Economia globală e în criză. Economiştii avertizează că ne aşteaptă încă 20 de ani de productivitate scăzută, şomaj ridicat şi inegalitate crescătoare. Economia şubredă alimentează nemulţumirile oamenilor la adresa autorităţilor şi dă naştere la mişcări extremiste pe tot globul. După 200 de ani de activitate industrială, planeta e distrusă de încălzirea globală şi că ne apropiem de a şasea dispariţie în masă de pe Terra. Încotro ne îndreptăm acum?



Vă invităm să urmăriţi în continuare un discurs al economistului american Jeremy Rifkin. Acesta a scris peste 20 de cărţi, printre care "Societate fără cost marginal"  şi "A treia revoluţie industrială". E consilier al Uniunii Europene şi al Republicii Populare Chineze şi arhitect al planurilor lor privind a treia revoluţie industrială.

Videoclipul are subtitrare în limba română. Pentru cei care nu au răbdare să urmărească întregul discurs, am publicat cea mai mare parte a acestuia mai jos, subliniind cele mai importante idei.

 

A treia revoluţie industrială




"O să încep într-o notă foarte sumbră. Sper că va fi o reflecţie eliberatoare. Voi decideţi.

PIB-ul încetineşte pe toată planeta. Din cauză că productivitatea e în scădere de 20 de ani, în toată lumea. Rezultatul? Rata de şomaj e ridicată peste tot. E cea mai pronunţată în rândul generaţiei Y (milenialilor) care intră pe piaţa de muncă. Economiştii spun că productivitatea şi creşterea economică vor fi încete în următorii 20 de ani.

Vă fac calculele acum. La sfârşitul revoluţiilor industriale din secolele XIX şi XX, ecuaţia e asta: trebuie să recunoaştem că jumătate din omenire trăieşte mai bine acum decât trăiau strămoşii noştri înainte să începem industrializarea. De acord?

De asemenea, trebuie să recunoaştem că 40% din rasa umană câştigă mai puţin de doi dolari pe zi. Iar ei trăiesc mai rău decât trăiau strămoşii lor înainte de industrializare.

Ecuaţia finală e aşa: deşi era industrială a fost benefică pentru jumătate din omenire, în detrimentul celeilalte jumătăţi, bogătaşii au dus-o foarte bine.

Averile adunate ale celor mai bogaţi 62 de oameni din lume sunt egale cu averile a jumătate din populaţia Pământului. Trei miliarde şi jumătate de oameni.

Există un mod deficitar în care omenirea îşi organizează relaţiile economice pe Terra. E limpede că suntem într-o criză a structurii economice la sfârşitul celei de-a doua revoluţii industriale. Dar acest aer industrial a dat naştere unei crize mai profunde, şi anume o criză ecologică. Am produs cantităţi masive de dioxid de carbon, metan şi oxid de azot în atmosfera planetei pentru a crea acest stil de viaţă industrial.

Acum atmosfera e atât de plină de aceste gaze, încât împiedică eliminarea de pe Pământ a căldurii Soarelui. Suntem în plin proces de încălzire globală. Nu mai e doar o teorie. Nu mai e doar o ameninţare iminentă. Încălzirea globală a intrat pe uşă. Ceea ce e înfricoşător... Şi, din păcate, nu explică nimeni asta. Dacă le-am explica oamenilor, toţi am fi îngroziţi şi determinaţi să începem să transformăm această planetă.

Încălzirea globală schimbă circuitul apei în natură. Suntem o planetă acvatică. Trimitem expediţii pe alte planete care ce caută? Apă. Nu are apă ? Nu ne interesează. De curând, au descoperit aşa-numita "apă murdară" pe Marte şi toată lumea e în extaz. Ecosistemele de pe Pământ s-au dezvoltat în milioane de ani în funcţie de circuitul apei şi al norilor care le străbat.

La fiecare grad cu care creşte temperatura planetei din cauza degajărilor de CO2, atmosfera acumulează cu 7% mai mult din apa de pe sol. Căldura forţează urcarea vaporilor de apă în nori. Astfel avem precipitaţii mai concentrate. Fenomene naturale mai violente şi mai neregulate, care dereglează circuitul apei în natură. Mai multe furtuni de zăpadă. Zăpadă de doi metri jumătate în Boston? Inundaţii mai mari. Vă amintiţi potopul din Carolina? Au spus că se întâmplă o dată la câteva mii de ani. E noua normalitate. Secete mai prelungite pe timp de vară. Acum avem uragane de categoriile trei, patru şi cinci. Sunt atât de puternice, încât distrug clădiri şi omoară oameni. Uraganul din Filipine... Cel mai puternic uragan înregistrat. Asta e noua normalitate.

Dacă eşti un tânăr din generaţia Y care îşi face o familie... dacă eşti părinte sau bunic, ascultă atent! Savanţii ne spun că trăim a şasea dispariţie a vieţii pe Pământ. Nu se spune nimic la ştiri. E cea mai îngrijorătoare veste pentru o tânără familie. Au existat cinci dispariţii în masă pe Pământ, în 450 milioane de ani. Întotdeauna când chimia planetei s-a schimbat rapid, se produce moarte pe capete. După un astfel de moment, durează peste zece 10 milioane de ani să apară viață nouă pe Pământ. Savanții ne spun că e al șaselea caz. Nu e o machetă. Îl înregistrăm în timp real.

În următoarele şapte decenii, am putea pierde jumătate dintre speciile care trăiesc acum pe această oază din Univers. Recunoaştem că e o problemă, dar nu facem nimic. Ne prefacem că suntem ecologişti. 99,5% dintre toate speciile care au trăit pe planetă au dispărut. Nu-mi plac şansele astea. Şi e interesant că noi, oamenii, suntem cea mai tânără specie. Suntem bebeluşi. Omul modern e pe Pământ doar de 200.000 de ani. Nu e garantat că vom supravieţui. Cele mai recente studii sunt şi mai terifiante pentru că arată că gheţarii din Arctic, Groenlanda şi Antarctica se topesc mai repede decât ne aşteptam şi schimbă curenţii oceanici. Şi spun că vom avea furtuni cum nu ne putem imagina până la sfârşitul secolului acesta.

Majoritatea oraşelor de pe coastă şi populaţiei urbane vor fi scufundate. Nu vorbim peste un secol. Vorbim despre viaţa multor tineri de acum, care au patru sau cinci ani şi vor fi de vârsta mea când această eră va fi în plină desfăşurară. Ce putem face? Ne trebuie o viziune economică nouă. Ceva convingător. Ne trebuie un plan de punere în practică a viziunii cât mai repede. Trebuie să ne mişcăm la fel de repede şi în ţările în dezvoltare, şi în ţările industrializate.

Ca să avem o şansă să combatem încălzirea globală, trebuie să renunţăm la carbon, pe tot globul, în 40 de ani. E la un nivel peste conferinţele globale. Cum abordăm ceva la scară atât de mare? Trebuie să reflectăm la schimbarea paradigmei economice de-a lungul istoriei. Dacă ştim cum apare o paradigmă, o să avem o hartă în această cameră şi în toată lumea. Şi o să avem o busolă care ne permite să navigăm pe acest drum spre transformarea vieţii pe Pământ.


· Capitolul 1: Marile Revoluţii Economice

Au fost cel puţin şapte schimbări de paradigmă economică în istorie. Sunt foarte interesante fiindcă au avut un numitor comun. La un moment dat, apar trei tehnologii şi se îmbină pentru a crea o aşa-numită platformă tehnologică universală. E un mod sofisticat de a spune "infrastructură nouă." Ceva ce schimbă de la fundaţie felul în care gestionăm, alimentăm şi derulăm activităţile economice.

Care sunt acele trei tehnologii? În primul rând, tehnologie nouă de comunicaţii care ne permit să gestionăm mai eficient activitatea economică. În al doilea rând, noi surse de energie ca să ne alimentăm mai eficient activitatea economică. În al treilea rând, căi noi de transport logistic ca să eficientizăm activitatea economică.

Când revoluţiile tehnologice se alătură noilor regimuri energetice şi noilor căi de transport, se schimbă felul în care gestionăm, alimentăm şi mişcăm viaţa economică. Se schimbă orientarea în timp și spaţiu. Se schimbă habitaturile noastre. Ne permite să ne integrăm în unități mai mari. Schimbă mentalitatea și guvernarea.

Vă dau două exemple.

Prima revoluție industrială, secolul XIX. A doua, secolul XX. Englezii ne-au dus în prima Revoluție Industrială. A început ca o revoluție în comunicații. Au inventat presa de tipar cu abur. S-a terminat cu presa manuală. A fost un pas uriaș în față. Ne-a permis să tipărim repede şi ieftin.

În a doua jumătate a secolul XIX, englezii au inventat telegraful. Presă cu abur şi telegraf. Aceste tehnologii de comunicaţii s-au unit cu o sursă nouă de energie numită cărbune. Cum să exploateze acest cărbune? Au inventat motorul cu abur. Apoi, ceva ingenios. S-au gândit să pună motorul cu abur pe şine, în locomotive, pentru transport naţional şi logistică. Viaţă urbană, revoluţie industrială, energie din abur.

A doua revoluţie industrială: America. Electricitate centralizată şi mai ales telefonul. Credem că Internetul e mare chestie, dar telefonul a fost ceva uriaş. Dintr-odată, oamenii puteau să comunice de la distanţe mari, cu viteza luminii. Apoi, radioul şi televiziunea. Aceste tehnologii de comunicaţii s-au unit cu o sursă de energie total nouă. Petrol ieftin din Texas. Apoi, Henry Ford ne-a scos pe şosele cu maşini, autobuze şi camioane.

A Doua Revoluţie Industrială a schimbat modul de funcţionare a economiei. Aceasta ne-a adus în secolul XX. A adus toată planeta în secolul XX. A atins apogeul în iulie 2008. "Bine aţi revenit la emisiune! Petrol! A ajuns la 147$." Vă amintiţi? În acea lună, barilul de petrol a ajuns la preţul record de 147 dolari. Iar atunci, s-a prăbuşit toată economia globală. Linişte. A picat de tot. A fost un cutremur economic. Prăbuşirea pieţelor financiare, după 60 de zile, a fost o replică. Oroare, masacru şi măcel. Spuneţi-i cum vreţi, dar ce s-a văzut la bursă azi a fost panică deghizată. Bună seara! E ziua ce succedă Lunea Neagră de pe Wall Street. A fost cel mai mare colaps financiar de la Marea Criză Economică. Conducătorii noştri încă se luptă cu replica, nu cu cutremurul.

De ce a avut loc cutremurul? Pentru că Revoluţia Industrială prin care am trecut a fost dependentă de depozitele carbonifere ale unei perioade anterioare. Să zicem că trecem de perioada asta din istorie. Mă întreb ce vor crede generaţiile viitoare peste 100.000 de ani. "Da, îmi amintesc de ei." "Era Bronzului, Era Oţelului. Iar ei, era combustibilului fosil. Au dezgropat zăcămintele carbonifere şi au creat o civilizaţie scurtă şi foarte periculoasă."

Combustibilii fosili sunt totul. Fertilizatorii şi pesticidele sunt făcute şi combustibil fosil. Materialele de construcţii la fel. Şi produsele farmaceutice. Fibrele sintetice, energia şi transportul sunt făcute din combustibili fosili. Când creşte preţul barilului la 95 de dolari, cresc şi celelalte preţuri. Când ajungem la 115 dolari pe baril, totul devine atât de scump încât puterea de cumpărare scade. Acesta e sfârşitul unei ere industriale măreţe. Vă amintiţi că preţul barilului a scăzut la 50 de dolari în 2009. Fiindcă se prăbuşise economia. Nu mai era nicio activitate. În 2010, am vrut să umplem inventarele. Preţul petrolului a crescut, şi celelalte preţuri odată cu el. În 2014, a ajuns la un nou apogeu, 114 sau 115 dolari pe baril. Puterea de cumpărare a scăzut iar. E o oscilaţie între creştere şi colaps. Singurul motiv pentru care a scăzut preţul petrolului la 30 de dolari e că mahării din industrie se bat între ei. OPEC a zis: "Nu închidem robinetul cu petrol. Inundăm lumea cu petrol. Preţul barilului o să scadă la 30 de dolari şi o să dea de pământ cu concurenţa noastră exotică, gazul de şist din SUA şi nisipul petrolifer din Canada. Şi chiar au dat cu ei de pământ într-un an şi jumătate. Industria gazelor de şist a dat faliment. Acum, şi nisipurile petrolifere. Nu se construieşte conducta. Mai vorbeşte cineva despre independenţă energetică? S-a terminat!

După ce se vor finaliza insolvenţele, preţul petrolului va creşte din nou. Dar le provocăm un dezavantaj statelor care produc petrol. Va fi un sfârşit volatil şi oscilant în următorii 40-50 de ani. O lume instabilă. Încotro ne îndreptăm?

Să vă spun o anecdotă. Când Angela Merkel a devenit cancelarul Germaniei, m-a chemat la Berlin în prima lună de la învestire pentru a o sfătui cum să crească economia pe mandatul ei. Pe cap de locuitor, Germania e cea mai robustă economie capitalistă din lume. Când am ajuns la Berlin, am întrebat-o: "Dnă cancelar, cum o să creşteţi economia cât timp afacerile autohtone sunt legate la o infrastructură de telecomunicaţii centralizate, putere nucleară din combustibili fosili, mijloace de transport cu combustie internă pe apă, pe uscat şi în aer, când această infrastructură a atins apogeul în Germania demult?


· Capitolul doi: Ştiinţa productivităţii

Să vorbim despre productivitate. E crucial. Economiştii se lamentează. Întreabă de ce a scăzut productivitatea în ultimii 20 de ani. "Avem produse tari care vin din Silicon Valley. De ce scade productivitatea?" O să vă spun un secret mârşav despre care nu vorbesc economiştii. Teoria standard susţinea că există doi factori care aduc productivitate: Maşinării mai bune şi muncitori mai bine instruiţi. Când a câştigat Robert Solow premiul Nobel pentru teoria creşterii economice, i-a scăpat un secret. A spus: "Avem o problemă." Analizând fiecare an de Revoluţie Industrială, aceşti doi factori, maşinăriile şi muncitorii mai buni, reprezintă doar 14% din productivitate. A pus o întrebare importantă. "De unde vin restul de 86%?" Nu ştiu. Moses Abramowitz, fostul director al Asociaţiei Economiştilor a zis "E măsura ignoranţei noastre." Nu ar trebui să ştie economiştii de unde vine productivitatea? E baza disciplinei lor.

Iată de ce nu ştiu. Când s-a scris teoria clasică a economiei la sfârşitul anilor 1700, fizica lui Newton era la modă. El era pe val. Toţi foloseau metafora lui Newton ca să pară savanţi, pentru că descoperise legile universului... cică. Şi economiştii au urmat tendinţele. Ştiţi legea "Pentru orice acţiune există o reacţiune egală şi din sens opus." Adam Smith a împrumutat metafora în cazul cererii şi ofertei. "La fiecare acţiune de partea ofertei e o reacţiune pe partea de cerere." "Un corp în mişcare îşi păstrează direcţia dacă nu e întrerupt." Baptiste Say a împrumutat-o. Era economist francez. Spunea aşa: "Oferta va stimula cererea, astfel generând mai multă ofertă şi stimulând cererea, dacă nu e întreruptă. Toată teoria economică, dacă te gândeşti bine, e bazată pe metaforele lui Newton din fizică. E o singură problemă. Legile lui Newton n-au nicio legătură cu economia. Nimic.

Economia e guvernată de aceleaşi legi ca universul, sistemul solar, biosfera Pământului şi tot ce facem noi în viaţa economică cât suntem pe această planetă. Iată cele două legi care guvernează totul în Univers, inclusiv economia. Prima lege a energiei: "Toată energia din Univers e constantă. De la Big Bang încoace, nu s-a mai creat energie nouă şi nici nu s-a distrus." E legea conservării energiei.

A doua lege spune că e adevărat că energia nu se creează sau distruge, dar îşi schimbă mereu forma numai într-o direcţie. De la energie concentrată, Big Bangul, la energie dispersată în galaxii. De la energie fierbinte la cea rece. De la ordine la dezordine. De la disponibil la indisponibil. Entropia e măsura energiei care e în Univers, dar care nu e utilă.

Termodinamica are trei sisteme. Un sistem deschis care face schimb de materie şi energie cu mediul extern, un sistem închis, care face schimb de energie cu mediul, dar nu și de materie. Şi un sistem izolat, care nu face schimb nici de materie, nici de energie. Faţă de sistemul solar şi de Soare, Pământul e cazul al doilea. Primim multă energie de la Soare. Suntem aranjaţi pentru miliarde de ani. Dar, în ceea ce priveşte materia fixă de pe planetă, nu primim prea multă materie.

Câţiva meteoriţi, puţin praf cosmic, dar ceea ce avem ca materie fixă, care e o formă de energie, se află aici de când a explodat Soarele şi s-a răcit.

Toţi aveţi telefoane mobile care conţin granule mici de pământuri rare. Sunt aici de când Pământul. E o formă de energie materializată. Să vă spun cum e cu economia. Extragem energie disponibilă din subteran, un pământ rar, minereu de fier, combustibil fosil şi apoi, prin lanţurile valorice, le înmagazinăm, le transportăm, producem bunuri şi servicii, le consumăm şi le aducem înapoi în natură.

Acesta e un lanţ valoric. La fiecare pas al transformării, când luăm resursele Pământului şi le trecem prin societate, trebuie să încorporăm energie în acel bun sau serviciu pentru a-l duce spre următoarea etapă. Dar pierdem nişte energie în acest proces. În economie, se numeşte "eficienţă agregată". Aceasta reprezintă raportul dintre munca potenţială şi munca efectivă pe care o încorporezi în acel bun.

Să vă dau un exemplu. Natura are aceleaşi condiţii economice ca economia omului. Dacă un leu fuge după o antilopă în sălbăticie şi o omoară, între 10 şi 20% din energia totală a antilopei se transmite la leu. Restul e căldură pierdută în conversie. Asta e eficienţa agregată.

Ce legătură are cu discuţia mea cu cancelarul Merkel? E fizician de meserie. Iată ce i-am spus. Am pornit a doua revoluţie industrială în SUA, în 1905, cu o eficienţă agregată de 3%. La fiecare conversie a resurselor planetei, am pierdut aproape 97%, care n-a ajuns în produsul final. Până în 1990, SUA a ajuns la eficienţă agregată de 14%. Ăsta a fost plafonul nostru. Nu s-a mai schimbat de atunci. I-am spus cancelarului că Germania a ajuns la 18,5%. Acela a fost plafonul lor. Nu s-a schimbat. Vreţi să ghiciţi ce ţară e pe primul loc la eficienţă agregată? Japonia! 20% eficienţă agregată. A atins plafonul în anii '90. I-am spus cancelarului aşa: Puteţi face reformă pe piaţa financiară sau piaţa de muncă. Puteţi da stimulente pentru produse noi. Puteţi crea un milion de Steve Jobs. Nu va conta. Dacă afacerile voastre încă sunt conectate la infrastructura din a doua revoluţie industrială, nu puteţi creşte mai mult de 20% eficienţă agregată nicăieri.

De ce e important? O generaţie nouă de economişti care studiază fizica s-au uitat la istoricul industrial şi au adăugat un al treilea factor la productivitate. Maşinării şi muncitori mai buni, eficienţă agregată. Ştiu, e ceva evident. Raportul dintre muncă potenţială şi efectivă. Când au adăugat acest factor, au putut explica restul productivităţii. Henry Ford v-ar fi putut spune asta. Sau orice inginer. Orice arhitect sau biolog v-ar fi putut spune asta. Orice chimist. Toţi învaţă la începutul facultăţii despre cele două legi ale energiei care guvernează Universul.

Predau la cea mai veche şcoală de afaceri. Am ţinut cursul de Management Avansat la Wharton timp de 15 ani. Nicio şcoală de afaceri din lume, nu te învaţă în momentul de faţă legile termodinamicii care guvernează economia. Nu e ruşinos? În prima zi cu cancelarul, am discutat despre a treia revoluţie industrială. O nouă convergenţă a comunicaţiilor, energiei şi transporturilor pentru a gestiona, alimenta şi a mişca Germania.

Într-o întâlnire privată, cancelarul mi-a spus: "Dle Rifkin, vom face a treia revoluţie industrială în Germania".

 



· Capitolul trei: Infrastructură inteligentă

Internetul a ajuns la maturitate. Are 25 de ani de existenţă. Am digitalizat comunicaţiile. Iar acest Internet comunicaţional se îmbină cu un internet emergent, energetic şi regenerabil. Şi acestea două se îmbină cu GPS-ul automat și, în curând, Internetul transportului autonom pe uscat, pe apă şi în aer.

Se leagă trei Interneturi: din domeniul comunicaţiilor, resurselor regenerabile şi transporturilor automatizate. Un Internet suprem care să gestioneze, alimenteze şi mişte economia.

Aceste trei Interneturi completează platforma numită Internet of Things. Încorporăm senzori în toate dispozitivele, ca să monitorizeze activitatea în timp real şi să ne transmită nouă şi altor maşinării.

Avem senzori în agricultură, care monitorizează creşterea recoltei salinitatea solului, umezeala etc. Transmit aceste date. Avem senzori şi în fabrici, care monitorizează datele economice. În casele inteligente, monitorizează cum e folosită energia. În maşini inteligente, în depozite, pe şosele inteligente.

Toate adună date. Unde se duc datele? La Interneturile comunicaţional, energetic şi al transportului ca să gestioneze, să alimenteze şi să mişte economia. Acest sistem nou va fi ubicuu până în 2030. Va conecta toate lucrurile şi pe toată lumea. Practic, creăm o proteză externă, un sistem nervos distribuit, care le va permite tuturor de pe planetă să comunice direct între ei pentru o sumă modică, pe o platformă de Internet globală, trecând peste marile organizaţii şi intermediarii care stau între noi. Ne putem angrena direct. Asta e revoluţia. Echilibrează balanţa.

S-a discutat mult în Generaţia Y. Voi aţi pornit mişcarea "Occupy". Vorbiţi despre cei 1% şi restul de 99%. Acum avem o platformă nouă. "Internet of Things" e de natură diferită decât platformele din revoluţiile anterioare. Noua platformă e radicală. Platforma celei de-a treia revoluţii e făcută să fie distribuită, nu centralizată. Are randament maxim când e colaborativă, deschisă şi transparentă, nu închisă şi păzită. Beneficiile vin când se alătură tot mai mulţi oameni şi fiecare contribuie cu talentul său, în beneficiul reţelei şi a noastră. E aşezat orizontal, nu integrată vertical. Asta ne duce de la discuţia despre cei 1%, la o extindere mare a antreprenoriatului social şi reţelelor globale. Acesta e avantajul.

Pe de altă parte, cum abordăm neutralitatea Internetului? Cum ne asigurăm că toţi au acces în mod egal la această platformă nouă şi la a treia revoluţie? Cum ne asigurăm că guvernele nu fură această platformă în scopuri politice? A început deja. Cum ne asigurăm că marile companii care au monopol nu folosesc datele astea în scopuri comerciale în detrimentul nostru? Cum garantăm intimitatea când toţi sunt legaţi? Cum garantăm siguranţa datelor? Cum prevenim atacurile cibernetice care ar putea distruge sistemul, când toţi sunt legaţi? Vorbim despre DarkNet. Vreau să vă spun că e la fel de impresionant precum şansa unui BrightNet. Următoarele trei generaţii, de la voi, copiii şi nepoţii voştri, vor fi implicate într-o mişcare politică nouă. Pentru a împiedica DarkNet să câştige şi a lupta pentru acces egal pentru ca omenirea să formeze un sistem nervos distribuit şi să aibă o extindere vastă de antreprenoriat social.

Asta e lupta politică începută de generaţia Y, copiii şi nepoţii voştri. E o bătălie dificilă. Nu sunt un adept al determinismului tehnologic şi nici utopic. Tehnologia doar ajută. Se ridică întrebarea "Cum se va termina această călătorie?" E importantă. De dragul acestei după-amiezi, să presupunem că vom putea aborda complexităţile DarkNet. E o provocare mare. Iată ce ne oferă platforma Internet of Things. Să spunem că eşti un IMM, o cooperativă sau un ONG în Brooklyn. Poţi să accesezi această platformă emergentă. Nu e ceva doar teoretic. Îţi poţi face o imagine transparentă cu toate datele economice din lume. Dacă păstrăm neutralitatea. E o putere enormă. Credem că Snowden a fost important? Acum, toate datele economice vor fi publice. Nu doar câteva secrete de stat. Dar într-o lume cu neutralitate, vei putea să accesezi platforma şi să vezi totul transparent. Poţi să extragi volume mari de date din lanţul tău valoric. Apoi poţi mina datele mari cu statistici. Îţi poţi construi propriii algoritmi şi aplicaţii. Îţi vor permite să-ţi creşti dramatic eficienţa agregată la fiecare pas de conversie de pe lanţul valoric. Şi astfel îţi creşti productivitatea dramatic, reduci amprenta asupra mediului şi scazi costul marginal.

Unele costuri marginale vor merge chiar spre zero. Când se va întâmpla asta, se ridică un sistem economic complet nou.


· Capitolul patru: În teoria economică, piaţa optimă este unde vinzi la cost marginal

Costul marginal e după costurile fixe. E costul de producţie a unei unităţi. În teoria clasică, am spus mereu că piaţa optimă e unde vinzi la cost marginal. Dar nu ne-am aşteptat niciodată la o revoluţie digitală  care să fie atât de promiţătoare în cazul productivităţii, încât să reducă costul marginal aproape la zero.

Deci nu mai ai marjă de profit şi poţi să produci bunuri şi servicii în această economie colaborativă aproape gratis. N-a apărut din neant. Capitalismul i-a dat naştere. Să fie limpede. Oricât ar fi de înnămolită, e primul sistem economic nou care intră pe scena mondială de când au apărut capitalismul şi socialismul în sec. XIX. E un eveniment istoric mare. E în desfăşurare deja. Costul marginal zero nu e pur teoretic.

De câţi ani a apărut Napster, serviciul de distribuit fişiere? Aproximativ 17 ani? Da. A pornit o revoluţie. Avem trei miliarde de oameni pe Internet şi pe platforma Internet of Things care produc şi împart cu alţii bunuri virtuale cu un cost marginal aproape zero şi destabilizează alte industrii. Câţiva tinerii produc muzică. Cât te costă să ai un aparat care îţi permite să înregistrezi la calitate de studio de la tine de acasă?

Fie că trimiţi muzica la o persoană sau la un miliard, costul marginal e zero. Ai nevoie doar de abonament la Internet. Am fost surprins de acel artist coreean de acum câţiva ani... A avut un miliard de accesări! Cost marginal zero. Milioane de tineri produc filmuleţe în fiecare zi. Filmează ceva, le pun pe Internet şi pot vedea un miliard de oameni. Fără cost marginal. Există oameni care au bloguri de ştiri. Cost marginal aproape zero.

Milioane de oameni contribuie la Wikipedia şi formează enciclopedia lumii gratis, pe un site non-profit. Nu m-aş fi gândit la acest experiment. Nu ştiu la ce s-a gândit Jimmy Wales. Aş fi zis că va fi un eşec. Adam Smith a scris: "Fiecare om îşi urmăreşte interesul şi nu-i pasă de binele public. Urmărindu-şi interesul propriu, fără să-i pese de binele public, societăţii îi e mai bine fără el. Mereu mi s-a părut ciudat, dar aşa am crescut. Dar nimeni din generaţia Y nu l-a citit pe Adam Smith. În cazul Wikipedia, toţi vă oferiţi talentul gratis. Construiţi baza cunoaşterii lumii. Aţi democratizat informaţia în mai puțin de 15 ani, iar precizia informațiilor...

Publicarea de cărţi. Cum e acolo? Oamenii fac ebook-uri singuri. Noua mea carte a fost piratată înainte să o publicăm. I-au făcut cronici înainte să ajungă pe Amazon. Avem şase milioane de studenţi care fac cursuri de facultate online, cu cei mai buni profesori. Primesc credite. E gratis! Generaţia Y a câştigat.

Dacă nu interzicem tehnologia, trebuie să ne adaptăm şi să o exploatăm. S-au destabilizat industrii întregi în cei 17 ani de când cu Napster. Industria muzicii s-a micşorat. Şi televiziunea, pentru că toţi fac filmuleţe pe YouTube. Toţi sunteţi producători şi distribuiţi între voi. Blogurile au scos de pe piaţă ziarele şi revistele.

Dar au apărut mii de afaceri noi. Nu numai Google, Facebook şi Twitter. Mii de start-upuri, cu profit sau non-profit, creează platforme, creează aplicaţii, creează conectivitate, folosesc statistici şi date. E o revoluţie! Credeam că va fi un paravan de protecţie aici. Înţelegeam cum va fi afectată viaţa virtuală de costul marginal zero adus de digitalizare, dar nu credeam că va sări peste paravan, în lumea reală. Vreau să spun că a fost spart acest paravan al societăţii cu cost zero. Se numeşte Internet of Things. A dispărut de tot.

Milioane de oameni produc acum propria energie regenerabilă cu cost marginal zero. Gratis! Acum, trecem la car-sharing şi la maşini autonome, şi vom vedea prăbuşirea costului marginal la zero în transportul logistic, în următorii 20 de ani.

Să ne întoarcem în Germania! Ce s-a întâmplat în cei zece ani care au trecut? Germania a ajuns să producă 32% din energia electrică din panouri solare şi turbine eoliene. În zece ani. E o ţară situată în nord, nu are mult soare. Până în 2020, o să producă 35% prin solar şi eolian. Energie regenerabilă 100% până în 2040. Categoric! Iar costul fix pentru a implementa tehnologia solară, turbinele eoliene şi pompele geotermale...

Energia solară şi eoliană sunt în creştere, precum calculatoarele. Când eram mic, prin anii '40 sau 50', erau puţin calculatoare. Costau milioane de dolari. Preşedintele IBM de atunci a zis: "Cred că vom avea nevoie doar de şapte calculatoare. Poate, şapte." Era optimist. N-am anticipat creşterea cererii pentru cipuri de calculatoare. Legea lui Moore. Brusc, Intel şi-a dat seama că inginerii lor dublează capacitatea acelui cip la doi ani. Încă se întâmplă. Chiar dacă câştigă doi dolari pe zi, toţi vor fi conectaţi la platforma Internet of Things în mai puţin de 10-15 ani. Iar costurile fixe vor fi la fel de mici ca la telefon peste 20 de ani.

Toţi vor produce energie verde. Această creştere nu pleacă nicăieri. Ştiţi cât a costat un watt solar? Costa 78 de dolari să produci un watt solar în 1978. Ştiţi cât costă azi? Nu 78 de dolari, ci 50 de cenţi. Va costa 35 de cenţi peste 18 luni. Se mişcă repede. Companiile de energie din SUA nu vă spun asta. Avem companii de energie, chiar din grupul meu Global Group, care, în linişte, cumpără contracte pe 20 de ani pentru electricitate solară şi eoliană în Europa şi America, În tăcere. Cu patru cenţi pe kWh.

Laboratoarele Naţionale Berkeley au anunţat că generează energie solară şi eoliană între 2,8 şi 3,5 cenţi pe kWh. S-a terminat viaţa combustibililor fosili şi nucleari. Următoarea bulă mare, vă spun de acum, va fi din devalorizarea produselor petroliere. Criza ipotecară va fi o nimica toată pe lângă asta. Ne îndreptăm spre egalitate, iar apoi energia verde va deveni mai ieftină. Asta se întâmplă în culise acum.

E un lucru interesant în Germania. După ce plăteşti costul fix pentru panoul solar şi turbină, costul marginal pentru producerea energiei este... zero! Soarele nu ne taxează în Germania. Nici vântul n-a trimis factura. Căldura geotermală nu-şi cere dreptul. E gratis! Ce se întâmplă dacă afacerile germane se conectează la Internetul comunicaţional care apoi se uneşte cu Internetul energetic şi digitalizăm reţeaua electrică ca să poată produce toţi energie verde. O folosim ori în afara reţelei, ori o băgăm în reţea. Ce se întâmplă când companiile se conectează la Internetul energetic, unde costul energiei e aproape de zero?

Gândiţi-vă la mişcarea pe lanţul valoric. La fiecare conversie pe lanţul valoric, costul lor pentru energie e aproape zero. Cum să concureze cu asta o ţară din a doua revoluţie industrială? Nu numai Germania cea mare, ci şi Danemarca a făcut asta. Oricine poate.

Cine produce toată energia nouă? În Germania, sunt patru mari companii: MBW, RWE, E.On şi Vattenfall. Companii-gigant, cu integrare verticală. Credeam că sunt invincibile. Ce au păţit în ultimii zece ani e la fel ca în muzică, televiziune, ziare, reviste şi publicarea de cărţi. S-au adunat mii de competitori mici şi au format cooperative. Fermieri, firme mici, asociaţii de cartier. Toate aceste cooperative s-au împrumutat la bancă. Băncilor le-a convenit. De ce? Ştiau că energia generată de ei va avea un preţ mare când o vând pe piaţă. N-au refuzat pe nimeni. Ei creează toată energia nouă. Asta înseamnă puterea poporului, la propriu şi la figurat.

Ce s-a întâmplat cu companiile mari? Produc mai puţin de 7% din energia nouă. Recunosc că sunt scoşi din joc. De ce? Spre meritul lor, au avut cele mai eficiente metode de a produce şi distribui energie centralizată, atât petroliferă cât şi nucleară.

Dar noile tipuri de energie necesită milioane de jucători mici care se conectează de unde sunt. Trebuie să captezi soarele peste tot. Şi vântul, oriunde ai fi.  Şi căldura geotermală, de unde e. Şi recompensăm cooperativele care se adună în reţele. Companiile mari nu pot aduna aceste părţi. Se adună în regiunea lor şi lucrează împreună. Poporul are puterea.

E sfârşitul companiilor de energie? Nu neapărat. Mulţi vor da faliment, dar nu toţi. Acum şapte ani, EON, unul dintre cei patru giganţi, m-au rugat să am o discuţie cu preşedintele lor, în Olanda, pe teren neutru. Am avut o dezbatere de trei ore. I-am spus că nu va ieşi din a doua eră industrială peste noapte. Dar trebuie să intre în a treia peste noapte, fiindcă ai 20-30 de ani de tranziţie între a doua şi a treia, ca să găseşti valori noi. Sistemul nou operează diferit faţă de cel vechi. În a treia eră industrială, câştigi mai mulţi bani vânzând mai puţină electricitate.Faci parteneriate cu mii de companii. Şi ajuţi la gestionarea fluxului de energie prin lanţul lor valoric. Îi ajuţi cu datele mari. Îi ajuţi să analizeze datele. Îi ajuţi la algoritmi şi aplicaţii. Le creşti productivitatea. Aceste mii de companii îţi dau în schimb o parte din câştiguri. Se numesc "contracte de performanţă". Facem asta acum. Ghiciţi ce? Anul trecut, preşedintele EON... I-au trebuit şapte ani. Intră pe piaţa energiei verzi şi vor să ajute la gestionarea internetului energetic.

EDF, marea putere nucleară din Franţa s-a alăturat grupului. Construim infrastructura celei de-a treia revoluţii în Europa. În nordul Franţei, Olanda, Luxemburg... EDF au spus că ne vor fi alături. Muncesc cot la cot. Nu lasă energia nucleară mâine, dar văd semnele. Nu avem nevoie de companiile care nu fac tranziţia.

Nu e numai în Europa. A început şi China. Când preşedintele Xi şi premierul Li au venit la putere, dl Li a anunţat că mi-a citit cartea, spre bucuria mea. A făcut un anunţ public. Nu-l cunoscusem. Nici n-am fost în China. A îndemnat guvernul Chinei să studieze aceste teme pe care vi le explic pentru a duce China în noua eră. Chinezii sunt foarte atenţi. Au pierdut prima revoluţie industrială. Au ratat mare parte din a doua revoluţie şi au recuperat în ultimii zece ani. Nu vor să piardă a treia revoluţie industrială. Vor să colaboreze cu ea. Şi vor să fie printre pionieri. Să vă arăt ce rapizi sunt. Fac vizite frecvente, dar la 11 luni după prima vizită preşedintele reţelei naţionale, cea mai mare din toată lumea, a anunţat un angajament pe patru ani de 82 miliarde de dolari ca să digitalizeze reţeaua chineză pentru ca milioanele de chinezi să poată produce energie verde și să o distribuie prin Internetul energetic.

Luaţi aminte la Europa şi China. Îmbinarea internetului comunicațional cu cel energetic dă naştere căilor de transport automatizate, autonome, cu GPS. Am construit economia globală în a doua revoluţie în jurul automobilului. Aici e discuția. Chiar ne dați de furcă. Aparent, nu vreţi să deţineţi maşini. Gândiţi-vă la bunici. Au două maşini pe alee. Le curăţă la câteva săptămâni, dar nu le folosesc sau stau prea mult la birou. Nu vreţi maşini. Vreţi să aveţi acces la mobilitate şi reţele de car-sharing, dar nu să deţineţi maşini. Există o problemă. Cu fiecare maşină împărţită în economia colaborativă, eliminăm 15 maşini.

E atât o problemă, cât şi oportunitate. Larry Burns a fost vicepreşedintele General Motors şi acum e profesor în Michigan. Larry a făcut un studiu revelator. A cercetat oraşul Ann Arbor. Putem elimina 80% din vehicule cu o mai bună mobilitate. Să extrapolăm studiul lui Larry. Avem un miliard de maşini, autobuze şi camioane care ne îneacă în trafic, în toată lumea. Sunt a treia cauză majoră a încălzirii globale. Cauza numărul unu sunt clădirile. În Europa, renovăm clădirile şi le transformăm în microcentrale şi centre de date fără carbon.

Ştie cineva care e a doua cauză a încălzirii globale? Numărul unu, clădirile. Numărul trei, transportul. Al doilea? Consumul de carne. Carnea! Avem 1,3 miliarde de vaci. Ocupă 23% din suprafaţa Pământului. Iubesc vacile, dar metanul produs de ele e un factor major al încălzirii globale. Mai puternic decât CO2. Iar când paştem animalele, fertilizantele emit oxid de azot. Şi tot aşa. Vreau să spun, fără să dau nume, că nici unii activişti vocali nu menţionează asta. Nu vor să se pună rău cu oamenii sau să propună să ne schimbăm dieta, să coborâm în lanţul trofic, ca să trăim o viaţă sănătoasă, să respectăm creaturile naturii şi să oprim încălzirea globală. Nimeni nu vorbeşte despre asta.

Numărul trei, transportul. Dacă Larry are dreptate, vom elimina 80% dintre vehiculele de pe planetă peste două generaţii. Generaţia Y, copiii şi nepoţii lor n-o să mai cumpere maşini. Ştiu sigur. Iar restul de 200 milioane de vehicule vor fi electrice. Prin pilă de combustie. Vor fi alimentate cu energie verde, cu cost marginal aproape zero. Se întâmplă deja. Vor fi construite la imprimanta 3D, cu materiale reciclate şi ieftine. Vor fi autonome. Asta se întâmplă deja.

E sfârşitul companiilor de transport? Nu neapărat. Dar trebuie să-şi schimbe modelul de afaceri până se termină era asta. Trebuie să intre în noua eră, să gestioneze reţele uriaşe alături de toate celelalte părţi.

S-a întâmplat ceva interesant acum câteva şase săptămâni. Daimler m-au chemat... Ei au inventat motorul cu combustie internă. Sunt mereu cu un pas înainte. Preşedintele secţiei de camioane a chemat 350 de jurnalişti din Germania, m-a adus să vorbesc despre aceleaşi lucruri ca aici... E unul dintre cei opt directori din consiliu. Şi a anunţat că Daimler intră pe o piaţă nouă. În logistică, pentru Internetul transportului. A spus că Daimler a echipat cu senzori 300.000 de tiruri. 300.000 de vehicule. Sunt pe şosele acum. Asta numesc eu "centre mari de date". Aceste tiruri adună date pe toate rutele din Europa. Fluxuri de trafic, condiţii meteo, disponibilitatea depozitelor. Tot ce trebuie să ştii ca afacere mică, mare sau producător casnic, pentru a creşte eficienţa agregată şi a reduce amprenta ecologică când ai de transportat ceva din A în B. Şi apoi a devenit mai interesant. A stins luminile, a pornit o transmisiune din elicopter, de pe drumul expres. Elicopterul măreşte imaginea cu trei tiruri, apoi vedem în cabina şoferilor. Aceştia fac cu mâna şi vorbesc cu noi. Apoi, preşedintele spune: "Luaţi mâinile de pe volan şi picioarele de pe pedale. Şoferii au devenit acum analişti de software. Nu mai erau şoferi. Monitorizau datele. Tirurile s-au pus automat în şir, au format un fel de tren care merge pe şosea şi adună date. Ei pun la dispoziţie datele şi analiza, pentru ca voi să aveţi aplicaţiile necesare pentru a creşte eficienţa şi a face faţă în sistem. Inteligent! Cum finanţăm toate astea?


· Capitolul cinci: Finanţarea tranziţiei

Punem bazele unui program numit Europa Digitală, Europa Inteligentă. Lucrăm cu Comisia Europeană pentru a-l implementa în zece ani. Dar cum putem plăti pentru această infrastructură în fiecare regiune a Europei, pentru a ne conecta digital şi să ne bucurăm de noi oportunităţi? S-a ridicat problema în Bruxelles. Le-am zis că avem banii. Nu banii sunt problema, ci felul în care îi folosim.

Vă dau un exemplu. Și America e la fel. În Europa, s-au cheltuit echivalentul a 741 miliarde de dolari pe infrastructură în 2012. Într-un an rău de criză. Problema e pe ce au fost cheltuiţi. Pe o platformă veche, din a doua revoluţie industrială. Vă amintiţi ce i-am spus lui Merkel? Am atins apogeul productivităţii acum 20 de ani, la 20%. Nu mai putem scoate nimic. Stăm pe loc. Economia stă pe loc, întârziem proiectele inteligente. Să restabilim priorităţile, să cheltuim mai puţin petecind vechea infrastructură. Nu vrem să se prăbuşească, dar ne stabilim priorităţile. Să trimitem o parte din fonduri în fiecare regiune, ca să înceapă să construiască infrastructură pentru noua eră.

Cu platforma Internet of Things, vom ajunge acolo în 30 de ani. Anul acesta, am făcut bugetul UE astfel încât, începând din ianuarie, regiuni din UE să primească finanţare girate prin investiţii de capital. Fiecare regiune îşi va construi propriul plan şi se vor lega din aproape în aproape. O numim Europa Digitală. Mai avem un plan similar numit "China Internet Plus", în unele zone din China.

Unde se situează SUA?


· Capitolul şase: Două generaţii de angajări în masă

Apariţia acestei revoluţii va implica fiecare industrie. Telecomunicaţii, cablu, electronice consumabile, transport, logistică, construcţii, imobiliare, renovări. Toate domeniile sunt implicate. E mult de muncă. Ceea ce sugerez eu e să avem un ultim val de angajări în masă. Cu muncitori semi-calificaţi şi necalificaţi. Trebuie să construim această infrastructură inteligentă. N-o vor face roboţii. Trebuie să luăm tot complexul energetic al SUA. Gândiţi-vă la toată infrastructura şi bunurile devalorizate. Trebuie să convertim infrastructura murdară în energie verde distribuită. Să renovăm toate clădirile. Asta vom face în Europa. Nu putem instala tehnologii verzi până nu devin eficiente clădirile. Locuri bune de muncă în domeniul energiei, în construcţii şi imobiliare. Roboţii nu vor putea pune izolaţie, geamuri şi uşi noi.

Apoi va trebui să instalăm tehnologia pentru energie verde. Oamenii trebuie să instaleze asta şi alte tehnologii inteligente care monitorizează echipamentul şi introduce parametrii digitali. Trebuie să luăm toată reţeaua electrică a SUA, care e prostească şi ruşinoasă. Are 60 de ani. Abia mai funcţionează. Trebuie s-o transformăm pe toată în una inteligentă, digitală, ca să gestionăm cele trei Interneturi. E nevoie atât de profesionişti, cât şi de necalificaţi din două generaţii. Trebuie să facem o reţea inteligentă din una prostească. Pe uscat, pe apă şi în aer. Cine va instala miile de staţii de încărcare în toate clădirile? Stații de hidrogen. Senzori inteligenţi. E nevoie de oameni. Muncă pentru două generaţii. Şi ghiciţi ce? E finanţată de economia de energie. Nu e nevoie să implici statul prea mult. Trebuie doar să ţi se dea ocazia să fondezi companii energetice şi să transformi fiecare clădire din SUA într-un nod. Aceste noduri se conectează între ele. Devin centre de date. Sunt microcentrale. Sunt canalul de transport, cu stații electrice de încărcare. Se conectează ca Wi-Fi-ul. Toate nodurile, clădirile, casele, birourile, fabricile reprezintă Internet of Things. E mult de muncă în construcţii şi recuperezi banii din energia economisită. Nu ai probleme cu plata împrumuturilor.

Dar tehnologia nu lucrează singură. Trebuie să schimbăm mentalităţi. Sunt oarecum încrezător. Nu sunt naiv. Sunt reţinut. Mi se pare o provocare grea. Dar sunt oarecum încrezător fiindcă oamenii sunt creaturi sociale. Când înţelegem povestea, acţionăm rapid. Mă uimeşte mereu să văd reţele electrice între continente, din avion, între autostrăzi şi oraşe. Mă uimeşte că au fost făcute în 50-60 de ani. Incredibil! Când înţelegem povestea, acţionăm rapid. Suntem sociali. Internetul comunicaţional, energetic şi al transporturilor se adună pe lângă platforma Internet of Things. Schimbă felul în care privim viaţa.


· Capitolul şapte: Mentalitate nouă, eră nouă

Vă dau un exemplu. Acum există părinţi din generaţia Y care împart jucăriile pe Internet. Plăteşti o dată ca să te abonezi şi intri automat în sistem. Apoi, primeşti ce jucărie vrei, pe categorie de vârstă, pentru copilul tău. Asta aduce revoluţia adevărată.

De obicei, părintele aduce jucăria acasă. Şi îi spun fiicei: "Nu e Crăciunul. Nu a venit Moş Crăciun. Noi am cumpărat jucăria de la magazin şi ţi-o dăm ţie. E proprietatea ta. Nu e a fratelui tău, nici a surorii tale. E jucăria ta. Asumă-ţi răspunderea şi ai grijă de ea." "Oare ce mi-au zis părinţii mei? Am înţeles că nu e jucăria fraţilor mei." E foarte important. Ai statut, putere, poţi să negociezi. "N-o să-i las să se joace cu ea decât dacă plătesc." Învaţă simţul proprietăţii. Nu e nimic rău.

Dar, pe aceste site-uri de împărţit jucării, părinţii iau jucării... Curând, vor veni în drone autonome, la un preţ marginal infim. Acum, părinţii îi dau jucăria şi spun: "S-a mai jucat un copil cu ea. S-a distrat copios, a avut grijă de ea, pentru că ştia că o vei vrea şi tu. Sperăm să ai şi tu grijă de ea, fiindcă o va vrea altcineva într-o zi." Acum, copilul învaţă că jucăriile nu sunt ale lui, nu-i dau un statut, putere, nu sunt negociabile. Sunt doar o experienţă pe o perioadă finită, după care o va folosi altul. Învaţă să facă parte dintr-o economie circulară, în care împărţim lucruri iar şi iar. Nimic nu se duce la gunoi. Mie îmi place să am ambele variante. Nu e nimic greşit să vrei să ai ceva al tău şi un statut aparte, dar e plăcut să ai şi opţiunea să trăieşti o experienţă un timp, apoi să împarţi cu altcineva.

Nu cred că va dispărea capitalismul, dar cred că va găsi o valoare în crearea de prietenii. Îi va oferi valori copilului care a născut în economia colaborativă.

Cei din această cameră se află deja în două sisteme economice. Sunteţi parţial pe piaţă. Vânzători, cumpărători, patroni, muncitori, producători de bunuri şi servicii, faceţi profit pe piaţă şi deţineţi proprietăţi. Dar sunteţi şi în economia colaborativă.  Împărţiţi bunuri virtuale, divertisment, ştiri, bloguri, Wikipedia.

Acum, şi energie, şi maşini. Deşi are aspecte capitaliste, e o economie colaborativă cu costuri reduse. Până în 2050, vom avea două sisteme mature: Pe de-o parte, piaţă capitalistă, cu profituri din producţie şi vânzare. Pe de altă parte, economie colaborativă, cu producţie gratuită de bunuri împărţite. A început deja. Nu va înceta.

Generaţia voastră trece de la posesiune la acces, de la pieţe la reţele, de la consum la sustenabilitate, de la capital de piaţă la capital social. Vă sună cunoscut? E o revoluţie. Asta nu se învaţă în şcoli. De aceea e o revoluţie.

Am observat trei lucruri care îmi dau oarecum încredere. Se produce o schimbare cu voi, cei din sala asta. E ciudat pentru vârstnici. Se schimbă definiţia voastră pentru libertate. Şi definiţia puterii, şi definiţia comunităţii. Aceste schimbări indică revoluţia adevărată.

Pentru generaţia mea şi cele dinainte, libertatea a fost ceva simplu după Iluminism. În perspectiva iluminismului, să fii liber înseamnă să fii autonom. Să fii autosuficient. Să fii independent. Să nu fii legat de alţii. Să fii o insulă suverană, ca să ai libertate exclusivă. Pentru generaţia Y, crescută pe Internet, autonomia înseamnă moarte. A fi o insulă suverană e moarte. Fiindcă generaţia voastră pune întrebarea: "Cum să profit la maximum de posibilităţile acestei planete?" E limpede că răspunsul vostru e "Mă dezvolt prin implicarea în tot mai multe reţele şi comunităţi, unde îmi pot arăta talentul. Acel talent poate ajuta reţeaua, fapt care mă poate ajuta pe mine. Am libertate fiindcă am acces." Pentru voi, libertatea nu înseamnă exclusivitate. Nu înseamnă să fii autonom. Înseamnă incluziune. Acces la alte reţele. Am nimerit? E ceva străin pentru generaţia mea. Trebuie să schimbăm toate constituţiile. E o idee diferită despre libertate.

Percepeţi complet diferit puterea. Asta nelinişteşte generaţia bătrână. Noi credem că puterea trebuie să fie mereu în piramidă. De sus în jos. Asta e puterea. Nu poate fi definită altfel. E o piramidă, de la unul la mai mulţi. Tinerii care au crescut pe Internet... E ciudat. Aţi crescut cu gândul că puterea e dată de reţelele în care eşti. Puterea e orizontală pentru voi. E o întrepătrundere de reţele, unde vă ajutaţi reciproc. Sursă deschisă. E foarte ciudat pentru generaţia bătrână. Nu avem noţiunea asta. Nu are nicio logică pentru noi. Dar pentru voi are.

Şi cel mai important, vedem o schimbare în felul în care generaţia nouă percepe identificarea cu comunitatea. Eu am crescut într-o lume care succeda Păcii Westfalice. Ideea de comunitate era clară. Fiecare individ era născut să fie agent autonom şi suveran. Eram propriii suverani. Şi, în această calitate, fiecare concura cu alţi suverani pe piaţă, pentru surse rare, care pe care. Statele ne reprezintă fiindcă sunt suverane. Reprezintă milioane de indivizi suverani în faţa altor state. Şi fiecare stat concurează cu alt stat pentru resurse rare pe piaţa frontului de război, care pe care. Aşa era perioada după Pacea Westfalică.

Vă întreb ceva. Crede vreunul dintre voi că vom putea să contracarăm încălzirea globală şi să angrenăm omenirea să fie responsabilă pentru alte creaturi  cu această mentalitate? E vreunul? Începem să vedem la generaţia Y... Nu vreau să exagerez. Simt că se schimbă mentalitatea, de la geopolitică la biosferă. Începe să se vadă. Sper să nu dispară. Nu cred. Biosfera reprezintă 19 km de la stratosferă până la ocean, unde interacţionează toate fiinţele şi elementele chimice ca să ţină ecosistemul planetei.

Copii de 14 ani vin acasă cu o anume mentalitate privind biosfera. Devin poliţia biosferei. Vin copii acasă şi le spun tatălui lor: "De ce foloseşti atâta apă când te bărbiereşti? Nu poţi să închizi robinetul din când în când? Irosim apă." Le spun părinţilor: "De ce e aprins beculeţul la televizor? N-am mai intrat în camera aia de o lună." Curent irosit... Le spun părinţilor: "De ce avem două maşini? Să împărţim măcar una." Şi mai spun... Asta îmi place cel mai mult. Mă face să zâmbesc. Chiar sunt copii care vin acasă şi îi întreabă pe părinţi la cină de unde provine hamburgerul de pe masă. Sunt convins că unii dintre voi aţi păţit-o. "Acest hamburger provine dintr-o pădure tropicală? "Au tăiat copacii pentru 10 cm de sol, care îţi dă doar trei ani de păşune, pentru ca vaca să fie pe masa mea?" Când se distrug copacii pentru ca vacile să pască pe acel sol, liceeni sunt inteligenţi şi înţeleg că acei copaci adăpostesc specii rare de plante şi animale care pot ajunge pe cale de dispariţie. Şi fac legătura. Dacă dispar copacii pentru ca vacile să pască pe acel sol, nu se mai absoarbe dioxidul de carbon degajat de fabrici. Şi temperatura planetei creşte. Apoi, o mamă de la fermă nu-şi poate hrăni copiii pentru că vin inundaţiile peste ea, vine seceta şi ard pădurile din cauza acelui hamburger.

Copiii învaţă despre amprenta ecologică în clasa a noua. Şi spun acasă. Încep să înţeleagă că tot ce facem noi toată ziua, şi când dormim, afectează direct alt om sau altă fiinţă şi planeta pe care trăim. E complet diferit faţă de cum au crescut generaţiile trecute. Începeţi să faceţi legături şi să spuneţi că trăim într-o comunitate de biosferă din care nu putem scăpa. Bunăstarea noastră depinde de bunăstarea întreg ecosistemului. Iar tinerii încep să transmită aceste griji restului omenirii. Fiindcă vorbiţi la nivel global. Sunteţi un miliard pe Facebook. E cea mai mare familie fictivă din istorie. Mi se pare promiţător că o parte dintre voi începe să aibă empatie şi faţă de alte fiinţe.Nu numai faţă de urşii polari şi pinguini, ci toate fiinţele. Vreau să vă spun că eu şi soţia mea susţinem drepturile animalelor. Au dreptul să trăiască aici. Nu avem dreptul să le curmăm viaţa. E şi planeta lor deopotrivă. Se vede o schimbare în noţiunea de libertate, percepţia puterii şi simţul comunitar. Mergem spre mentalitate de biosferă. E bine.

Să vă explic de ce fac munca asta. Mă îngrozeşte încălzirea globală. Mi-am început munca în probleme energetice în 1973. Am scris "Entropia în încălzirea globală" în 1980. Credeam că avem mai mult timp. N-am anticipat buclele de reacţie. Le-am văzut când au apărut. Şi s-au dezvoltat exponenţial. N-am ştiu să le anticipăm. Am gândit liniar. Acum suntem speriaţi. Sincer, suntem foarte speriaţi. Acum, circuitul apei în natură s-a dereglat complet. N-am anticipat.

Însă, din fericire, acum avem o nouă paradigmă pentru infrastructură. A treia Revoluţie Industrială. Ne permite să renunţăm la carbon repede, în 30 de ani. Avem tehnologia necesară. Costul marginal zero e etalonul pentru a reduce amprenta ecologică. Dacă oamenii investesc în tehnologie şi adună constant mai multe date ca să-şi crească eficienţa, în orice etapă de pe lanţul valoric, folosim mai puţin din Pământ şi scoatem mai mult din el.

Intră mai multă energie şi materiale în produs, se pierde mai puţin. Şi dacă împărţim ce producem, maşinile, casele, jucăriile, producem o economie circulară. Nu merge nimic la groapa de gunoi. Avem toate resursele la dispoziţie. Dacă trecem la Internetul energetic, toţi ar trebui să producă energie verde acasă la ei, la preţ mic, peste 25 de ani. Şi s-o distribuie între continente pe Internetul energetic.

Dacă creăm o reţea de transport cu maşini autonome, putem elimina 80% din maşinile care au acaparat o mare parte din Pământ. Acesta e planul. Multe afaceri din toată lumea colaborează cu noi. Îi încurajăm pe oamenii să ne spună dacă au alte planuri pentru a opri încălzirea globală şi a mişca economia. Şi se face linişte mereu. Celălalt plan e să continuăm aşa, iar asta ne duce într-o criză economică şi un abis ecologic.

Iată ce vreau să fac. Vă predau ştafeta. Să ne gândim la sensibilităţile voastre şi să ne întâlnim la mijloc pentru a ne întinde din această cameră la comunităţi mai mari şi reţelele din care fac parte. Facem aşa?


· Încheiere

Iată ce vă spun în încheiere. Ştiu că vă frustraţi şi uneori vă gândiţi: "Doamne, merge prea încet!" Dar acum e momentul să vă dublaţi eforturile. Trebuie să ne unim cu toţii. Avem o singură generaţie, a voastră, să punem la punct noua conştiinţă, această biosferă pentru conştiinţă. Responsabilitatea voastră de a duce asta mai departe e povara pe care n-a mai avut-o nicio generaţie precedentă.

Nu ştiu dacă în vreo perioadă din istorie, o generaţie a fost nevoită să-şi salveze specia. Dacă credeţi că asta se întâmplă, şi chiar aşa e, e responsabilitatea voastră, a milenialilor din această sală. Cred că acum avem un plan şi o busolă. Totul depinde de generaţia tânără acum. Asta e revoluţia digitală. Voi sunteţi revoluţia digitală. E rândul vostru.

Cred că, dacă generaţia milenialilor e pregătită să creeze această nouă lume conectată digitală, ne va ajuta să facem pace între economie şi societate şi vom aduce echilibru pe planetă, aşa ar trebui. Ideea e că trebuie să colaboraţi atât în lumea virtuală, cât şi în cea fizică, pe teren, în comunităţi, atât în infrastructură, cât şi în politică şi în interacţiunea socială. Trebuie să transformaţi visul în realitate.

Vă dau un obiectiv mic: Cât îi va lua generaţiei mileniale să pregătească o listă de detalii pentru o declaraţie a responsabilităţilor omenirii şi a îngrijirii rasei umane, a semenilor noştri de pe planeta asta? Apoi mai sunt un miliard de tineri într-o cohortă pe Facebook, şi toţi susţin ideea asta, atunci abia veţi fi la masa discuţiilor. Veţi fi implicaţi şi virtual, şi fizic. Cu un miliard de persoane active, treaba ar trebui să fie făcută într-un timp foarte scurt. Nu necesită prea multă organizare. Veţi putea discuta astfel cu noile potenţiale monopoluri. Veţi putea discuta cu guvernele care ar putea acapara toate astea pentru binele propriu. Veţi putea discuta cu interesele speciale, care vor să ne tragă înapoi în A Doua Revoluţie Industrială.

Veniţi la masa discuţiilor, implicaţi-vă activ. Duceţi moştenirea mai departe, pentru ca nepoţii voştri să-şi amintească de voi şi să spună că aţi făcut ceea ce trebuie: aţi ajutat la refacerea planetei, aţi redus emisiile de carbon, ne-aţi ajutat să respectăm cum se cuvine viitoarele generaţii, nenăscute, inclusiv celelalte fiinţe de pe lume."

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.