Teoriile care sugerează că durerea poate fi eliminată sau stăpânită prin controlarea furiei sunt greu de demonstrat. Mai multe studii au investigat acest lucru, însă rezultatele sunt în general contradictorii. Este posibil ca factori precum vârsta, sexul, hormonii, predispoziţia genetic să influenţeze puternic rezultatele experimentele.
În 2009, un studio condus de Stephen Bruehl a ajuns la concluzia că sexul, factor ce este de regulă trecut cu vederea, ar putea reprezenta o variabilă important când vine vorba de controlul mâniei. Spre exemplu, s-a arătat faptul că endorfinele, substanţe chimie produse în corp cu scopul contracarării stresului şi durerii şi a inducerii unei stări de relaxare şi euforie, sunt influenţate de sex.
Estradiolul, un hormon sexual femeiesc, ar putea fi responsabil pentru o stare analgezică datorată endorfinelor mai pronunţată în cazul femeilor decât în cazul bărbaţilor. Poate că acest lucru conferă mai multă credibilitate gândirii stereotipice conform căreia femeile sunt de obicei mai blânde şi mai puţin agresive decât bărbaţii. Cu toate acestea, a fost precizat faptul că din cauza cunoştinţelor insuficiente referitoare la influenţa sexului asupra funcţiilor endorfinelor, nu a putut fi identificat o legătură clară.
Un studio iniţiat de Burns în 1996 a relevant faptul că subiecţii ostili, foarte mânioşi, resimt mai multă durere. Dar în acest caz, s-a descoperit că femeile suferă mai mult din cauza problemelor la articulaţii. Aceste descoperiri se potrivesc cu acelea dintr-un studio din Olanda, din care a rezultat că sentimentele negative, precum furia şi tristeţea, au înrăutăţit durerea pacientelor ce sufereau de fibro mialgie. În ciuda acestor lucruri, există reţineri. Nu este clar dacă cercetătorii au avut o metodă potrivită pentru a aprecia concret intensitatea emoţiilor negative resimţite de pacienţi. Mai mult, unii dintre aceştia nu au putut să îşi exprime sentimentele în mod direct. În concluzie, condiţiile proaste în care s-a desfăşurat acest studio nu poate să vină în sprijinul teoriei că există o legătură între furie şi intensitatea durerii.
Ceea ce este interesant este că tehnici de neuro-imagistică au relevant că structurile creierului responsabile pentru controlul durerii şi cele responsabile pentru cel al mâniei ar putea avea porţiuni semnificative în comun. Din punct de vedere evolutiv, o astfel de suprapunere este de aşteptat, deoarece furia şi durerea stau la baza reacţiilor de tip luptă sau fug ce stau la baza supravieţuirii. Prin urmare, s-ar putea deduce faptul că mania apare ca reacţie la durere. Căci cine este fericit când este în dureri?
Chiar şi aşa, atât furia, cât şi durerea sunt subiective, fapt ce trebuie luat în considerare când sunt realizate experimente. În plus, mecanismele ce implică endorfină ce există în aceste părţi interconectate ale creierului, care au ca scop reducerea sensibilității la durere, diferă din punct de vedere genetic şi biochimic de la individ la individ.
Pentru moment, nu există nimic clar care să dovedească faptul că durerea şi furia ar putea fi înlăturate prin diminuarea sau inhibarea celeilalte. Dar se speră faptul că mai multe cercetări vor elucida legătura dintre acestea. Din cauza lipsei de date concrete şi utilizabile a fost destul de dureros să cercetez aceste lucruri… ceea ce m-a enervat!
Traducere de Anca Negulescu după pain-causes-anger-can-relieving-anger-relieve-pain cu acordul editorului
