Temperatura corpuluiPăstrarea constantă a temperaturii corpului la om, între 36,5 şi 37C, este rezultatul unui mecanism complex controlat de hipotalamus, denumit termoreglare. Termoreglarea realizează un echilibru între producerea şi pierderea de căldură.

 

 

 

 

Astfel se menţine o stabilitate termică indiferent de temperatura mediului ambiental (în anumite limite).

În general temperatura extremităţilor (pielea) este influenţată de temperatura mediului înconjurător, spre deosebire de temperatura mediului intern care este ţinută  în mod normal constantă. Există situaţii când se modifică temperatura internă, dar între limite foarte strânse (efort muscular intens). Controlul temperaturii este dependent de hipotalamus, denumit şi centru termostatic.

Mecanismul termoreglării poate fi considerat un sistem cibernetic, prezentând un centru de comandă, sisteme receptoare şi efectoare. Centrul de comandă (hipotalamusul) primeşte semnale de la receptorii distribuiţi în anumite zone ale corpului şi astfel reglează procesele de producere sau pierdere de căldură. Nivelul de reglare al termostatului hipotalamic este de 37 C şi este temperatura ideală pentru metabolismul organismului. Receptorii pentru temperatură sunt nişte neuroni sensibili la frig sau la cald. Cea mai bogată zonă în receptori este pielea, majoritatea fiind sensibili la frig. Odată ajuns un semnal la hipotalamus, se declanşează mecanismele efectoare; dacă temperatura corpului creşte, apare o vasodilataţie, transpiraţie şi scăderea producerii de căldură a corpului, iar în cazul scăderii temperaturii, apare vasoconstricţia, piloerecţia (ridicarea firelor de păr de pe corp pentru a menţine aerul cald în jur) şi creşterea producerii de căldură prin metabolism. Pielea cu grăsimea subcutanată are rolul de protecţie termică, atât în creşterea, cât şi în scăderea temperaturii corpului. În general, animalele polare au un strat gros de grăsime pentru a se proteja de frig. Animalele ce înfruntă iarna din zona temperată, mănâncă toamna mai mult pentru a-şi mări stratul adipos până apare frigul.

 



Termogeneza

Este un proces predominant chimic. Prin creşterea metabolismului celulelor se produce căldură. O creştere a metabolismului cu 7% va determina o creştere a temperaturii cu 0,56 C.  Cei mai mari producători de căldură în organism sunt muşchii scheletici, dar şi organele cu metabolism intens:  ficatul (care este organul cu cea mai mare temperatură din corp, deoarece produce intens proteine), creierul (consumă 120g glucoză pe zi) şi organele abdominale. În momentul scăderii temperaturii corpului, organismul reduce fluxul de sânge din extremităţi şi zone superficiale şi îl îndreaptă spre organele cu importanţă vitală (cum este creierul).


Termoliza

Pierderea de căldură (termoliza) se realizează prin transmiterea energiei calorice de la organele interne spre piele, iar de aici în mediul înconjurător. Viteza cu care căldura este eliberată în mediu depinde de: temperatura ambientală, care trebuie să fie mai mică decât cea a corpului şi de conducţie (transfer de căldură direct, de la o moleculă la alta). Termoliza depinde şi de densitatea mediului. De exemplu, în apă pierderea de căldură este mai mare decât în aer) şi de convecţie (un transfer de căldură  realizat curenţii de aer care împrăştie aerul cald de la suprafaţa pielii). Dintre toate mecanismele de scădere a temperaturii, cel mai important este evaporarea, care realizează o pierdere de căldură de până la 22% din temperatura corpului. Aţi văzut cum îşi scutură elefanţii urechile? Ei bine, acestea lucrează ca nişte evantaie mari. Odată ce sângele încălzit ajunge la urechi, este răcit prin acea „fluturare”. Pe acelaşi mecanism de răcorire se bazează şi câinii, care nu îşi „flutură” urechile, ci limba.

Supraîncălzirea apare când temperatura corpului trece de 37,5 C. Ea poate fi normală (fiziologică) sau patologică. Supraîncălzirea apare atunci când organismul îşi epuizează  mijloacele de termoreglare. Poate apărea în efort fizic intens, efectuat în mediu cald şi umed, în deshidratare, stres emoţional sau droguri stimulatoare (de tipul amfetaminelor sau cofeina). Un tip de supraîncălzire particulară este insolaţia, determinată de expunerea capului la lumina soarelui şi la căldură. Apare frecvent vara, însoţită de dureri de cap (cefalee),  edem cerebral şi creşterea tensiunii intracraniene. Pentru a evita insolaţia este bine ca vara să purtăm pălărie şi totodată să evităm orele când soarele încălzeşte foarte tare (în jurul amiezii). O reacţie de apărare a organismului împotriva agresorilor este febra, care ridică temperatura termostatului hipotalamic la peste 37 C.


Hipotermia

Hipotermia apare când temperatura corpului scade sub 35 C. În funcţie de mecanismele de producere, hipotermiile pot fi: fiziologice, patologice sau induse. Cele fiziologice apar şi la animale (hibernare). La om apar în timpul somnului profund sau la nou-născuţi. Patologic apar accidental ( scufundarea în apă rece) sau după consum de alcool şi expunere la frig. Hipotermia indusă e folosită în unele intervenţii chirurgicale ce necesită oprirea activităţii cardiace (temperatura corpului poate fi scăzută până la 8 C).







Bibliografie:
„Fiziopatologie generală” , Veronica Colev Luca, 2000


Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.