune a poveștii, pentru a-i da, sper, o mai mare claritate. Cartea este tradusă și în limbă română, dar netipărită recent și greu de găsit la un preț decent.
Este, drept, este complicat să-ți imaginezi un astfel de exercițiu mental în realitate, de aceea a și fost atacat de mulți intelectuali, dar, cu toate acestea, exercițiul intelectual este unul util, cred, în special astăzi, când în multe dintre societățile lumii sunt discrepanțe enorme între diversele categorii sociale.
Dacă nu știi ce rol vei avea în societatea pe care tu o „croiești”, atunci vei avea grijă ca orice poziție îți va fi desemnată ulterior, după stabilirea regulilor, să fie acceptabilă. Iar aceasta este, cred, cheia întregului exercițiu mental - să te gândești la societate în așa fel încât orice poziție socială să fie astfel determinată, încât cel care este desemnat pentru acea poziție să fie de acord că toate caracteristicile poziției sunt stabilite în mod corect. Este vorba, în final, despre o societate nu egalitaristă, ci una corectă, una în care grupurile care au puterea nu profită de pârghiile puterii pentru a-și crea privilegii și avantaje nemeritate.
Încercând să aplici lecțiile acestui exercițiu mental, cum ar arăta societatea de astăzi? Dacă ai avea o poziție care ar putea afecta modul în funcționează lumea azi, ce principii ai stabili?
Cred că exercițiul mental poate fi aplicat și la niveluri mai mici, cum ar fi o companie.
Moștenirea la loterie
În cartea „The case for meritocracy”, autorul, Michael Faust, propune un alt experiment mental, în continuarea „vălului ignoranței” al lui John Rawls. Acesta arată nedreptatea moștenirii, prin care urmașii beneficiază de acumulările înaintașilor.
Acesta propune, ca exercițiu mental, desigur, ca moștenirile să fie distribuite către populația lumii, la întâmplare, printr-o loterie. Averile se transformă în bani, iar odată pe an se organizează o loterie globală, la care participă toată populația globului. Cine câștigă, câștigă! Și se întreabă autorul dacă ar mai fi mulți care, în aceste condiții, să susțină ideea de moștenire.
Desigur, e complicat să pui în practică așa ceva, dat fiind că, în multe cazuri, familiile lucrează împreună la aceleași proiecte, nefiind clar ce e moștenire și ce este rezultatul direct al muncii moștenitorilor, dar ideea este clară: masarea unor bogății enorme în câteva „mâini” și transmiterea acestora către urmași nu corespunde cu ideea de dreptate socială și egalitate de șanse.
Apropo de lumea celor bogați și moșteniri, aș recomanda un film al cărui ultim sezon a fost difuzat recent. Filmul Succesiunea (în original: Succession), difuzat de HBO, reflectă viața familiei Roy, care deține compania Waystar RoyCo, un gigant media global, și arată destul de bine care sunt preocupările unor moștenitori pentru care ideea de reușită nu prea pare a avea nicio legătură cu meritele personale. Este, cred, unul dintre cele mai bune seriale produse în ultimii ani.
