OchelariDe ce anumite  site-uri par pur şi simplu să ne smulgă globii oculari când le privim? Nu este vorba doar de combinaţia de culori ţipătoare, ci pentru că vedem aceste culori în 3D. Unele par să se estompeze, în timp ce altele par să plutească mai departe.

 

 

 

Fenomenul este cunoscut sub numele de cromostereopsie şi de aceea designerii fug de anumite culori, ca de ciumă.

Ne folosim mereu de culoare pentru a sugera adâncimea şi poziţia unui obiect. Lumina şi umbra schimbă subtil culoarea obiectelor şi ne dezvăluie ce părţi ale acestora avansează sau se retrag. Observăm cum culoarea se poate estompa atunci când devine foarte îndepărtată şi că, de la anumite distanţe, culori diferite par să se amestece laolaltă. Culoarea este unul dintre indiciile pe care le folosim pentru a înţelege lumea fizică.

Uneori aceste indicii şi asocierea culorii cu profunzimea ne pot înşela. Dacă împerechem o culoare cu alta, ochii noştri vor percepe că una dintre culori pluteşte în faţa sau în spatele celeilalte. Aceasta se numeşte cromostereopsie şi funcţionează în cazul picturilor lui Rothko (Mark Rothko, născut Marcus Yakovlevich Rothkowitz – 25 septembrie 1903 – 25 februarie 1970 – pictor american de origine evreiască, care a emigrat la vârsta de 10 ani  în SUA, din Letonia, care pe atunci făcea parte din URSS; este considerat pictor impresionist abstract), dar nu funcţionează în designul grafic.

 

Albastru roşu



Combinaţiile de culoare diferă. Dacă îmbinăm rosu, albastru şi negru vom crea iluzia că roşul este în prim plan, albastrul se retrage, iar negrul pendulează între cele două. Albastrul pare să se estompeze şi când este combinat cu galben. Verdele iese în evidenţă în detrimentul roşului. Dar aceste poziţii se pot schimba în funcţie de percepţie.  Unor persoane care au fost testate li s-a părut că albastrul este în prim plan, în timp ce roşul se retrage. Există întotdeauna o componentă 3D  a culorilor.  Aproape nimeni nu vede pur şi simplu o culoare lângă cealaltă pe o foaie de hârtie plană sau pe ecranul unui computer. Culorile se află într-o relaţie spaţială una cu cealaltă.

Nimeni nu a definit în întregime motivul acestei schimbări spaţiale a culorii. Unii sunt de părere că ea se datorează felului în care cristalinul ochiului refractă  uşor diferit diverse culori în spaţiu – la fel cum prisma curbează diferite culori ale luminii pentru unghiuri diferite. Alţii sunt de părere că aceasta se datorează efectului  Crawford-Stiles, efect care arată că lumina care trece uşor  de-a lungul  marginii pupilei va fi mai puţin vizibilă decât lumina care trece prin centrul pupilei. Oamenii îşi ţin ochii în poziţii diferite atunci când studiază obiecte, iar aceste poziţii pot afecta perceperea profunzimii culorii. Cercetările care au demonstrat că cromostereopsia diferă foarte mult în funcţie de dimensiunea pupilei, vin în sprijinul acestei teorii. Dar încă nu se cunoaşte pe deplin toată mecanica acestei iluzii optice. Deocamdată trebuie să reţinem să nu combinăm niciodată verde cu roşu şi cu albastru pe o pagină şi să ne mai  şi aşteptăm ca cineva să o citească.

 



Traducere după why-certain-color-combinations-drive-your-eyeballs-crazy de Daniela Albu

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.