Progresele prezentate public privind obținerea energiei prin fuziune nucleară sunt false, promovate de cercetători de primă mână (interesați).

Cel mai important proiect de cercetare privind producerea energiei prin intermediul fuziunii nucleare, încă în construcție, este ITER (International Thermonuclear Experimental Reactor), situat în Franța. Informațiile din presă și reviste de specialitate sunt optimiste (conform cărora în 2025 ITER ar produce de 10 ori mai multă energie decât consumă, producând 500 MW, consumând 50 MW), dar înșelătoare. Un joc (interesat) cu termenii folosiți ascunde adevărul: reactoarele de astăzi sunt departe de a fi eficiente (adică să producă mai multă energie decât consumă). Iată cum e posibil așa ceva...

Dacă nu ți-e clar ce este cu fuziunea nucleară, citește scurtul nostru articol: Fuziunea nucleară vs fisiunea nucleară, unde vei vedea și cum are loc fuziunea nucleară în interiorul Soarelui.


Q-total vs Q-plasmă

Soarele produce energie prin intermediul enormei sale gravitații, care face ca atomii din interiorul său să fuzioneze. Nu putem face asta pe Terra. Cea mai folosită tehnologie pentru fuziunea nucleară presupune încălzirea „combustibilului” (deuteriu și tritiu, izotopi ai hidrogenului) până la 150 milioane Kelvin / Celsius, producându-se plasmă.

Pe scurt, un reactor de fuziune nucleară este eficient atunci când produce mai multă energie decât consumă. Q indică raportul dintre energia produsă și cea consumată,
Q = energie-produsă / energie consumată

Pentru a avea un câștig de energie, deci pentru a putea vorbi de eficiență, Q trebuie să fie mai mare decât 1.

Trucul pe care-l folosesc cei care vorbesc despre eficiența iminentă a ITER în 2025 este următorul: ei vorbesc despre Q-plasmă, adică despre câștigul de energie când luăm în calcul energia introdusă în plasmă și cea produsă din plasmă.

Dar, desigur, nu Q-plasmă contează, ci Q-total, adică raportul dintre energia produsă și energia consumată totală, în special pentru că există o diferență uriașă între energia consumată doar cu plasma și energia consumată cu întregul reactor de fuziune nucleară.

În fapt, dacă iei în calcul întregul reactor, cum și trebuie, cea mai mare parte a energiei consumate nu are de-a face cu plasma (deci cu producerea nemijlocită a energiei), ci cu restul sistemului. Plasma trebuie ținută izolată în vid cu ajutorul unor câmpuri magnetice puternice, iar operarea acestor magneți presupune un consum de energie mare.

Pe de altă parte, mai este un truc: energia creată de plasmă nu poate fi convertită 100 % în energie electrică. În fapt, fiind foarte optimiști, putem vorbi de o convertire de 50 %.

Ca urmare a acestor două elemente fundamentale: consumul real total de energie și procentul de transformare a energiei produse de reactor în energie electrică - Q-total este mult mai mic decât 1.

Dacă luăm în calcul aceste date, în 2015 ITER va avea un Q-total de maximum 0,57, deci va produce jumătate din energia consumată, iar nu de 10 ori mai mult!


Cine spune că tehnologia curentă de producere a energiei prin fuziune nucleară este eficientă?

Păi cam toată lumea interesată, plus cei care nu sunt atenți la conceptele folosite.

De exemplu, liderul proiectului de construcție a ITER, Norbert Holtkamp, care într-un interviu de acum câțiva ani afirma: „ITER will be the first fusion reactor to create more energy than it uses. Scientists measure this in terms of a simple factor—they call it Q. If ITER meets all the scientific objectives, it will create 10 times more energy than it is supplied with”.

Sau directorul ITER, generalul Bernard Bigot, care, vorbind în SUA în Camera Reprezentanților în 2016, afirma: „ITER will have delivered in that full demonstration that we could have okay 500 Megawatt coming out of the 50 Megawatt we will put in”.

Poate părea surprinzător că o dezinformare dintr-un domeniu atât de important al tehnologiei trece neobservată, dar nu sunt dubii că aceasta este realitatea.

Desigur, cercetarea în domeniul fuziunii nucleară este esențială pentru producerea unei energii electrice „curate”, spre deosebire de cea produsă prin intermediul fisiunii nucleare (care lasă în urmă reziduuri radioactive). Dar finanțarea acestor proiecte și reflectarea lor către public trebuie să se facă în cunoștință de cauză și în mod corect.




Articolul prezintă ideile fizicienei Sabine Hossenfelder  din videoclipul de mai sus.

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Ești „vizitator” ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



Ar fi util dacă ne-ai sprijini cu o donație!
Donează
prin PayPal ori
Patron


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro