În imagine este ʻOumuamua (reprezentare artist), un straniu obiectul interstelar, a călătorit prin sistemul nostru solar în 2017
Imaginația și creativitatea stau la baza științei. Dar uitați-vă la titlurile din mass-media și nu puteți scăpa de sentimentul că unii fizicieni s-au depășit pe sine...
Multiversuri, materie întunecată, teoria stringurilor, forța a cincea și acel asteroid (ʻOumuamua) care ar fi o tehnologie extraterestră.
Aceste idei sunt bune pentru titluri atrăgătoare, dar apoi ori sunt uitate și nu mai auziți niciodată de ele, ori se dovedesc a fi greșite. Toate informațiile despre cea de-a cincea forță a dispărut, iar acel asteroid era probabil o bucată mare de azot.
Au mers fizicienii prea departe în speculațiile lor?
Întrebarea „cât de multă speculație este acceptabilă” este diferită de întrebarea cu privire la „unde trebuie trasată linia dintre știință și pseudoștiință”. Fizicienii își justifică de obicei speculațiile ca fiind parte din cercetări în curs de desfășurare, așa că nu trebuie să se ridice la nivelul așteptat pentru o teorie solidă. Atunci nu este ușor să subliniezi că teoria stringurilor este, din punct de vedere practic, incontestabilă, pentru că susținătorii ei vor susține că poate într-o zi își vor da seama cum să o testeze. Același argument poate fi folosit și cu privire la particulele ipotetice care ar alcătui materia întunecată sau cu privire la a cincea forță.
Întrebarea cu care ne confruntăm, așadar, este similară cu cea pe care a pus-o filosoful Imre Lakatos: „Care programe de cercetare progresează și care au devenit degenerative?”. Atunci când speculația stimulează progresul, aceasta aduce beneficii științei, dar atunci când speculația nu conduce la progrese privind descrierea naturii, consumă timp și resurse și se opune progresului.
Materia întunecată este un exemplu de program de cercetare care a fost progresist, dar care a devenit degenerativ. În forma sa originală, materia întunecată constituia o serie de parametrii care se potriveau cu o mulțime de observații, un exemplu paradigmatic al unei bune ipoteze științifice. Totuși, așa cum David Merritt explică în cartea sa recentă „O abordare filosofică a dinamicii newtoniene modificate (MOND)”, materia întunecată are probleme cu observațiile recente, iar fizicienii din zonă se ocupă cu manipularea datelor pentru a reflecta observațiile în loc să facă predicții de succes.
Mai mult, abundența de particule care să explice materia întunecată este nenecesară pentru a explica observațiile. Aceste particule ipotetice produc articole, dar nu produc și progres. Acest lucru nu este atât de surprinzător, deoarece ghicirea unei particule din observarea comportamentului lor gravitațional are șanse infime de a avea succes.
Teoriile despre universul timpuriu sau forța a cincea suferă de o problemă similară. Ele nu explică nicio observație existentă. În schimb, ele complică teoriile existente, fără a rezolva nicio problemă.
Teoria stringurilor este un caz diferit. Asta pentru că această teorie ar trebui să elimine o inconsecvență de la baza fizicii: lipsa unei cuantificări a gravitației. Dacă ar avea succes, acesta ar fi un progres în sine, chiar dacă nu vine cu predicții testabile. Dar teoreticienii din acest domeniu au renunțat demult la obiectivul lor inițial și nu au arătat niciodată în mod satisfăcător că teoria rezolvă problema.
O mare parte din ceea ce se numește astăzi „teoria stringurilor” nu are de-a face cu ideea originală de a uni toate forțele. În schimb, teoreticienii aplică anumite limite ale teoriei lor în încercarea de a descrie sistemele de materie condensată. Pare că teoreticienii exagerează mult succesul acestei metode. Dar programul de cercetare merge mai departe și se îndreaptă către predicții empirice.
Cercetarea multiversului se ocupă de postularea existenței unor entități care nu sunt observabile în principiu. Acest lucru nu este științific și nu ar trebui să aibă loc în fizică. Originea problemei pare să fie că mulți fizicieni sunt platoniști, adică ei cred că matematica lor este reală, mai mult decât o descriere a realității. Platonismul este însă filozofie și nu trebuie confundat cu știința.
Ce putem spune despre afirmația lui Avi Loeb că obiectul interstelar `Oumuamua reprezintă tehnologie extraterestră? Loeb și-a justificat speculațiile indicând către oamenii de știință care meditează asupra multiversului și dimensiunilor suplimentare. Se pare că argumentul său este similar. Dar argumentul lui Loeb nu este o știință degenerativă. Este doar știință prost făcută, căci a sărit la concluzii folosind date incomplete.
Da, imaginația și creativitatea sunt la baza științei. Ele sunt, de asemenea, la baza științifico-fantasticului. Dar nu ar trebui să amestecăm știința cu ficțiunea.
Textul articolului este traducerea și adaptarea textului din videoclip.
