Repetă un cuvânt în minte de multiple ori. Să spunem termenul „interferență”. Repetă termenul de 30-40 de ori. Cel mai probabil își va pierde orice sens. Cumva, misterios, cuvintele au sensuri atașate de acestea. Dar repetiția lor disociază sunetul de înțelesul asociat. De ce?

Fenomenul este numit „saturație semantică”. Explicația pe care-o avem este următoarea: după multiple iterații, apare o inhibiție la nivelul creierului, care „refuză” să mai stabilească o conexiune între sunet (cuvânt) și semnificația acestuia.

În momentul în care pronunți / auzi un cuvânt, acesta este asociat cu un sens în minte. Dacă există un asemenea sens în mintea ta, firește, căci e posibil să nu fie (de exemplu, cu ce asociați cuvântul „calofil”?). Dar această asociere înseamnă consum de energie, iar creierul, din principiu, caută să păstreze resursele de energie. Cel mai probabil acesta este motivul pentru care creierul folosește scurtături, denumite și „predispoziții cognitive” (eng. bias), care ne dau bătăi de cap, căci uneori ne duc pe drumul greșit când este vorba despre interpretarea realității și luarea de decizii.

Așadar, creierul face o dată, de două, de nouă ori asocierea între cuvânt și sensul asociat, după care reacționează din ce în ce mai slab. Se observă că o încetinire a activării unor celule cerebrale. Este ceea ce am numit mai sus „inhibiție reactivă”.

Nu toate cuvintele sunt la fel. Cuvintele cu care sunteți obișnuiți, precum „telefon” sau „mașină” își pierd sensul mai greu decât cele mai rar folosite.


Experimentul cu pisica

Cu cât ești mai mult expus la un stimul, cu atât te adaptezi la acesta. Într-un studiu faimos cercetătorii au emis un sunet în proximitatea unei pisici adormite. S-a observat că după o vreme pisica nu s-a mai trezit, părând că nu mai este deranjată de acesta. În fapt, ajunsese la o saturație, ignorând sunetul. Dar o modificare mică a sunetului a speriat din nou pisica, retrezind-o. Ceea ce înseamnă că se ajunge la o saturație a unui anumit tip de stimul, cu anumite caracteristici.


Experiment cu subiecți umani


Într-un alt studiu s-a putut observa saturația semantică, atunci când participanților li s-a cerut să asocieze anumiți termeni cu anumite categorii (de exemplu, să spună un nume de fruct pentru categoria „fructe”).

După o vreme, răspunsurile participanților au devenit din ce în ce mai încete atunci când categoria s-a repetat, iar participanții au trebuit să numească același fruct (de exemplu, „mărul”). Atunci când au indicat un alt fruct (de exemplu, „para”), participanții reveneau la viteza normală.

Un alt exemplu de saturație a creierului poate fi observat în cadrul unei iluzii optice ce poate fi accesată aici. Despre ce este vorba? Veți observa în imagine o serie de cercuri concentrice care au o anumită mișcare, către centru ori către exterior. La un moment dat va apărea o poză cu Buddha. Când apare această imagine, veți observa că pare că se dilată sau contractă, în funcție de ce mișcare a cercurilor ați urmărit. Este un efect al „obosirii” celulelor nervoase care au urmărit mișcarea cercurilor; cele care detectează mișcarea opusă (fie către interior, fie către exterior, în funcție de mișcarea cercurilor) sunt mai „proaspete”, mai „reactive”.

Sursa: DiscoverMagazine

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Ești „vizitator” ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



Dacă găsești util site-ul, ne poți ajuta cu o donație!
Donează
prin PayPal ori
Patron


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro