Este cunoscut faptul că dispariţia dinozaurilor de acum 65 de milioane de ani a permis mamiferelor să prospere. Acestea au coexistat cu dinozaurii, dar doar cele mici care variau de la dimensiunea unui şoarece până la maximum cea a unui câine mai mic. Cum s-a ajuns atunci la specii care la maturitate cântăreau chiar şi 15 tone?
Acesta este cazul Indricotheriumului, o creatură asemănătoare unui rinocer fără corn, care păştea prin pădurile Eurasiei, înalt de peste 5 metri şi cu o greutate de 17 tone. Acesta este şi cel mai mare mamifer care a umblat vreodată pe suprafaţa pământului. El era urmat îndeaproape de Deinotherium, un mamifer asemănător elefantului, care trăia în Africa, dar care face ca ruda lui din zilele noastre să pară de-a dreptul pricăjită.
Au existat dezbateri de lungă durată asupra modului în care au evoluat mamiferele terestre de la nişte vietăţi neînsemnate care se ascundeau de dinozauri la impunătorii mamuţi lânoşi, recent dispăruţi. Cercetătorii de la Universitatea din New Mexico, coordonaţi de prof. Felisa Smith au făcut prima cartografiere cuprinzătoare a acestor giganţi, analizând fosilele tuturor grupurilor majore de mamifere de pe fiecare continent de-a lungul istoriei lor evolutive, pentru a vedea cum dimensiunea maximă a corpului acestora s-a modificat de-a lungul timpului.
Iată în continuare câteva din rezultatele studiului publicat recent în jurnalul Science. În timp ce diversele specii de pe fiecare continent au atins maximul de creştere în diferite intervale temporale, tiparul după care au evoluat a fost remarcabil de similar peste tot în lume.
După ce dinozaurii au ieşit din decor, dintr-o dată nu mai era nimeni care să mănânce vegetaţia. De acest lucru au profitat mamiferele erbivore, care s-au “trezit” libere să cutreiere în voie continentele şi au început să prospere. Fosilele arată cum acestea – care iniţial cântăreau nici un kilogram - au crescut încontinuu vreme de 25 de milioane de ani, ajungând la dimensiunile pomenite mai sus, după care s-au stabilizat. Pe când toate animalele mari erau mâncătoare de plante, prădătorii rareori au depăşit o tonă – aproximativ greutatea unui urs polar, deoarece dimensiunea reprezenta un dezavantaj evolutiv pentru camuflare.
Dar de ce s-au oprit acestea brusc din creştere? 90% din mâncarea consumată de mamifere se duce în menţinerea temperaturii corpului. Autorii studiului cred că tocmai temperatura a stabilit limita superioară, deoarece mamiferele masive tind să conserve căldura corpului şi acest lucru reprezintă o problemă atunci când clima se încălzeşte. Chiar şi cele mai mari exemplare nu ajungeau la dimensiunile dinozaurilor , care se ştie că generau mai puţină căldură internă.
Aşadar totul a depins în cele din urmă de abundenţa hranei şi de schimbările climatice. Studiul nu oferă din păcate un răspuns la întrebarea dacă dispariţia acestora poate fi pusă tot pe seama modificărilor climatice sau a avut legătură cu apariţia primilor oameni…
Bibliografie:
Science Journal din 26 noiembrie 2010
