Evoluţia universului

În cărțile de popularizare a fizicii veți găsi cu siguranță și teoria Big Bang, care explică apariția universului. Am scris cu câteva luni în urmă un articol în care prezentam dificultățile acestei teorii. În fapt, sunt puțini fizicieni care să creadă realmente că Big Bangul chiar a avut loc. Iată de ce și ce spune această teorie despre univers.

Ce este Big Bangul? Pentru a fi preciși, este ceea ce rezultă din ecuațiile lui Albert Einstein. Știm că universul este în expansiune accelerată astăzi, deci dacă mergem pe fir înapoi în timp, vom avea un univers din ce în ce mai mic, iar dacă mergem înapoi 13,8 miliarde de ani vom ajunge la starea inițială, un univers minuscul cu o densitate infinită a materie și o curbură a spațiu-timpului, de asemenea, infinită - ceea ce se cheamă o „singularitate”. În plus, principiul incertitudinii din mecanica cuantică spune că nimic nu poate fi cunoscut înainte de 10-43 secunde, timpul Plank.

Fizicienii, cei mai mulți, nu cred în realitatea acestei singularități, dar nu prea există o altă variantă validă. Big Bangul, cel mai probabil, indică momentul în care relativitatea generală a lui Einstein își atinge limitele, unde nu mai este valabilă.

Pe de altă parte nu dispunem de date (observații) înainte de crearea nucleelor atomice. Este foarte posibil ca ecuațiile lui Einstein să nu se aplice primelor momente ale universului.

Așadar, teoria Big Bang este cea mai simplă explicație pe care o obținem dacă utilizăm teoria lui Einstein pentru a merge înapoi în timp cât este posibil.

 




Unde a avut loc Big Bangul, dacă a avut loc?

Teoria este în contradicție cu ceea ce ne imaginăm, de regulă, atunci când vorbim de Big Bang. Iar documentarele și videoclipurile de pe YouTube ajută la menținerea acestei confuzii.

Este imposibil să vizualizăm Big Bangul. Sunt mai multe motive pentru asta.

Întâi, universul nu se extinde în nimic, orice ar însemna asta. Pentru că în teoria lui Einstein universul este infinit. Este astăzi infinit de mare și a fost astfel întotdeauna.

Faptul că universul este află în expansiune accelerată înseamnă că distanțele dintre diverse locații din univers cresc. Până și fotonii sunt afectați de această expansiune (vezi imaginea de mai sus). Asta se poate întâmpla chiar dacă universul este infinit.

Cu noțiunea de „infinit” ne-am „luptat” recent. Merită să aruncați o privire pe acest articol: Este universul infinit?

Dacă mergem înapoi în timp către Big Bang, toate distanțele, ariile și volumele vor deveni zero. Asta se întâmplă în orice punct din spațiu. Iar dimensiunea universului rămâne tot infinită. Da, universul este infinit, deși toate distanțele devin zero. Vom avea o infinitate de puncte care fiecare are dimensiunea zero. Și totuși dacă pui împreună o infinitate de puncte cu dimensiunea zero poți obține orice, inclusiv infinitul. Pentru că matematica infinitului este bizară.


Te poți deplasa cu viteza de expansiune a universului?

Dacă universul se mărește la fel în toate direcțiile, pare că ne putem raporta la acest lucru ca la un sistem de referință universal, nu? Am putea vorbi despre o „viteză zero”, pentru un corp care se deplasează odată cu universul.

În relativitatea generală a lui Einstein materia și energia afectează geometria spațiu-timpului. Prin urmare, materia din univers are o direcție preferată de expansiune. Și poți fi în repaus în univers. Această stare de repaus se numește „sistemul de referință de deplasare simultană” (eng. co-moving frame), iar acest sistem de referință este cel care se deplasează odată cu universul.

 


Harta radiaţiei cosmice de fond



Dar ce este acest sistem de referință de deplasare simultană? Se presupune că este cel descris de radiația cosmică de fond. Deci, pentru a afla datele acestui sistem de referință trebuie să măsori această radiație primordială (am măsurat-o, în fapt, în multiple rânduri). Vom observa că radiația cosmică de fond are mai multă energie într-o anume direcție decât în direcția opusă, deși această radiație vine spre noi (și spre orice punct din univers) din toate direcțiile.

 



Textul expune ideile fizicienei Sabine Hossenfelder din videoclipul de mai sus.

Citiți și: Limitele de nedepășit ale minții umane

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.
  • Comentariul tău, publicat ca „vizitator”, va fi evaluat în scurt timp de către un moderator în vederea publicării. Utilizatorilor care au cont pe site ori care folosesc conturile de FB, Twitter ori Google li se publică în mod automat comentariile.
    DUDU GEORGE · 08:37 03.10.2021
    Este impresionant câtă energie şi alocări de forţe intelectuale şi de eforturi pentru a rezolva o mare problemă a omenirii. Faptul că se insistă este dovada că această problemă este la baza gândirii şi necesităţii oamenilor. Mai mult chooar devine un impediment de nu este soluţionată corect. Există riscul de a deveni tributari propriilor noastre concepte.
    Se spune în articol că "nimic nu poate fi cunoscut înainte de 10-43 secunde, timpul Plank".Este o realitate acest fapt. Dacă punctul de pornire nu se poate desluşi, atunci tot ceea ce se construieşte este doar o presupunere, nu realitate. Este exact problema de a construi ceva viabil, pornind de la premiză neconformă realităţii, chiar dacă avem o logică bună, obţinem un rezultat fals, căci altfel nu se poate. Gândirea noastră, problema existenţială devin sub un asediu de ideii care nu ne edifică, chiar dacă au o aparentă utilitate. Noi, ca fiinţe raţionale, avem nevoie de un început nou în a vedea problemele. O resetare este necesară, dar nu ca aceea de care se vorbeşte acum la nivel mondial. Este vorba de a accepta cine suntem cu adevărat, lucru de care auzim tot timpul, dar nu băgăm de seamă. La nivel microcosmic şi macrocosmic se desfăşoară evenimente pe care noi nu le putem nici controla, dar nici a le şti, deocamdată. Ni se dau informaţii pe care le luăm ca fiind viabile, dar realitatea este alta. Societatea, gândirea sunt amprentate de acest mod de punere a problemei. Revoluţia în acest domeniu se poate face numai dacă acceptăm originile noastre.

  • Comentariul tău, publicat ca „vizitator”, va fi evaluat în scurt timp de către un moderator în vederea publicării. Utilizatorilor care au cont pe site ori care folosesc conturile de FB, Twitter ori Google li se publică în mod automat comentariile.
    DUDU GEORGE · 08:38 03.10.2021
    Hazard sau un proiect? Acesta este punctul de start pentru o adevărată resetare. Omul ar vrea să ştie şi să cunoască totul. Asta este firea lui. Omul are gândul veşniciei. Dumnezeu a pus în om acest gând. Toată lumea este străbătută de acest fir al existenţei şi direcţiei vieţii. Căutarea omului de a soluţiona problemele cu care se confruntă este dată tocmai de poziţşionare corectă faţă de acest gând al veşniciei. Nu are linişte omenirea, omul în sine, căci nu are rezolvată această perspectivă. Veşnicia, eternitatea cum să o rezolvi, să dai soluţie, când tu nici nu ai parcurs decât o secvenţă infinit de mică din veşnicie, care, să spunem aşa, se încadrează în domeniul de incertitudine şi este cunprins încă în "timpul lui Plank". Ceea ce vrem să aflăm noi se bazează pe nişte percepţii limitate ale noastre şi folosind o minte limitată cu o gândire limitată. Noi suntem cumva la mijlocul distanţei dintre Micro şi Macro Cosmosul. Noi percepem, limitat, doar nişte manifestări, fără a înţelege cauza şi care este finalitatea. Cum ar fi ştiinţa dacă s-ar şti începutul şi finalitatea? Dar începutul trebuie să-l accepţi căci nu se poate cunoaşte, sau şti, niciodată, căci este începutul, iar noi suntem încadraţi din start într-un început deja existent.Noi nu putem şti nici sfârşitul, căci nu ştim începutul. Aşa că tot timpul vieţii suntem cuprinşi în această incertitudine a existenţei noastre însăşi. Pe acest fond construim tot felul de teorii, doar, doar vom soluţiona problema însăşi a existenţei noastre. Este o imposibilitate.    
  • Comentariul tău, publicat ca „vizitator”, va fi evaluat în scurt timp de către un moderator în vederea publicării. Utilizatorilor care au cont pe site ori care folosesc conturile de FB, Twitter ori Google li se publică în mod automat comentariile.
    DUDU GEORGE · 08:39 03.10.2021
    Atunci cum rezolvăm totuşi problema, căci fără soluţionarea ei nu are sens viaţa şi însăşi activitatea noastră? Cine poate explica Dumnezeirea? Nimeni. A fost cineva înainte de a fi Dumnezeirea (desigur este o întrebare fără sens - căci Dumnezeu nu are început şi nici sfârşit, căci este Viaţa Însăşi) ca să ne relateze cum s-au desfăşurat lucrurile dintr-un început? Şi dacă ar fi fost să zicem (deşi nu are sent aceasă idee), acolo în acel moment, avea o percepţie corectă a ceea ce vedea, simţi, dar şi o gândire atotcuprinzătoare? Ieşirea din cadrul acestei carapace a gândirii noastre se face numai prin credinţă în Dumnezeu, care L-a dat pe Fiul Său să moară pentru noi căci am călcat Legea armonieie cu El Însuşi şi cu noi şi semenii noştri. Nimeni nu poate să-L explice pe Dumnezeu, căci de L-ar putea explica nu ar mai fi Dumnezeu, iar noi vom fi pe post de Dumnezeu. Astfel că avem nevoie de a accepta premiza existenţei Sale. Dar acest gând şi poziţionare numai Dumnezeu prin Fiul Său şi călăuzirea Duhului Său Sfânt o poate dat şi lucrează la inima şi mintea omului, ca individ, toată viaţa sa. 
  • Comentariul tău, publicat ca „vizitator”, va fi evaluat în scurt timp de către un moderator în vederea publicării. Utilizatorilor care au cont pe site ori care folosesc conturile de FB, Twitter ori Google li se publică în mod automat comentariile.
    DUDU GEORGE · 08:40 03.10.2021
    Omul trăieşte pe acest pământ tocmai să-L cunoască pe El şi pe Fiul Său, pe care L-a trimis pe pământ. Aceasta este adevărata problemă. Celelalte aspecte ale vieţii Dumnezeu le va soluţiona de acceptăm pe Fiul Său şi ascultăm de El din iubire! Legea Sa este chiar natura Sa, este Voia Sa, este fondul în care se desfăşoară totate activităţile Sale. Oricine recunoaşte că a călcat Legea Sa şi acceptă pe Hristos şi jertfa Sa, poate fi pus din nou în armonie cu Dumnezeu, cu el însuşi şi cu semenii. În rest, apoi, este credincioşia umblării cu El. Direcţia? Veşnicia, eternitatea. Merg, nu cu ochii închişi, ca în întuneric, ci în lumină, într-o viaţă din ce în ce mai deplină, la nesfârşit, căci Dumnezeu este nelimitat. Atunci am împlinirea şi găsesc sensul vieţii. Cercetări, studii, se vor face, o veşnicie, dar ştiu în ce direcţie merg şi, mai mult decât atât, nu mai trebuie să anulez nimic din ceea ce am acumulat, pe această cale, căci totul vine de la Dumnezeu Cel Viu şi duce spre Dumnezeu Cel viu şi Etern. Omul nu-şi găseşte linişte până nu se împacă cu Creatorul prin Răscumpărătorul său. Atunci se poate înţelege şi istoria omenirii, mersului său în această lume şi gândirea se restaurează şi toate percepţiile devin curate şi neştirbite. Aceasta este adevărata resetare! 
  • Comentariul tău, publicat ca „vizitator”, va fi evaluat în scurt timp de către un moderator în vederea publicării. Utilizatorilor care au cont pe site ori care folosesc conturile de FB, Twitter ori Google li se publică în mod automat comentariile.
    Nelu · 22:01 08.10.2021
    Mai era... sau... este o teorie în capitolul întîi din Biblie: „Facerea Lumii”.
Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Ești „vizitator” ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



Ar fi util dacă ne-ai sprijini cu o donație!
Donează
prin PayPal ori
Patron


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro