OZN - Obiect zburator neidentificatUn dialog despre OZN-uri şi universuri paralele nu se face la repezeală. Cel puţin nu unul ştiinţific. Vă invităm deci să asistaţi la o discuţie amplă despre extratereştri, lumi paralele şi interpretările mecanicii cuantice. Atât de amplă încât nu ar fi bine să vă lăsaţi cafeaua pe foc.

 

E.T.: Probleme de comunicare

 

Nu se poate vorbi despre civilizaţiile extraterestre fără ca subiectul OZN să vină în discuţie. Însă, atunci când vorbim despre OZN-uri, ceea ce frapează este absenţa oricărei dovezi materiale.

Acest lucru ne duce cu gândul fie la tehnologii deosebit de avansate, fie la natura imaterială a acestora. Sunt OZN-urile manifestări ale unor entităţi materiale? Sunt oare demonii din vechime acelaşi lucru cu ozenauţii de azi?

Cătălina Curceanu (CC): Paul, nici nu îmi vine să cred că am scris deja împreună patru articole şi totuşi nu ne-am întâlnit, nu ne-am văzut şi nici măcar nu ne-am vorbit vreodată. Am schimbat doar emailuri, ne-am trimis unul altuia versiuni din ce în ce mai complete ale articolelor, până când am fost amândoi mulţumiţi.

Paul Fogarassy (PF): Ai dreptate, Cătălina; nici nu mi-am dat seama cum am început să lucrăm împreună şi mai ales sunt uimit de interesul pe care l-au arătat cititorii. Tocmai am primit versiunea ta pentru următorul articol; interesant şi îmi dă de gândit: vorbeşti despre universuri paralele ... Poate că ai să râzi, dar aş vrea să te întreb: cât de paralele sunt universurile în care s-ar putea găsi extratereştrii?

CC:
Ideea existenţei Universurilor paralele nu este nouă în fizică; „lumi paralele” au fost prevăzute atât în cadrul anumitor interpretări ale mecanicii cuantice, cât şi în teoriile moderne care susţin existenţa multi-dimensiunilor. Ba, mai mult, există teoreticieni care susţin că găurile negre ar fi adevărate porţi spre aceste Universuri paralele.

PF: Într-adevăr, cititorii noştri au pomenit deja despre universurile cu mai multe dimensiuni, totuşi, când te-am întrebat despre „cât de paralele” ar trebui să fie universurile pentru a fi locuite de extratereştrii, mă gândeam la cu totul altceva. Ai observat că, la fiecare dintre articolele pe care le-am scris, unii cititori au adus în discuţie argumente religioase. Începând cu faptul că dacă Dumnezeu l-a creat pe om, tot aşa putea să creeze şi multe alte specii inteligente. Alţii spuneau că extratereştrii sunt îngeri sau demoni ...

CC: Paul, nu ştiu ce să spun ... cunoşti cu siguranţă declaraţiile recente ale lui Stephen Hawking, care spunea că Universul nu avea nevoie de Dumnezeu pentru a se naşte.
Declaraţii asemănătoare a făcut şi Lagrange, când Napoleon l-a întrebat de ce nu vorbeşte de Dumnezeu în lucrările sale (Lagrange a răspuns că nu a avut nevoie de această ipoteză). Chiar vrei să îl bagi pe Dumnezeu în articolul despre extratereştrii?! Mie mi se pare puţin forţat, nu ştiu ce să zic ...

PF: Adevărul este că în nici unul dintre articolele noastre nu am vorbit pe larg despre OZN-uri. Uneori mă gândesc că poate ar fi trebuit să dedicăm un articol întreg trecerii în revistă a celor mai bine documentate cazuri. Dacă am fi făcut-o, poate ar fi rezultat că există un „ceva” extrem de bizar în toate cazurile.

CC: Te referi la faptul că nu există niciun caz solid? Că de fapt nu avem nimic concret care să poată fi analizat ştiinţific? Ce altceva poate fi mai „bizar”, după cum spui tu, decât faptul că un subiect atât de larg mediatizat şi prezent în aproape toate SF-urile nu a lăsat totuşi nici măcar o urmă care să poată fi atribuită fără echivoc fiinţelor de pe alte lumi. Asta mi se pare mie cu adevărat bizar! Oricum, eu, în calitate de cercetător, prefer să discut despre situaţii care pot fi măsurate sau analizate prin metode ştiinţifice – chiar şi în ştiinţă există multe situaţii bizare (nu este nevoie de supranatural sau miracole...)

PF: Oricât de multă rigoare ştiinţifică ar pune un om de ştiinţă în munca sa, rămâne totuşi un om, iar ca oameni suntem atât de mici... Desigur, marea înţelepciune constă în a nu amesteca rigoarea ştiinţifică cu credinţa. Aşadar, te rog dezvoltă pentru început teoria universurilor paralele.

CC: În articolele de până acum am considerat implicit că lumea care ne înconjoară, cea în care există extratereştrii (mă rog, dacă există), este cea pe care o vedem şi o cunoaştem: adică cea care are trei dimensiuni spaţiale şi una temporară, ceea ce în fizică se numeşte spaţiu-timp. Universul însă ar putea fi mai bizar şi mai bogat decât ne-am putea imagina la o primă vedere. Ar putea exista „lumi paralele” nu doar în povestirile ştiinţifico-fantastice.

PF: Exact la acest aspect mă refeream când te-am întrebat „cât de paralele” sunt universurile la care te referi. Poţi vorbi despre universuri tridimensionale care sunt paralele într-un spaţiu cu patru sau mai multe dimensiuni, sau te poţi referi la una dintre interpretările mecanicii cuantice. Mai mult decât atât, ai putea chiar să te referi la dimensiunea spirituală a realităţii, care îşi găseşte loc doar în psihismul uman, dar bănuiesc că nu la asta te-ai gândit.

CC: În primul rând, mă refer la faptul că există în mecanica cuantică o versiune a teoriilor legate de interpretarea bizarelor fenomene cuantice – în cazul nostru specific, aşa-numita „problemă a măsurătorii” – care propune existenţa lumilor paralele. De fiecare dată când se efectuează o măsurătoare, Universul s-ar multiplica astfel încât în fiecare dintre aceste universuri se produce un rezultat al măsurătorii. De menţionat că, în mecanica cuantică, numărul de posibile rezultate ale unei măsurători poate fi practic nelimitat – ceea ce mecanica cuantică ne poate spune cu precizie este doar probabilitatea de a obţine unul din aceste rezultate, nu însă şi care ar fi acel rezultat.

PF: Aşadar, dacă pentru fiecare posibilitate există un univers, înseamnă că tot ceea ce este posibil există undeva, într-un univers paralel, mai mult sau mai puţin similar cu al nostru. Este o teorie destul de comodă şi, din câte ştiu eu, neverificabilă prin definiţie ...

CC: Deşi nu avem nicio dovadă pentru această idee, una dintre soluţiile la întrebarea „unde sunt extratereştrii” îi vede pe aceştia ascunşi într-unul dintre aceste universuri paralele. În câteva dintre aceste lumi, extratereştrii poate că au şi intrat în contact cu „pământenii”, în altele „pământenii” au reuşit să ajungă la lumi îndepărtate locuite de creaturi inteligente. Practic, orice e posibil. Un alter-ego al celui care citeşte acest articol ar putea fi într-un bar interstelar vorbind klingoniana cu un extraterestru.

PF: Deci nu te referi la paralelism din punct de vedere topologic, ci la universuri paralele în sensul uneia dintre interpretările mecanicii cuantice.

CC: Nu numai; lumi paralele ar putea apărea şi în alte teorii din fizica modernă: cele care prevăd posibilitatea existenţei extra-dimensiunilor, sau cele care văd găurile negre (transformate în găuri albe) ca surse de noi universuri (Lee Smolin). Aceste universuri ar putea găzdui alte civilizaţii mai mult sau mai puţin asemănătoare cu a noastră.

PF: Stai puţin! Ecuaţia lui Drake a fost concepută pentru a calcula numărul probabil de civilizaţii din galaxia noastră. Ştiam că unii au extrapolat rezultatele pentru întreg Universul, dar ceea ce propui tu este mult mai mult decât atât. Universurile paralele sunt o infinitate, deci nu mai vorbim despre probabilitatea existenţei unor inteligenţe non-umane, ci despre o certitudine. Din păcate, nu prea ne foloseşte această certitudine, pentru că teoriile care propun universuri paralele nu lasă să se înţeleagă că ar exista posibilitatea de comunicare între acestea, dimpotrivă.

CC: Bine, atunci îţi propun o altă soluţie stranie, care, în ciuda bizareriei, ar putea fi totuşi adevărată; aceasta presupune un număr practic nelimitat de civilizaţii extraterestre, dar în afara oricărei posibilităţi de contact cu noi, deoarece se află dincolo de aşa-numitul „orizont al semnalelor” care ar fi putut ajunge până la noi.

PF: Adică nu putem afla nimic despre civilizaţiile aflate atât de departe încât niciun semnal nu a avut timp să ajungă încă până la noi.

CC: Oarecum; explicaţia propusă de Michael Hart presupune că extratereştrii sunt incapabili de a comunica cu noi, iar asta nu din motive tehnice. Pentru simplificare, Hart presupune că Universul este static şi de dimensiune infinită, cu o distribuţie uniformă a galaxiilor, care ar fi luat naştere acum circa 14 miliarde de ani. Expansiunea Universului nu este considerată în această soluţie, însă aceasta nu modifică soluţia propusă. În cei 14 miliarde de ani, lumina a străbătut (evident) o distanţă de 14 miliarde de ani-lumină. Deci pe Pământ au ajuns (dacă nu au fost absorbite) eventuale semnale de la o distanţă mai mică sau egală cu 14 miliarde de ani-lumină. Orice alt semnal care ar proveni de la distanţe mai mari nu a avut timp să ajungă până la noi, deci eventualele civilizaţii extraterestre situate mai departe sunt practic dincolo de „orizont”.

PF: Dacă ţinem însă cont de faptul că civilizaţiile nu au apărut neapărat imediat după Big-Bang, orizontul despre care vorbeşti este cu siguranţă mai aproape.

CC: Aşa este; în această situaţie am putea fi (Hart chiar face această ipoteză) singura civilizaţie din „Universul nostru”; toate celelalte civilizaţii, indiferent cât de multe ar exista, nu pot comunica cu noi dacă folosesc semnale care se deplasează cu viteza luminii. În realitate, Universul este în expansiune, ceea ce complică (chiar dacă nu modifică esenţial) această soluţie fascinantă; în fond, partea de Univers pe care o putem vedea ar putea într-adevăr să fie doar o mică „picătură într-un ocean”.

 



Carl Sagan vorbeşte pe tema presupuselor întâlniri cu extratereştrii



PF: Aceasta poate fi într-adevăr o bună explicaţie pentru paradoxul lui Fermi, care nu se referă doar la enigma absenţei extratereştrilor ci, în general, la lipsa de explicaţii pentru faptul că încă nu a fost detectat niciun semnal artificial de origine extraterestră.

CC: Iar teoria lui Hart nu are nevoie de drăcuşori şi îngeraşi ... Am văzut şi eu că unii cititori recurg la explicaţii mistice; există vreo argumentaţie logică care să implice supranaturalul atunci când vorbim despre fiinţele extraterestre?

PF: Într-adevăr, ar trebui prezentat şi acest atât de controversat aspect al similitudinii dintre extratereştri şi ... îngeri sau demoni. Unii dintre cei care au studiat în mod ştiinţific fenomenul OZN remarcă o asemănare tulburătoare între comportamentul entităţilor care le pilotează şi demonii despre care vorbeşte Biblia. Probabil te gândeşti la una dintre legile predicţiei formulate de Arthur C. Clarke: „Orice tehnologie suficient de avansată nu poate fi deosebită de magie”.

CC: Exact! Nu văd de ce ar fi nevoie de explicaţii religioase, când oricine se aşteaptă ca o rasă capabilă de călătorii interstelare să posede tehnologii aflate (poate) cu multe mii de ani înaintea noastră?

PF: Cei care au descris deplasarea OZN-urilor au remarcat nu doar viteza deosebită cu care se deplasează şi care a fost chiar măsurată de radare, dar ceea ce a impresionat întotdeauna a fost acceleraţia fantastică şi faptul că aceste vehicule nu au probleme în a face curbe la 90 de grade cu viteză incredibilă. Practic, nici o fiinţă vie nu ar putea rezista unor asemenea acceleraţii, iar inginerii se întreabă din ce material ar trebui să fie construite aceste nave pentru a nu se dezintegra sub asemenea solicitări.

CC: Sper că nu acesta este argumentul tău pentru ipoteza că OZN-urile ar fi conduse de drăcuşori ...

PF: Desigur că nu; o asemenea tehnologie este exact ceea ce ne-am aştepta de la o rasă capabilă să călătorească într-un timp rezonabil de la o stea la alta. Ceea ce mă pune pe gânduri sunt faimoasele cazuri de răpiri, fenomen tulburător de comun în SUA. Ştiai că se estimează că aproximativ patru milioane de americani sunt convinşi că au fost răpiţi de extratereştri?!

CC: Bănuiesc că explicaţii de natură psihică pot rezolva problema în termeni mult mai ... tereştri.

PF: Există foarte multă literatură în jurul argumentului mistic privind OZN-urile, dar nu am de gând să trec în revistă poveştile de acest gen. Ceea ce doresc totuşi este să mă opresc la cei mai credibili cercetători ai fenomenului UFO (OZN) şi să încerc să reproduc pe scurt teoriile lor. Probabil că omul de ştiinţă care s-a dedicat cel mai intens studiului fenomenului OZN este Jacques Vallée. Om de afaceri de succes, specialist în domeniul computerelor şi astronom, este o somitate în domeniul fenomenului OZN. La începutul carierei a fost un apărător al argumentului ştiinţific privind originea extraterestră a OZN-urilor, pentru ca mai târziu (în 1969) să îşi schimbe complet părerea şi să arate că explicaţia extraterestră este insuficientă pentru descrierea completă a fenomenului în toate manifestările sale.

CC: ... şi atunci a recurs la misticism ...

PF: Nu chiar. Într-o manieră ştiinţifică, Vallée a arătat că există foarte multe aspecte comune între fenomenul OZN şi mişcările religioase, demoni, îngeri, stafii, fiinţe mitologice şi fenomene paranormale. Ca o alternativă la ipoteza vizitei extraterestre, Vallée a propus ipoteza vizitei interdimensionale, care reprezintă o extensie a ipotezei extraterestre, deoarece vizitatorii ar putea să vină de oriunde. Interdimensionalitatea de care vorbeşte Vallée depăşeşte continuul spaţiu-timp, practic vizitatorii din OZN-uri putând să coexiste cu omenirea fără a fi detectabili.

CC: Păi exact despre aşa ceva am vorbit şi eu mai înainte.

PF: Există într-adevăr o similitudine, dar Vallée merge chiar mai departe. Legat de fenomenul OZN, lumea ştiinţifică şi opinia publică este împărţită în două curente principale: fie fenomenul nu există, fiind un fenomen natural şi deci explicabil, fie reprezintă dovada vizitei unor rase extraterestre foarte avansate. Există tot mai multe voci (nu doar Vallée) care afirmă că fenomenul este real, dar mult mai complex decât o vizită extraterestră. În favoarea acestei ipoteze sunt aduse cinci argumente:
1.    Întâlnirile cu locuitorii OZN-urilor sunt mult prea numeroase pentru o simplă explorare a planetei noastre de către vizitatori din afară;
2.    Structura umanoidă este foarte improbabilă pentru o fiinţă care a urmat un alt curs evolutiv, pe o altă planetă;
3.    Comportamentul vizitatorilor, după cum este acesta descris de către miile de oameni care pretind că au fost răpiţi, contrazice flagrant explicaţia investigaţiei ştiinţifice realizate de către o rasă superioară;
4.    Permanenţa fenomenului în întreaga istorie a omenirii demonstrează că fenomenul nu este recent;
5.    Aparenta capacitate a OZN-urilor de a manipula spaţiul şi timpul sugerează fie tehnologii extrem de avansate, fie o cu totul altă natură a fenomenului;

CC: Adică există teorii ştiinţifice privind natura demonică a fenomenului OZN ?

PF: Privit din perspectivă istorică, fenomenul OZN pare să fie reflexul unei inteligenţe non-umane, capabilă să manipuleze spaţiul şi timpul. Aceasta a fost întotdeauna prezentă în istoria omenirii, dar s-a deghizat mereu sub alte forme, adaptate diferitelor culturi. După modul în care acţionează, această inteligenţă urmăreşte manipularea socială înşelând oamenii cu care interacţionează. Pentru a răspunde totuşi la întrebarea ta, sunt nevoit să admit că există o asemănare certă între comportamentul celor care coboară din OZN-uri şi entităţile numite demoni de către diferitele culturi.

CC: Nu am luat niciodată în serios o asemenea explicaţie a fenomenului OZN. Sunt mai degrabă dispusă să accept că demonii descrişi din vechime sunt reprezentanţi ai unor exploratori spaţiali, pe care omul incapabil să-i înţeleagă i-a asociat cu personalizări ale binelui şi răului.

PF: Adevărul este că investigarea obiectivă a fenomenului OZN îi conduce pe unii cercetători către concluzii de această natură. Un alt cercetător, Raymond E. Fowler, foarte respectat datorită meticulozităţii şi obiectivităţii cu care a cercetat fenomenul OZN şi unele fenomene paranormale, ajunge să afirme natura supranaturală a fenomenului, după ce ani de zile a fost un adept al interpretării fizice a acestuia. Un alt cercetător, Dr. Pierre Guerin, om de ştiinţă asociat la Consiliului Naţional pentru Cercetare Ştiinţifică din Franţa, afirmă că este posibil ca ozenauţii moderni şi demonii din trecut să fie acelaşi lucru. În sfârşit, un alt cercetător, John Alva Keel, a arătat în 1970 că multe aspecte contemporane ale întâlnirilor cu OZN-uri, inclusiv întâlnirile cu umanoizi, sunt izbitor de asemănătoare cu vechile poveşti cu demoni sau alte întâlniri de natură religioasă.

CC: Poate că, totuşi, unele OZN-uri ar putea fi exploratori interplanetari, iar altele să fie doar „imitaţii” ... Dacă toate OZN-urile sunt doar manifestări ale unui psihic labil, atunci înseamnă că nu am fost niciodată vizitaţi şi paradoxul lui Fermi rămâne în picioare.

PF: Şi astfel ne apropiem de ultima parte a seriei noastre de articole.

CC: Aşa este, în următorul articol, ultimul al seriei, vom încerca să vedem ce argumente se pot aduce în sprijinul ipotezei că am fi singura specie inteligentă din galaxie.

 

DISCUTĂ PE FORUM!
Credeţi că există extratereştri care să ştie de existenţa noastră? De ce?

 

E.T.: Singuri în Univers?



Autori:
♦ Cătălina Oana Curceanu
Paul Fogarassy, director BAUM Engineering (Arad, Romania).

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Ești „vizitator” ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



Dacă găsești util site-ul, ne poți ajuta cu o donație!
Donează
prin PayPal ori
Patron


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro