„Mamele care expun copiii aflaţi în pântec la telefoane celulare, trebuie să fie avertizate în legătură cu faptul că acestea ar putea să le cauzeze probleme de comportament″ a informat recent ziarului britanic "Mail Online". Este acesta adevărul?
"Telefoanele celulare ar putea afecta copiii nenăscuţi, pretind cercetătorii", a anunţat şi "The Telegraph".
Astfel de titluri ar putea produce un adevărat şoc oricărei femei însărcinate. De fapt, amândouă afirmaţiile sunt eronate.
Titlurile provin dintr-un studiu nou legat de efectele expunerii la radiaţii a şoriceilor nefătaţi. Este cu siguranţă adevărat faptul că în cadrul studiului publicat în „Scientific Reports″ (DOI: 10.1038/srep00312) au fost găsite dovezi de hiperactivitate şi anxietate la şoriceii fătaţi după acest tip de expunere. Şi mai important, este foarte improbabil ca femeile însărcinate să fie expuse la o doză mare de radiaţii care ar fi echivalentul celei administrate şoriceilor din cadrul experimentului.
Studiul a expus 33 de femele (şoareci) gestante la radiaţii provenind de la un telefon mobil activ plasat deasupra cuştii lor. „Telefonul″ a fost setat să apeleze constant timp de 17 de zile, ceea ce reprezintă aproape perioada întreagă de gestaţie a şoarecilor.
Cercetătorii au comparat comportamentul şi activitatea creierului puilor nefătaţi în urma unei astfel de expuneri, cu cel observat la puii de şoareci fătaţi care nu au fost expuşi la radiaţiile telefonului mobil. Şoriceii expuşi au prezentat semne de hiperactivitate, anxietate şi memorie slabă care nu au fost remarcate în grupul de control.
Este această constatare relevantă pentru femeile gravide? Unul dintre cercetătorii incluşi în studiu - Hugh Taylor, de la Universitatea Yale - aparent are crede că este. El este citat în mai multe articole spunând că el consideră că telefoanele mobile ar putea fi „parţial responsabile de creşterea ratei tulburărilor de comportament, cum ar fi tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenţie″.
Alţi cercetători nu sunt atât de siguri. Eric Taylor, un psihiatru pediatru de la Institutul de Psihiatrie Kings College din Londra, spune că „este necesară mult mai mult grijă", atunci când se face extrapolarea directă de la şoareci la oameni. El adaugă faptul că doza de radiaţii în experiment a fost mare, iar „testele cercetătorilor legate de memoria animalelor nu ar trebui să fie direct relaţionate de atenţia umană, deoarece specii diferite pot reacţiona diferit".
Cum ştim că au afirmat acest lucru? Deoarece comentariile lui Taylor şi ale Rubiei apar în articolele din "The Telegraph" şi respectiv „Mail″, sub aceste titluri senzaţionale.
Katya Rubia de la Institutul de Psihiatrie, merge mai departe. Ea spune că legătura între şoareci şi oameni este „alarmistă şi nejustificată".
Activitatea de cercetare ştiinţifică are loc cu scopul de a înţelege mai bine o problemă de mai mare amploare şi este adesea justificată informarea publicului privind rezultatele cercetării şi implicaţiile sale potenţiale pentru om. Dar atunci când noi, ca şi reporteri, primim - şi publicăm – o critică la adresa unei lucrări ştiinţifice noi, nu ar trebui să depunem mai multe eforturi pentru a reflecta această opinie critică în titlurile articolelor?
Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului cellphone-pregnant-mice publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Ecaterina Pavel
