Tipurile viselor
Câteva tipuri de vise se găsesc în toate culturile. Compară următoarele liste de teme din vis, una de la studenţii din S.U.A şi cealaltă de la oamenii din Insulele Solomon (localizate în Pacificul de Sud, la est de Noua Guinee). Sunt foarte asemănătoare.
Coşmarurile
Coşmarurile sunt de mai multe feluri distincte. Una dintre varietăţi, teroarea nocturnă, e mai comună la copii. Doctorii o numesc după termenul latin pavor nocturnus. Se caracterizează prin dificultăţi respiratorii, halucinaţii, senzaţie de paralizie şi ţipete.
Apneea şi sforăitul
Perioadele de întrerupere a respiraţiei poartă denumirea de apnee. Cei mai mulţi oameni au episoade apneice în timpul somnului. Acestea sunt perioade care durează câteva secunde, timp în care nu mai respiră. Reprezintă ceva normal.
Trăirea fizică a unui vis
Tulburarea comportamentală a somnului REM apare atunci când o persoană retrăieşte fizic un vis, în timp ce doarme cu ochii închişi. Dr. Carlos Schenck de la Centrul Regional ale Tulburărilor Somnului din Minnesota a studiat mulţi oameni cu această tulburare.
HSD şi „beţia somnului”
„Beţia somnului” este o tulburare a somnului caracterizată de dificultatea de a te trezi, în mod similar unei stări hipnopompice neobişnuit de lungă. Oamenii normali sunt dezorientaţi pentru o clipă atunci când sunt treziţi dintr-un somn adânc.
Paralizia în somn
Aproximativ 30% din oamenii sănătoşi descoperă ocazional că nu se pot mişca în timp ce se trezesc. Acest fenomen poartă numele de paralizie în somn. E posibil ca un centru neural din structura mezencefalului numită medulla să fie implicat în această paralizie.
Tulburări ale somnului
Până în acest punct am examinat fenomene curioase ale somnului pe care orice persoană normală le poate experimenta. Acum este timpul să ne mutăm pe tărâmul tulburărilor de somn, care sunt fenomene anormale. Detalii, în continuarea articolului.
Starea hipnopompică
Aşa cum perioada de tranziţie de la veghe la somn are un nume (starea hipnagogică) şi tranziţia de la somn la trezire poartă unul. Se numeşte starea hipnopompică, nume sugerat de Myers în 1904. Trăsătura ei caracteristică este dezorientarea.
Starea hipnagogică
Starea ciudată de trecere de la veghe la somn poartă numele de stare hipnagogică. Studiat mai întâi de Maury în 1848, fenomenul de hipnagogie a fost experimentat de 70% din populaţia adultă. Halucinaţii obişnuite în timpul adormirii sunt formele geometrice şi feţele.
Somnambulismul şi vorbirea în somn
Activitatea automată din timpul somnului poartă numele de mers în somn sau somnambulism. Mersul în somn implică de regulă activităţi simple, cu scop precis, de tipul celor care ar putea fi realizate automat sau în timp ce suntem distraţi.
Fenomene interesante în timpul somnului
O varietate de evenimente ciudate şi interesante au loc în timpul somnului. Multe par a implica trezirea parţială. Creierul este format din multe subsisteme sau module specializate care se pot comporta semi-independent. Vedeţi despre ce e vorba, în continuare.
Încercări de a explica somnul
Savanţii nu sunt siguri de ce trebuie să dormim. Unii scot în evidenţă avantajul de a sta ascuns în momentele vulnerabile. Pentru oamenii primitivi, noaptea era periculoasă. Pentru animalele nocturne, ziua este potrivită pentru a se ascunde.
Avansarea ritmului zilnic
Ritmul circadian are 24 de ore, dar ceasul intern al corpului produce un ciclu de 25 de ore atunci când este lăsat să se manifeste. Evident că ritmul nostru zilnic este ghidat de cel circadian, puţin mai rapid sau de ritmul de 24 de ore. Acest ciclu se comportă ca un stimulator.
Somnul şi variaţiile de temperatură
Sunt ritmurile somnului declanşate de mediul înconjurător? Ce se întâmplă dacă oamenii sunt izolaţi de toţi stimulii caracteristici zilei sau nopţii? Pentru a răspunde la întrebare, Czeisler, Weitzman, Moore, Zimmerman şi Knauer au studiat 12 subiecţi.
Diagnosticul eronat de insomnie
Majoritatea oamenilor nu se pricepe prea bine la estimarea timpului pe care îl petrece dormind. Oamenii pot crede că suferă de insomnie sau de dificultăţi ale somnului, în condiţiile în care dovezile obiective atestă că nu este deloc aşa. Detalii, în continuare.
Privarea de somn
Efectele privării de somn nu sunt atât de grave pe cât se credea. Mulţi oameni pot să stea nedormiţi o noapte şi să nu sufere alte efecte în afara somnolenţei extreme. Dar cei mai mulţi oameni au probleme când vine vorba de mai mult de 48 de ore nedormite.
Somnul şi melatonina
Melatonina e produsă de glanda pineală. Când nivelul de melatonină din sânge e ridicat, oamenii adorm relativ uşor. Producţia de melatonină în creier este reglată de nucleul suprachiasmatic (parte din hipotalam), ce primeşte informaţii de la ochi.
Modificările somnului odată cu vârsta
Un mit care persistă în legătură cu durata somnului este acela că oamenii necesită din ce în ce mai puţin somn pe măsură ce îmbătrânesc. Studiile observaţionale nu dezvăluie niciun fel de diminuare a somnului odată cu înaintarea în vârstă.
Somnul normal şi somnul perturbat
Mulţi oameni au auzit că 8 ore de somn sunt normale. Aceasta este perioada medie, însă există mari variaţii. Într-un studiu, 400 de boboci de la Universitatea din Florida au completat chestionare în care erau întrebaţi despre obiceiurile lor de dormit.
Visele: mişcările oculare şi corporale
Într-un caz celebru din laboratorul de cercetare a somnului al lui Dement, cercetătorii au observat o serie de mişcări oculare de sus în jos la o persoană aflată în stadiul somnului REM. Au trezit imediat persoana, care a relatat că visa cum urca nişte scări.
Amintirea viselor
Cercetările au demonstrat că toată lumea visează, de obicei de patru sau cinci ori pe noapte. Cei care afirmă că „nu visează niciodată” au, în realitate, la fel de multe vise ca ceilalţi. Ei pur şi simplu se trezesc mai lent şi pierd legătura cu activitatea mentală din timpul somnului.
