„Legile lingvistice” sunt modele statistice observate în cadrul studiului limbajului uman. Dar acestea sunt aplicabile și în cadrul altor sisteme biologice, de la molecule la organisme și întregi ecosisteme. De exemplu, cuvintele cele mai folosite dintr-o limbă sunt și cele mai scurte. Dar asta s-a observat și în cazul comunicării dintre animale.


Modelul 1: de două ori mai mare decât următorul

Prima regulă lingvistică pe care o menționăm, denumită și „legea frecvenței cuvintelor a lui Zipf”, se referă la frecvența celor mai folosite cuvinte într-o limbă. Observația este aceea că cel mai folosit cuvânt dintr-o limbă este de două ori mai folosit decât următorul cel mai folosit cuvânt, de trei ori mai folosit decât cel de-al treilea cel mai folosit cuvânt șamd.

Partea interesantă este că această regulă se aplică și în alte domenii. De exemplu, că tot suntem în plină pandemie de COVID-19, cele mai mari focare de infectare cu noul coronavirus urmează „legea lui Zipf”.

De asemenea, cel mai probabil flora și fauna din grădina ta au o distribuție după aceeași regulă.

Gesturile primatelor sau sunetele scoase de diverse animale pentru a comunica sunt, la fel, descrise de observația făcută de lingvistul american George Kingsley Zipf.


Modelul 2: lucrurile mai mici sunt mai prezente

Această regulă este cunoscută drept „legea abrevierii a lui Zipf” și descrie tendința cuvintelor celor mai frecvente dintr-o limbă de a fi mai scurte. Este validă în cazul a sute de limbi studiate, inclusiv când vine vorba despre limbajul semnelor. De pildă, în limba engleză sunt doar trei cuvinte în primele 100 cele mai folosite cuvinte care au mai mult de 5 litere.

Această tendință către simplificare a fost observată și în comunicarea altor specii, precum cimpanzeii, macacii sau delfinii.

Regula se aplică și în ecologie, unde s-a observat că speciile mai numeroase tind să fie cele cu membri de mici dimensiuni. Sunt în mod cert mai multe muște sau șobolani în București decât sunt oameni, de exemplu.


Modelul 3: cu cât este mai mare ceva, cu atât mai mici părțile componente

Dacă este să vorbim, de exemplu, despre o propoziție, atunci vom observa faptul că lungimea acesteia determină lungimea părților componente. Adică o propoziție mai lungă va fi mai fragmentată, cu elemente constitutive mai scurte, decât una mai scurtă.

Această regulă este cunoscută drept „legea lui Menzerath”, care identifică „o relație negativă între dimensiunea întregului și mărimea părților constituente”.

În ecologie, de exemplu, observăm că cu cât sunt mai multe specii într-o anumită zonă, cu atât mai mici sunt acestea.


Alte modele

O altă observație interesantă, denumită „legea lui Herdan” este următoarea: există o corelație între numărul de cuvinte unice (nu contează de câte ori sunt repetate) și lungimea unui text.

În plus, conform „legii frecvenței înțelesurilor a lui Zipf”, cu cât un cuvânt este mai comun într-o limbă, cu atât acesta are mai multe sensuri.


Ce stă la baza aplicării acestor observații din domeniul studiului limbajului în alte domenii ale cunoașterii nu este clar, dar are, probabil, mai mică importanță.



Sursa: BigThink
Credit imagine: depositphotos.com

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Ești „vizitator” ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



Dacă găsești util site-ul, ne poți ajuta cu o donație!
Donează
prin PayPal ori
Patron


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro