Einstein a fost o vreme un simplu funcționar la biroul de patente din Berna, Elveția. Eșuase în încercarea de a obține doctoratul în fizică și renunțase la ideea de carieră universitară. În acest răstimp a citit o carte de Henri Poincaré, un matematician francez faimos, în care acesta din urmă a prezentat trei probleme nerezolvate în știință. Prima avea legătură cu „efectul fotoelectric”, a doua cu „mișcarea browniană”, iar a treia cu „eterul luminifer” (care se presupunea că este un fel de substanță prezentă peste tot în spațiu, mediul de transmitere a luminii).
Einstein s-a gândit că ar putea găsi soluții la toate aceste probleme, lucrând singur. A trimis către publicare (revista Annalen der Physik) patru lucrări, în martie, aprilie, mai și iunie 1905.
În prima, despre efectul fotoelectric, a prezentat teoria că lumina constă din particule discrete, denumite mai târziu „fotoni”.
În cea de-a doua și a treia lucrare a stabilit definitiv faptul că atomii chiar există (teoria exista, dovada experimentală încă nu), estimând dimensiunea teoretică a acestora și arătând cum interacțiunile dintre aceștia generează mișcarea browniană. Pentru lucrarea din mai a trebuit să mai adauge o frază, pentru că lucrarea nu se încadra în standardele de lungime ale revistei.
În fine, în lucrarea din iunie 1905 și-a prezentat teoria specială a relativității. În 30 de pagini Einstein a rescris pur și simplu fizica. Nici astăzi teoria relativității nu este un subiect ușor de asimilat, multe aspecte fiind contraintuitive.
Trebuie știut că toate lucrările lui Einstein se bazau pur și simplu pe exercițiile sale mentale. Ipotezele lui Einstein erau (și sunt încă) incredibile: că viteza luminii este aceeași în vid, indiferent de observator, că timpul curge diferit în funcție de condițiile locului în spațiu, că timpul nu este fix, ci depinde de observator șamd. Nu era scandalos, ci de-a dreptul teorie a conspirației! Când i s-a acordat Premiul Nobel pentru articolul despre efectul fotoelectric, i s-a interzis să menționeze teoria specială a relativității în discursul de acceptare a premiului! Încă nu existau dovezi experimentale... Dar teoria era deja faimoasă în lumea științei.
Și pentru ca povestea să fie completă, în septembrie 1905 Einstein a mai trimis spre publicare o altă scurtă lucrare, de doar trei pagini, în care a prezentat ceea ce va deveni cea mai cunoscută ecuație din istorie: E=mc2.
Video: Einstein explicând teoria relativității:
Credit imagine depositphotos.com
