Să credem că există viață pe altă planetă nu este chiar o nebunie, dacă ce știm despre apariția și evoluția vieții este adevărat. Universul este atât de mare, încât este literalmente imposibil să nu fie multiple alte planete care să îndeplinească toate condițiile pentru apariția și susținerea vieții. Dar dacă există viață pe altă planetă, de ce nu am găsit-o încă? Ori am găsit-o? Ori de ce nu ne-au găsit „ei” pe noi? Iată o serie de cazuri celebre în care am crezut (iar unii încă mai cred) că am descoperit extratereștri.



1. ʻOumuamua



Oumuamua (reprezentare artist)



ʻOumuamua, un straniu obiectul interstelar, a călătorit prin sistemul nostru solar în 2017.

Obiectul a fost descoperit în anul 2017 de astronomul canadian Robert Weryk, în urma analizării datelor obținute de telescopul Pan-STARRS din Hawaii. Weryk a observat că obiectul cosmic, care trecuse prin apropierea Terrei, nu era nici cometă, nici asteroid. Refăcând traseul, astronomul a observat că ʻOumuamua venise din afara sistemului nostru solar (de aici și numele, „ʻoumuamua” înseamnând în hawaiiană „mesager de departe sosit primul”).

Apropiindu-se de Soare, ʻOumuamua a început să emită particule care-l ajutau să accelereze. Dar nu semăna cu o cometă.

 


Traiectoria Oumuamua



La scurt timp după ce a fost reperat, astrofizicianul Avi Loeb a susținut că ʻOumuamua reprezintă o tehnologie extraterestră, căci părea să fi fost construit de cineva. Presa din lumea întreagă a explodat, desigur! După care a uitat, trecând la alte subiecte la fel de „fierbinți”, desigur.

Acum se pare că ʻOumuamua a fost doar o bucată mare înghețată de azot. Probabil desprinsă dintr-o planetă de azot din alt sistem solar. A rămas înghețată pe timpul călătoriei ei cine știe cât de lungă, iar în apropierea Soarelui a început să se topească.

Nu vom ști niciodată cu certitudine ce a fost. Între timp a părăsit sistemul nostru solar și, cel mai probabil, nu se va întoarce niciodată.



2. Canalele de pe planeta Marte

 


„Harta” lui Marte, realizată de Giovanni Shiaparelii

 

În 1877 astronomul italian Giovanni Shiaparelli a studiat suprafața planetei Marte, pe care a observat o rețea de linii aproape drepte. La acea vreme singura modalitate să expui altcuiva ce ai văzut prin telescop era să desenezi; Shiaparelli a desenat ce vedeți în imaginea de mai sus. Alți astronomi au aruncat o privire asupra planetei Marte și au văzut și ei liniile drepte de pe Marte, pe care italianul le-a numit „canale” (it. canali).

Astronomul american Percival Lowell a dus povestea la un alt nivel, publicând trei cărți în care susținea că acele linii reprezintă canale de irigații :), iar ce a desenat astronomul italian este reprezentarea unui sistem de irigații al unei civilizații marțiene...

Mitul a rezistat (cel puțin) până-n 1965, când o misiune spațială americană a lămurit problema. Sonda Mariner 5 a zburat în apropierea planetei Marte și a trimis imagini cu suprafața planetei. Imaginile au arătat că există cratere, dar niciun sistem de irigație.



3. Un semnal extraterestru...

În 1967 astronoma irlandeză Jocelyn Bell Burnell a observat că un radio-telescop din Cambridge a înregistrat un semnal repetitiv, cu o perioadă de aproximativ o secundă. Și-a notat pe hârtia ce reda evoluția semnalului, în glumă: LGM, adică „Little Green Men”, o trimitere către o civilizație extraterestră.

Entuziasmul a durat câțiva ani, până când astronomii s-au lămurit că semnalul venea de la o stea neutronică rotativă. O astfel de stea poate genera câmpuri magnetice și poate emite un flux constant și direcționat de radiație electromagnetică. Cum steaua se rotește, noi recepționăm semnalul când fasciculul este îndreptat în direcția noastră. Astfel de obiecte cosmice se numesc azi „pulsari”.



4. Steaua lui Tabby



Steaua lui Tabby, în infraroșu (stânga) și ultraviolet (dreapta)


În anul 2015 Telescopul Kepler a descoperit o stea cu schimbări neregulate ale luminozității. Denumirea oficială a stelei este KIC8462852. Altfel, i se spune și „steaua lui Tabby”, după cea care a descoperit-o, Tabetha Boyajian.

În scurt timp un grup de cercetători a venit cu o explicație numai bună pentru presă: luminozitatea oscilantă nu putea fi explicată decât prin faptul că o civilizație extraterestră construia ceva mare, o megastructură, în jurul stelei lor, pentru a capta energie solară. Nu au intrat în detalii cum s-ar putea face așa ceva, dar de vreme ce erau extratereștri și probabil avansați, or fi găsit ei o cale să facă și așa ceva.

Mai multe radio-telescoape au cercetat steaua, dar nu au găsit nimic deosebit.

Explicații ulterioare sprijină ipoteza că steaua este înconjurată de resturile unui satelit natural distrus ori alte roci de mari dimensiuni.


Așadar, încă mai avem răbdare! Trebuie să apară și extratereștrii într-o bună zi! :)


Revenind la subiectul nostru, probabil că este o întrebare pertinentă: de ce nu au dat extratereștrii de noi (ori noi de ei) până acum? Sunt mai multe ipoteze rezonabile. Iată câteva:
· poate că viața apare destul de rar în univers;
· poate că distanțele sunt atât de mari între civilizațiile existente, încât probabilitatea de a se găsi una pe alta este foarte mică;
· poate că nu multe civilizații au ajuns la un grad de sofisticare care să le permită călătoria prin univers pe distanțe enorme (dacă legile fizicii, așa cum le știm noi, sunt valide, atunci limita impusă de viteza luminii este una destul de... enervantă);
· poate că nicio civilizație nu rezistă atât de mult (se autodistruge ori piere în mod natural) încât să ajungă la tehnologia necesară pentru călătorii interstelare;
· poate că am fost descoperiți de alte civilizații, dar nu ne-am dat seama...;
· poate că... altceva.

 

Citiți și:
 
Au fost făcute publice înregistrări cu OZN-uri. Avem dovada că suntem vizitați de extratereștri?     
  De ce nu ne-am putea înțelege cu extratereștrii, dacă i-am întâlni

 

 

Textul articolului are la bază textul din videoclip.

 

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.
  • Comentariul tău, publicat ca „vizitator”, va fi evaluat în scurt timp de către un moderator în vederea publicării. Utilizatorilor care au cont pe site ori care folosesc conturile de FB, Twitter ori Google li se publică în mod automat comentariile.
    George · 14:52 24.05.2021
    Superb, dar exceptionala fiziciana Sabine Hossenfelder a uitat sa mentionez un alt moment istoric, celebrul semnal "Wow" detectat in 1977 de astronomul Jerry Ehman, in programul SETI al unniversitatii Ohio. 
    Alti youtuberi care au descris pe larg evenimentul sunt John Michael Godier, Joe Scott sau Anton Petrov.
    "Un semnal asemanator s-a repetat in anul 2003, atunci cand, in luna martie, SETI a anuntat existenta unui al doilea semnal. Botezat SHGb02+14a, el a fost inregistrat de trei ori in aceeasi luna. Frecventa? Aceeasi 1420.456 MHz. Semnalul a venit, din nou, dintr-o zona lipsita total de stele (pe o distanta de cel putin 1.000 de ani lumina), din vecinatea constelatiilor pestilor (Pisces) si a berbecului (Aries). Si ceea ce este si mai interesant, este ca acesta, desi foarte slab, pare a proveni de pe o planeta cu o viteza de rotatie de 40 de ori mai mare decat a Pamantului. Sau, sustin oamenii de stiinta, este vorba doar de un pulsar. Asemanarile cu faimosul Wow sunt, insa, mult prea mari."
    Ultimul aliniat este citat dintr-un text al domnului Adrian Nicolae, de la fosta revista "Descopera".
Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Ești „vizitator” ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



Ar fi util dacă ne-ai sprijini cu o donație!
Donează
prin PayPal ori
Patron


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro