Există anumite boli care produc schimbări ale fizionomiei feţei, devenind un semn patognomonic al afecţiunii. În aceste cazuri, un „ochi experimentat” poate pune diagnosticul cert la prima vedere. Iată în continuare o trecere în revistă a acestor boli, însoţită de imagini.
Ce este faciesul?
Faciesul este un aspect al feţei caracteristic unei anumite boli. Poate fi considerat un mod de manifestare a organismului prin care ne anunţă „că suferă”.
Tipuri de faciesuri
Există multe tipuri caracteristice unor boli. Unele pot fi înspăimântătoare, altele chiar amuzante, dar toate evocă suferinţa produsă de boală.
1. Cum toate cărţile de medicină încep cu faciesul mitral, vom începe şi noi cu acesta. Faciesul mitral apare în bolile cardiace, mai precis în stenoza mitrală (stenoza mitrală este o afecţiune a valvei mitrale a inimii care face legătura între atriul şi ventriculul stâng, micşorându-se spaţiul de trecere al sângelui, cu consecinţe grave).
O astfel de persoană are obrajii, nasul şi buzele de o nuanță albăstruie (cianoză) contrastat cu paliditatea pielii din jur.
2. Facies basedowian – apare în hipertiroidie. Se caracterizează prin proeminenţa globilor oculari (exoftalmie), ochii strălucitori cu hipersecreţie lacrimală. Aceşti bolnavi nu suportă căldura, sunt slabi şi irascibili.
3. Facies mixedematos – caracteristic hipotiroidiei. Faţa este rotundă, umflată, lasă o impresie de oameni somnoroşi, iar treimea externă a sprâncenelor lipseşte.
4. Facies în sindrom Down. Odată ce vezi o persoană suferind de această boală, le recunoşti pe toate. Seamănă aşa de bine între ei, încât poţi spune că sunt fraţi cu toţii.
5. Faciesul cunshingoid – caracteristic sindromului Cushing, faţa este rotunjită, dolofană, cu obrajii roşii dând o impresie de falsă sănătate.
6. Facies „risus sardonicus” sau tetanic. Apare în tetanos, o boală tot mai rară în ţările civilizate. Gura, nasul, ochii exprimă o mimică pentru râs, în schimb fruntea exprimă tristeţea.
7. Facies de „mumie” – este caracteristic pentru sclerodermie, o afecţiune rară, în care pielea devine rigidă, întinsă, cu nasul şi buzele subţiri. Aceste persoane exprimă o atitudine de blândeţe.
8. Rinofima – nasul mare, deformat, se poate asemăna cu o conopidă. Cauza este hipertrofia glandelor sebacee.
9. Faciesul „pletoric” – apare la persoanele cu hipertensiune sau obezi. Se caracterizează printr-o coloraţie roşie a pielii de pe faţă. Această coloraţie poate fi şi fiziologică, în stări emotive sau patologică în consumul de alcool.
10. Faciesul în paralizia facială – apare pe jumătatea bolnavă a feţei. Dispar trăsăturile fiziologice, pielea şi muşchii devin flasci. Se şterg pliurile nasolabiale ( cutele dintre nas şi gură), lacrimile se scurg pe obraz, ochiul nu mai clipeşte, iar bolnavul nu poate fluiera sau umfla obrazul.
Pe lângă fizionomia specifică a feţei în anumite boli, mai există o serie de poziţii de boală. Împreună, aceste semne pot pune diagnosticul cert de boală de la intrare în cabinet.
Bibliografie:
scritube.com/medicina/Tipuri-semiologice-de-facies447181310.php
medical.news20.ro/word/FACIES.html
