Cartierul Central de Afaceri din Singapore (CDB). Credit: wikipedia.org
Evoluția statului Singapore, de la independența față de Marea Britanie până astăzi, este una fascinantă. În videoclipul de mai jos puteți vedea cum era orașul la plecarea britanicilor și cum arată astăzi. Cel care a fost responsabil de uluitoarea transformare, Liu Thai Ker, explică filozofia proiectării și dezvoltării Singapore. Dar, în fapt, explică filozofia proiectării unui oraș pentru oameni.
Iată principalele idei din videoclip:
• În 1990, pe când planificam orașul, am propus ca planul să fie pentru 100 de ani.
• Putem avea un oraș cu densitate mare dacă respectăm principiul tablei de șah. Poți pune clădiri înalte (pătrățica neagră) înconjurate de zone cu densitate mică, precum școli, parcuri, centre comerciale șamd.
• Orașul nu trebuie tratat ca un singur organism. Orașul trebuie divizat în regiuni, cu o populație de circa un milion de persoane, regiunile în mici orașe, de 150-200 mii persoane, orașele în sectoare, iar sectoarele în cartiere.
• Centrele comerciale trebuie calibrate pe niveluri, în funcție de împărțirea administrativă. La centrul comercial de cartier găsești, de exemplu, un săpun, dar o rochie deosebită nu, iar pentru asta trebuie să mergi la un centru comercial „superior”.
• Spitalele, universitățile, trebuie dispuse în regiuni diferite, pentru a deservi comunități largi. Dar în cartiere găsești școli primare.
• Orașul este făcut din ciment și oțel. Planificarea pe termen lung este obligatorie, pentru că nu poți distruge peste 5 ani ce faci astăzi, după ce observi că ai planificat greșit.
• Trebuie să creăm orașe în care să-ți placă să trăiești, unde să te poți distra. Trebuie să te gândești la spații de locuit, centre comerciale, spații industriale, școli, spitale, stații de poliție, pompieri, complexe sportive sau parcuri. Și parcurile trebuie gândite în funcție de abordarea administrativă: parcuri regionale, de oraș, de sector sau cartier. Locația și dimensiunea fiecărui parc trebuie gândită și calibrată conform nevoilor.
• Pentru a proiecta un oraș pentru oameni trebuie să ai inima unui „umanist”, capul unui om de știință și ochii unui artist.
