„Noii veniţi” ori „Nou-veniţii”? Cum e corect?

Una dintre luptele pe care le duc zilnic jurnaliştii români este cea cu limba română. Una dintre dificultăţile evidente este să articuleze „nou-venit". Iată două exemple din presa din ultimele zile:

„Suveranul Pontif a pledat pentru deschidere față de noii veniți și pentru speranță.". Sursa: DCNews.

„Noii veniți Achim și Golofca, titulari împotriva lui Keșeru". Sursa: GSP (da... jurnaliştii de sport nu sunt jurnalişti, ştiu...).

Care e problema cu „noii veniţi"? În fapt este vorba de un cuvânt compus dintr-un adverb, nou, şi un adjectiv, venit, care se scrie cu cratimă, „nou-venit".

• dificultati-limba-romana

„A lua cunoştinţă" vs „A lua la cunoştinţă" vs „A lua la cunoştiinţă"

Una dintre cele mai răspândite formulări lipsite de orice logică, atât în vorbirea curentă, cât mai ales în documentele oficiale ale administraţiei publice ori locale este „A lua la cunoştinţă", uneori cu versiunea şi mai ridicolă „A lua la cunoştiinţă".

Uzul asiduu face dificilă „reprofilarea" vorbitorilor, am observat, la varianta corectă „Am luat cunoştinţă de". Sună ciudat în primă instanţă, dar obişnuinţa vine cu repetiţia :)

Aşadar, în esenţă:

A lua cunoştinţă

Folosire greşită: Am luat la cunoştinţă (uneori cunoştiinţă) conţinutul documentului.

Folosire corectă: Am luat cunoştinţă de conţinutul documentului.

• dificultati-limba-romana

Tatuajele viitorului. De la tatuajul sonor la tatuajul viu

Noi forme de tatuaje, care folosesc tehnologii moderne, au fost puse la punct în ultimul an. De la tatuajul muzical la cel viu, bazat pe bacterii, tatuajele vor putea în viitor nu doar să ne individualizeze printr-un desen personalizat, ci şi să ofere informaţii legate de starea de sănătate a purtătorului sau despre pericole ambientale.

Călătorie în tărâmul întunecat al fizicii. Ce ştim despre universul invizibil al materiei întunecate?

Nu avem nevoie de dimensiuni suplimentare sau universuri paralele pentru a avea o realitate alternativă, suprapusă propriei noastre realități. Materia invizibilă este peste tot. De exemplu, luați neutrinii generați de Soare. Suntem în mod constant bombardați cu neutrini, dar trec direct prin noi. Aceștia împart același spațiu cu atomii noștri, dar nu interacționează aproape niciodată.

Câmpurile cuantice - „cărămizile” fundamentale ale universului

Câmp cuantic (reprezentare computerizată)

În discursul comun atunci când se vorbeşte despre elementele fundamentale care constituie universul se menţionează adesea atomii. Dar atomii nu sunt particule fundamentale, cum s-a crezut pentru o vreme, ci, în fapt, sisteme complexe, alcătuite din particule fundamentale. Dar cercetarea fundamentală din ultimi zeci de ani a schimbat paradigma. Este universul creat din particule elementare? Iată în continuare o explicaţie succintă a teoriei câmpurilor cuantice. Video inclus.

Ce este Universul, la nivel fundamental, conform teoriei câmpurilor cuantice? Cum se poate transforma un foton în electron

Vibraţie a unui electron

Nu e neobișnuit să primesc mesaje de la pasionaţi de fizică ce contestă mecanica cuantică și teoria relativității speciale. Admit că ideile prezentate de aceste teorii sunt stranii. Pentru unii sunt pur și simplu prea contraintuitive pentru a fi acceptate. Dar am o veste proastă pentru aceştia: fizicienii nu mai gândesc Universul în acești termeni simpli. Experimentele recente au arătat că tărâmul subatomic este mult mai uimitor decât cel prezentat de conceptele din cele două teorii. A trecut aproape un secol, la urma urmelor, de la fundamentarea acestora...

Limita vitezei cuantice poate fi o barieră pentru computere cuantice suprarapide

În ultimele cinci decenii procesoarele standard ale computerelor au devenit din ce în ce mai rapide. În ultimii ani, totuși, limitele actualei tehnologii au devenit limpezi: cipurile nu pot deveni tot mai multe tranzistoare în acelaşi spaţiu la infinit. Dacă vrem să construim calculatoare tot mai rapide, ceva va trebui să se schimbe.

Cum ştim că găurile negre există?

 
Saggitarius A* (reprezentare artist)

Dacă ați auzit doar un singur lucru despre găurile negre, acela este probabil că, din interiorul orizontului evenimentelor găurii negre, nimic, nici măcar lumina nu poate scăpa. În acest moment este firesc să ne întrebăm: dacă nimic nu poate scăpa dintr-o gaură neagră, cum ar putea să observăm una vreodată? Cum știm că există o gaură neagră? (video inclus)

Misterul stelei KIC 8462852 a fost descifrat. Nu este necesară o civilizaţie extraterestră pentru a lămuri misterul stelei...

La o distanţă de circa 1.500 de ani-lumină de noi se afla o stea, KIC 8462852, pentru care a fost măsurată o variaţie bizară a intensităţii luminii. Să fie oare acesta, aşa cum au speculat parte dintre cercetători, un posibil semn al unei existenţei unei civilizaţii extraterestre extrem de avansate?

Provocările tehnologiei pentru instituţiile de învăţământ superior. Cum universităţile trebuie să se adapteze la modul în care a evoluat societatea

Automatizarea şi inteligența artificială transformă producția de bunuri, activitatea din marile companii și activitatea de vânzare cu amănuntul, oferind noi oportunități de explorare, dar şi generând amenințări pentru cei care nu se adaptează. Universităţile se confruntă cu provocări asemănătoarea, dar aceste instituţii au arătat dificultăţi în a le înţelege.

Au folosit cubanezii arme sonice împotriva diplomaţilor americani? O perspectivă sceptică

Armă sonică a Marinei americane

Începând cu prima parte a anului 2016, diplomații americani staționați în Cuba au început să acuze o boală misterioasă. Au crezut că au fost atacați de ceea ce au descris ca fiind o armă sonică. Nici un vinovat nu a putut fi identificat, nu s-au găsit astfel de arme, nu s-a putut stabili un motiv clar - cu excepția, bineînțeles, că Statele Unite și Cuba nu sunt exact în termenii cei mai buni, iar SUA își înăsprea sancțiunile chiar împotriva țării în care se află ambasada. Dar când aceste rapoarte au ajuns la urechile oamenilor de știință, au apărut primele semne de întrebare, pentru că povestea nu avea niciun sens. În continuare vom examina presupusele arme sonice folosite împotriva diplomaților americani din Cuba.

Erik Erikson și psihologia eului. Cele 8 crize de dezvoltare

Freud credea că eul își trage energia din sine. Jung mai credea că sursa puterii psihicului este inconștientul. Ambele teorii au fost numite psihologii abisale, pentru că autorii lor au localizat puterea motivantă a personalității adânc în părțile inaccesibile ale psihicului. Adler și Horney, prin contrast, au reprezentat eul sau sinele conștient ca sursă de putere. Oamenii puteau să-și analizeze circumstanțele vieții și să reacționeze la ele, schimbându-și modelele de viață.

Erik Erikson a fost un alt teoretician cunoscut al secolului al XX-lea care a adoptat această abordare. Teoriile personalității care subliniază cunoașterea de sine și abilitatea de a te schimba au fost numite psihologii ale eului la mijlocul secolului al XX-lea.

Teoria lui Karen Horney. Anxietatea de bază

Unul dintre puținii teoreticieni feminini proeminenți ai personalității din prima jumătate a secolului XX a fost Karen Danielsen Horney (1885-1952). Horney a adăugat factorii sociali la teoria freudiană. Abordarea lui Horney, numită analiză psihosocială, a pus un accent deosebit pe relațiile emoționale dintre părinte și copil la începutul vieții copilului. Horney a subliniat importanța unui părinte cald și de încredere.

Teoria lui Alfred Adler. Complexul şi sentimentul de inferioritate. Compensarea. Stilul de viaţă

Alfred Adler s-a născut în 1870, al doilea din șase copii într-o familie care locuia în suburbiile Vienei. Adler a fost invitat să se alăture cercului lui Freud (un grup care dezbătea ideile freudiene) după ce l-a apărat pe Freud la o prelegere. Ca și Jung, el s-a despărțit ulterior de Freud, la insistența acestuia ca membrii Cercului de la Viena să susțină teoria sexuala a lui Freud.

Teoria lui Carl Jung. Inconştientul personal şi colectiv. Tipologia personalităţii. Testul MBTI. Jung şi pseudoştiinţa

În primii ani ai secolului al XX-lea un grup de prieteni și asociați ai lui Freud se întâlneau în mod regulat pentru a dezbate ideile acestuia. Acest grup a fost numit Cercul de la Viena. Unii membri ai Cercului de la Viena acceptaseră practic toată teoria lui Freud. Alții erau foarte sceptici. Dezacordurile au ajuns la un capăt în 1911, când Freud a insistat ca toți membrii Cercului de la Viena să accepte teoria sexuală sau să părăsească grupul. Carl Jung și alți șapte l-au părăsit în acest an.

Sci-Hub. Cum să accesezi orice studiu ştiinţific, gratuit. Povestea Alexandrei Elbakyan, un Robin Hood al ştiinţei

Articolele ştiinţifice, din publicaţii importante, ca Science ori Nature, sunt scumpe (un articol poate fi achiziţionat cu 35$). Nu oricine şi le poarte permite. Abonamentele la bazele de date cu studii ştiinţifice sunt, de asemenea, scumpe. Atât de scumpe încât nici universităţi mari, ca Universitatea Harvard nu şi le mai permite. Deşi au fost mai multe încercări în ultimii ani ale cercetătorilor de pretutindeni să creeze o presiune asupra marilor companii care deţin publicaţiile importante în domeniul ştiinţific pentru a reduce preţurile şi a face cunoaşterea ştiinţifică disponibilă gratuit, progresul a fost minim.