ViperaCorpul uman poate suferi de-a lungul vieţii tot felul de leziuni, produse de o gamă foarte variată de agenţi traumatizanţi. O categorie aparte, o reprezintă plăgile muşcate, produse de animale, fie ele sălbatice sau nu, de insecte sau chiar de om.

 

 

 

 

 

Principalul pericol în cazul unei plăgi muşcate îl reprezintă introducerea în organism, prin salivă sau prin gheare, a unor microbi sau virusuri ce vor produce infecţii severe, cu posibile consecinţe fatale. Orice plagă muşcată este considerată infectată, cel puţin în primele zile.


Ce „cadouri” primim prin saliva animalelor?


Virusul rabic este unul dintre cei periculoşi, deoarece, odată ce rabia (turbare) se manifestă, posibilităţile de tratament sunt limitate. Anual în lume mor aproximativ 800 de oameni de rabie, majoritatea cazurilor au luat virusul rabic de la animale sălbatice (vulpe, lup). O altă bacterie contactată de la animale (pisici), este Bartonella henselae, aceasta fiind responsabilă de boala zgârieturii de pisică, manifestată prin febră şi inflamaţia ganglionilor limfatici. Mai pot apărea boli în urma muşcăturilor de şobolan – febra muşcăturilor de şobolan, manifestată după ce plaga s-a vindecat, prin febră, frisoane, dureri.

 



Totuşi, riscul de îmbolnăvire diferă de la un animal la altul, creşte la cele sălbatice – liliac, vulpe şi scade la animalele cunoscute sau de casă – câini, pisici, iepuri.


Primele manifestări

Imediat după muşcătură apare o plagă, în care se poate observa, uneori, urmele lăsate de dinţii animalului. În cazul rabiei, primele simptome apar după mai multe săptămâni sau luni, de la momentul muşcăturii. În momentul apariţiei, acestea se manifestă prin febră, cefalee, anxietate, dificultăţi la înghiţire (saliva se scurge afară din gură), fotofobie, paralizii. Toate acestea vor evolua spre deces.


Tratamentul plăgilor muşcate

Tratamentul plăgilor se face, în mod normal, similar plăgilor obişnuite: se spală cu apă, apoi cu soluţii dezinfectante şi se pansează. Plăgile muşcate nu se suturează (aplicarea de „copci”) şi este obligatorie efectuarea unui vaccin anti-tetanos.

Dacă animalul este cu risc de rabie, se face şi profilaxia anti-rabică. Aceasta se face obligatoriu la cele cu risc mare, dar dacă animalul este prins, iar în captivitate nu este demonstrată rabia, nu se va face vaccin anti-rabic.


Înţepăturile de insecte

Cele mai frecvente insecte care înţeapă omul sunt: albinele, viespile şi furnicile. Acestea pot determina decesul unei persoane, nu prin gravitatea unei înţepături, ci datorită şocului anafilactic care apare ulterior. Mai există o categorie de insecte care înţeapă omul, dar cu reacţii mai puţin severe: puricii, păduchii şi ploşniţele.

De cele mai multe ori muşcătura acestora este inofensivă, poate apărea o reacție inflamatorie locală, centrată în jurul acului, dacă este cazul – reacţia inflamatorie se recunoşte prin semne caracteristice – rubor, dolor, calor, tumor, functio lesa (roşeată, durere, căldură, tumefiere şi impotenţă funcţională). În unele cazuri, pot apărea semne generale, ca: hipotensiune, tahicardie, edem laringian, uneori comă – datorate reacţiei anafilactice.

Înţepătura de „văduvă neagră” – produce o durere intensă, crampe musculare, dureri abdominale, dureri de cap. Dar aceste simptome cedează de la sine. Tratamentul în cazul înţepăturilor obişnuite, începe cu extragerea acului, nu prin stoarcere. Urmat de aplicarea soluţiilor dezinfectante şi, dacă este posibil, gheaţă.


Muşcăturile de şarpe


În ţară noastră, "responsabilă" de muşcăturile de şarpe periculoase este vipera. Întâlnită prin pădurile din munţi, aceasta evită contactul cu omul. În cazul unei muşcături, vipera inoculează prin intermediul dinţilor o cantitate de venin.

Diagnosticul se face prin constatarea urmelor de dinţi pe pielea bolnavului. Imediat apar semnele inflamaţiei în jurul muşcăturii. Dacă nu apare o echimoză, în jurul leziunii, recunoscută prin culoarea violacee, în primele 30-60 de minute, atunci, se consideră a fi o muşcătură falsă (şarpele nu a inoculat venin) – un avertisment pentru inamic. Semnele generale care urmează (când s-a inoculat venin) sunt destul de grave, de la febră, transpiraţii, tahicardie, la stop cardio-respirator.


Tratament

Victima trebuie aşezată în poziţie culcată, cu imobilizarea segmentului muşcat. Se aplică un garou mai sus de muşcătură, dar nu mai mult de 15-30 de minute. Se începe cât mai rapid dezinfecţia plăgii cu soluţii antiseptice (alcool, substanţe pe bază de iod), este contraindicată aspirarea veninului cu gura. Există în trusele se prim-ajutor un dispozitiv, Aspivenin, ce este capabil să reducă cantitatea de venin. Victima se transportă în cel mai scurt timp la un spital, care poate administra ser antiveninos.

În cazul viperei, muşcăturile sunt mai uşoare, deoarece, este inoculată o cantitate foarte mică de venin – într-un an de zile, o viperă produce 1/1,5 g de venin.




Bibliografie
ro.wikipedia.org/wiki/Rabie
www.sfatulmedicului.ro/Diverse/boala-zgarieturii-de-pisica_8951
www.minte9.com/kb/muscatura-de-vipera-prim-ajutor-i1051
www.romedic.ro/infectii-muscaturi/febra-muscaturii-de-sobolan


Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Loghează-te ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



Donează prin PayPal ()


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro