Am aflat că omenirea întreagă este descendenta unei singure femei denumită Eva mitocondrială. Se consideră că această femeie ar fi ”mama” tuturor celor care se află azi în viaţă. O afirmaţie temerară din partea oamenilor de ştiinţă. Dar pe ce se bazează această afirmaţie? Mai întâi explicaţia simplă: atunci când spermatozoidul fertilizează ovulul are loc fenomenul de recombinare genetică a ADN-ului patern şi matern.

 

 

Există însă gene care se transmit numai pe linie maternă sau paternă. ADN-ul mitocondrial este transmis drept copie exactă şi provine exclusiv de la mamă. Însă de-a lungul timpului ADN-ul mitocondrial suferă mutaţii genetice care pot fi anticipate. De aceea prin compararea eşantioanelor de la diferiţi indivizi, biologii pot determina gradul lor de rudenie – cu cât mutaţiile sunt mai rare, cu atât legătura de rudenie este mai puternică. Astfel, predictibilitatea mutaţiilor genetice permite biologilor să estimeze perioada în care a apărut o anumită mutaţie (adică strămoş).

O suită întreagă de studii care a început în anul 1987 a arătat că omenirea întreagă are un strămoş comun pe linie maternă ce a trăit în urmă cu aproximativ 200.000 de ani.

Iar acum explicaţia mai detaliată. Mitocondriile reprezintă un tip de organit ce se găseşte în aproape toate celulele complexe. Ele joacă rolul de uzine energetice ale celulei, deoarece furnizează o enzimă (mai precis o co-enzimă) denumită adenozintrifosfat (ATP). ATP-ul reprezintă sursa de energie chimică necesară pentru o serie de funcţii celulare. ADN-ul mitocondrial are două caracteristici: include 37 de gene care suferă rareori mutaţii genetice motiv pentru care pot fi folosite drept ceas molecular, iar genele mitocondriale sunt alcătuite din sub-secţiuni ce suferă mutaţii genetice într-o manieră previzibilă şi de aceea biologii le pot folosi drept puncte de referinţă pentru a stabili vârsta.

Spermatozoidul nu are decât câteva mitocondrii (adică ADN mitocondrial) situate în coadă, pe care le foloseşte pentru a genera energie în drumul său către ovul. După ce spermatozoidul pătrunde în ovul nu se păstrează decât cromozomii din capul spermatozoidului care sunt folosiţi în procesul de recombinare pentru a crea celule noi. Restul celulei spermatozoidului este distrus de către enzimele ovulului. Drept urmare ADN-ul mitocondrial din coada spermatozoidului se pierde, singurul care supravieţuieşte fiind cel care provine de la mamă.

Pe măsură ce populaţia umană a tot crescut de la o generaţie la alta, femeile au fost cele care au transmis ADN-ul mitocondrial fiicelor lor. La rândul lor acestea l-au transferat către fiicele lor. În cazul în care o femeie are numai fii drept urmaşi, ADN-ul ei mitocondrial se pierde pentru că nu va mai fi niciodată transferat.

Au existat însă câteva cazuri rare în care ADN-ul mitocondrial era o variantă recombinată de la ambii părinţi. Cercetătorii sceptici faţă de ideea Evei mitocondriale se folosesc de aceste exemple pentru a pune ipoteza sub semnul întrebării. Dar neîncrederea lor este oarecum dubioasă, căci este vorba despre un număr foarte mic de cazuri ce implică persoane cu grave deficienţe biologice şi care nu pot avea urmaşi. De aceea, se consideră că aceste persoane au o moştenire genetică atât de grav ”deteriorată” încât forma de recombinarea anormală a ADN-ului mitocondrial nu va putea să ajungă niciodată la populaţia umană.

Chiar dacă biologii au arătat că noi toţi suntem descendenţii unei singure femei, asta nu înseamnă însă că pe atunci nu exista decât o singură femeie. Înseamnă doar că într-un anumit moment din trecut s-a transmis doar un singur set de gene. Cei mai mulţi cercetători sunt de părere că Eva mitocondrială nu era singura femeie în viaţă, căci dovezile fosile includ specimene cu vârste mult mai înaintate: de la Java Man, cu o vechime de cca. 800.000 de ani, până la Lucy, cele mai vechi rămăşiţe umane descoperite au vârste cuprinse în intervalul 1 - 4 milioane ani.

Supravieţuirea unui singur set de gene este explicată de mai multe teorii. Cea mai plauzibilă dintre ele vorbeşte despre efectul ”gâtuirii genetice” a populaţiei umane, care ar fi creat condiţiile pentru apariţia ”mamei norocoase”. Se pare că de-a lungul istoriei au existat mai multe ”gâtuiri” de acest gen. Conform unui studiu apărut în anul 1998 se pare că în urmă cu cca. 70.000 de ani umanitatea număra numai aprox. 15.000 de oameni. Motivul acestei ”gâtuiri genetice”: epoca de gheaţă ce a durat cam 1.000 de ani.

Alte cauze posibile: impactul cu asteroizi sau erupţii vulcanice care să determine modificări climatice drastice; un focar intens de epidemie extins pe scară largă; orice condiţii care să mărească şansele de supravieţuire ale descendenţilor masculini şi care să ducă la un număr relativ mic de femei care să poată transmite mai departe moştenirea lor genetică. Deşi nu există o dovadă concludentă că toate acestea s-au întâmplat, majoritatea cercetătorilor este de părere că ar fi vorba despre o combinaţie între aceşti factori ce ar putea explica de ce noi toţi avem un strămoş comun.

Informaţii suplimentare:
• Există un alt tip de test genetic care permite identificarea strămoşului comun pe linie paternă. Testul foloseşte cromozomul Y şi indică faptul că există un strămoş comun denumit Adam cu cromozomul Y.
• Nu vă grăbiţi însă să lansaţi teoriile binecunoscute ale religiei, căci Adam Y a trăit într-o epocă complet diferită de cea a Evei. şi anume aproximativ în urmă cu 60.000 – 90.000 de ani. Cum se poate aşa ceva? Eva mitocondrială este cel mai recent strămoş comun pentru ADN-ul mitocondrial, iar Adam cu cromozomul Y este cel mai recent strămoş comun pentru ADN-ul cromozomului Y. Ei nu trebuie însă să formeze neapărat un cuplu pentru ca cele două moşteniri genetice să fie sursa pentru întreaga omenire. Pentru a înţelege gândiţi-vă în felul următor: este vorba despre două cursuri de apă ce coboară de-a lungul a doi versanţi muntoşi diferiţi pentru a se reuni în vale. Muntele A este Eva mitocondrială, iar Muntele B Adam Y. Râurile reprezintă cele două linii genetice. Pe măsură ce se intersectează la poalele munţilor cele două râuri formează un curs mai mare de apă care la rândul lui se desparte în nenumăraţi afluenţi ce reprezintă umanitatea de azi. Muntele A poate fi de o mie de ori mai bătrân decât muntele B. Ceea ce contează este punctul în care s-au intersectat pentru a crea toţi afluenţii (oamenii) care au apărut de atunci şi până acum. Drept urmare numărul de bifurcaţii ale râului Evei înainte de a se intersecta cu cel al lui Adam nu are nicio importanţă; tot ceea ce contează este că s-au intersectat şi să singurul afluent care a supravieţuit provine de la cei doi munţi.
• Există o deosebire evidentă între vârsta Evei mitocondriale, vârsta lui Adam cu cromozomul Y şi vechimea dovezilor fosile. Iar acesta reprezintă motivul unei dezbateri aprinse între geneticieni şi paleoantropologişti vizavi de problema originii umanităţii. Singurul numitor comun al dezbaterii este că omenirea îşi are originea într-un grup de oameni care într-un anumit moment al istoriei au părăsit Africa.
• Deoarece toate aceste informaţii foarte complicate sunt ”înghesuite” într-un articol mult prea scurt m-am gândit să închei cu o glumă despre Adam şi Eva. Ce îi spune Abel lui Adam şi Eva? ”Mă omoară să văd felul în care îl creşteţi pe Caine”. Şi încă una: Ce îi spune Adam lui Eva? ” În această familie eu sunt cel care poartă frunza!”.

Tradus de Brânduşa Băcilă după the-woman-who-is-the-mother-of-us-all

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.