Data viitoare când ai febră, asigură-te că o primești cu... căldură.


Când ai o infecție, corpul tău va genera, adesea, căldură suplimentară, pe care o numim „febră” și care are rolul de a te ajuta să lupți împotriva agentului patogen invadator.

Ceea ce pare logic; la urma urmei, încălzim și alimentele crude, apa, când nu suntem siguri că nu e infectată, sau echipamentele chirurgicale, pentru a elimina  microbii.

Dar nu așa funcționează febra. Pentru că distrugerea microbilor cu căldură necesită temperaturi de aproximativ 65 de grade Celsius, iar majoritatea febrelor nu depășesc 40 de grade. Pe de altă parte, orice temperatură suficient de mare pentru a face față unei invazii de viruși sau bacterii ar afecta, de asemenea, propriile celule.

În ce privește febra, câteva grade în plus pot încetini multiplicarea anumitor agenți patogeni, dar sunt și alte efecte ale febrei, chiar mai importante.

Atunci când temperatura corpului crește, neutrofilele - celule albe din sânge care rezidă în măduva osoasă - se activează și încep să atace microbi, iar alte celule specializate în combaterea infecțiilor devin mai eficiente în identificarea și neutralizarea agenților patogeni.

Apoi avem celule T, care se deplasează către ganglionii limfatici pentru a identifica microbii; dar trebuie să ajungă repede acolo, înainte să fie prea târziu. Când crește temperatura corpului, celulele T ajung acolo mai repede și pot coordona un răspuns eficient în timp.

Dar de ce are căldura toate aceste efecte?

Răspunsul, în mod paradoxal, e legat de pericolele unei călduri prea mari. Dacă, să zicem, faci jogging vara și te supraîncălzești, anumite componente mai delicate din organism pot fi afectate. Dar, pe măsură ce temperatura crește, corpul reacționează pentru a se proteja.

De exemplu, celulele produc o mulțime de „proteine ​​de șoc termic”, HSP, care identifică celulele care se descompun și se leagă de ele, pentru a le stabiliza.

Când aveți o infecție, febra poate funcționa, cel puțin parțial, prin creșterea temperaturii corpului pentru a declanșa același tip de protecție. Corpul produce aceleași proteine ​​de șoc termic, care sunt atât de bune în găsirea și cuplarea (atașarea) de tot felul de molecule. Se cuplează de cozile celulelor T și apoi „leagă” cozile mai multor celule T, creând aglomerări de celule, se prind de pereții vaselor de sânge și se deplasează către ganglionii limfatici, unde identifică invadatorul și coordonează un răspuns.

Proteinele de șoc termic pot, de asemenea, să recunoască și să se cupleze de anumite părți ale agenților patogeni, uneori de proteinele de șoc termic ale microbilor, pe care le transportă ulterior către celule specializate în distrugerea germenilor.

Primele animale care au dezvoltat acest tip de mecanism de protecție împotriva infecțiilor au trăit acum circa 600 de milioane de ani.

Indiferent de ce specie ești, strategia funcționează. Animalele care își pot crește temperatura organismului se recuperează mai repede și mai des decât cele care nu au această abilitate.


 

Textul articolului este traducerea și adaptarea textului din videoclip.

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Ești „vizitator” ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



Ar fi util dacă ne-ai sprijini cu o donație!
Donează
prin PayPal ori
Patron


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro