Cum s-ar vedea planeta Pluto, dacă ai locui pe satelitul acestuia, Charon, și cum s-ar vedea Charon, dacă ai locui pe Pluto.
Imagine creată cu IA.
În sistemul nostru solar există un caz foarte interesant, care se apropie mult de ideea de „planete duble”: perechea Pluto – Charon. Deși Charon este oficial un satelit natural, ca Luna, realitatea fizică este mai interesantă: cele două corpuri formează un sistem binar, orbitând în jurul unui centru de masă comun aflat în spațiul dintre ele.
Această configurație transformă complet modul în care ar arăta cerul pentru un observator aflat acolo.
Un sistem aproape simetric
Pluto are un diametru de aproximativ 2.320 km, iar Charon circa 1.200 km - adică peste jumătate din dimensiunea lui Pluto. Distanța dintre ele este de doar 19.600 km, de aproape 20 de ori mai mică decât distanța Pământ–Lună.
Pluto și cel mai mare satelit al său, Charon. Această imagine, combinată, a lui Pluto (dreapta jos) și Charon (stânga sus) a fost făcută cu ajutorul sondei spațiale New Horizons a NASA în timpul trecerii prin sistemul lui Pluto, la 14 iulie 2015. Culoarea și luminozitatea ambelor corpuri au fost procesate în mod identic pentru a permite compararea directă a suprafețelor lor și pentru a evidenția asemănarea dintre regiunea polară roșiatică a lui Charon și regiunea ecuatorială roșiatică a lui Pluto. Pluto și Charon sunt prezentate cu dimensiuni relative aproximativ corecte, însă distanța reală dintre ele nu este reprezentată la scară.
Credit: NASA
Această combinație (dimensiuni apropiate + distanță mică) duce la două consecințe majore: centrul de masă (baricentrul) este în afara lui Pluto și ambele corpuri sunt blocate (cuplate) gravitațional, ceea ce face ca fiecare corp ceresc să arate mereu aceeași „față” celuilalt.
Dacă ai sta pe Pluto, ai vedea un cer spectaculos
1. Charon nu răsare și nu apune
Pe Pământ, Luna răsare și apune zilnic. Pe Pluto, situația este radical diferită: o rotație completă durează 6,4 zile terestre, exact aceeași perioadă este și orbita lui Charon. Prin urmare, Charon rămâne fix pe cer, într-un singur punct. Așadar, dacă te afli pe emisfera „vizibilă”, îl vezi permanent, iar dacă ești pe partea opusă, nu-l vezi niciodată.
2. Dimensiunea pe cer: enormă
Charon ar avea pe cer un diametru aparent de aproximativ 3,5°. Pentru comparație: Luna pe Pământ: ~0,5°.
Așadar, Charon ar avea, văzut de pe Pluto, un diametru mai mare de ~7 ori decât Luna, cu o suprafață aparentă de circa 50 ori mai mare. Unele estimări arată că ar fi echivalentul a 8 Luni pline pe cer.
Prin urmare, Charon ar fi văzut ca un disc uriaș, dominant, care ocupă o parte serioasă din cer.
3. Lumina și fazele
Charon ar avea faze (ca Luna), dar acestea s-ar schimba lent, pe parcursul celor 6,4 zile și nu ar traversa cerul, ci doar s-ar „lumina” și „întuneca”. Noaptea de pe Pluto nu ar fi niciodată complet întunecată în zona vizibilă, căci Charon ar reflecta suficientă lumină pentru un crepuscul slab.
Dacă ar exista oceane, ai putea observa foarte clar efectele gravitației: mareele ar fi extreme.
Comparație între Terra, Lună, Pluto și Charon.
Credit: wikipedia.org
Dacă ai sta pe Charon, ai vedea un cer și mai spectaculos!
Situația este și mai spectaculoasă pe Charon. Privit de pe fereastra ta din apartamentul tău ipotetic de pe Charon, Pluto ar avea un diametru aparent de ~7°, adică de 14 ori Luna cât al Lunii, ceea ce înseamnă că domină complet cerul lui Charon.
Dacă Luna are doar ~1% din masa Pământului, Charon are ~12% din masa lui Pluto. Aceasta explică de ce sistemul este considerat de mulți astronomi un „sistem dublu planetar”. Comportamentul său este diferit de orice alt sistem planetă–satelit.
Ce este diametrul aparent
Am tot vorbit de „diametrul aparent”. Probabil că este clar despre ce este vorba, dar probabil este utilă o scurtă explicație. Pe scurt, diametrul apartent se referă la unghiul sub care vezi un obiect pe cer; cu alte cuvinte: cât „de mare” pare. Acest diametru aparent depinde, desigur, de două componente: care este diametrul real al corpului ceresc și cât de departe/ aproape este acesta. Pentru comparație, un bloc cu 4 etaje are un diametru aparent dacă este în fața ta, la 10 m, și cu totul alt diametru aparent dacă este privit de la 1 kilometru.
Pentru Lună, diametru aparent, privită de pe Terra, este de circa 0,5°. Pentru Pluto, văzut de pe Charon, diametru aparent este de circa 7°.
Asta înseamnă: 7° / 0,5° = 14, adică Pluto ar avea un diametru aparent de 14 ori mai mare decât Luna.
Dar suprafața crește mult mai mult! Căci când diametrul crește de 14 ori, aria crește cu pătratul acestuia: 14² = 196. Prin urmare, Pluto ar acoperi pe cerul lui Charon o suprafață de aproape 200 de ori mai mare decât Luna, privită de pe Terra. Pluto ar fi pe cerul lui Charon un disc uriaș, care ar ocupa o bună parte din câmpul vizual. Nu ar mai fi un „obiect pe cer”, ci aproape un peisaj cosmic dominant.
Sistemul Pluto–Charon este, așadar, unul constituit din două corpuri comparabile ca dimensiune, separate de o distanță mică și blocate gravitațional reciproc. Dacă ai locui pe oricare dintre cele două, ai vedea un obiect gigantic, fix pe cer, mult mai impunător decât Luna, prezent permanent.
Este, practic, cea mai apropiată realitate apropiată de imaginea SF pe care o anunțam în titlul articolului.
