Starea ciudată de trecere de la veghe la somn poartă numele de stare hipnagogică. Studiat mai întâi de Maury în 1848, fenomenul de hipnagogie a fost experimentat de 70% din populaţia adultă. Halucinaţii obişnuite în timpul adormirii sunt formele geometrice şi feţele.

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.3: Stările conştiinţei) - (Partea a II-a: Somnul) - Starea hipnagogică

Asemenea halucinaţii nu sunt semnul unei anormalităţi mentale, deşi pot fi surprinzătoare dacă apar pe neaşteptate.

Psihologul Thore Nielsen de la Spitalul Sacre-Coer din Montreal a fost interesat de starea hipnagogică, aşa că s-a antrenat pentru a adormi la calculator. În felul acesta se putea trezi îndată ce experimenta o halucinaţie hipnagogică şi să o înregistreze imediat. A înregistrat 240 de halucinaţii în această manieră. Cele mai multe imagini implicau mişcarea. Imaginea recurentă era „căderea sau păşirea în spaţiu”(Adler, 1993). Acesta ar putea fi un efect al măsurătorii: efectul dat de informaţiile cauzate de natura măsurătorii. Fiindcă adormea în faţa calculatorului, Nielsen era permanent în pericolul de a pierde tonusul muscular şi de a cădea de pe scaun, ceea ce ar explica imaginile repetate ale căderii în spaţiu.

Ce cauzează imaginile hipnagogice? Cea mai simplă presupunere este că starea hipnagogică reprezintă un fragment de vis iniţial. Presupunerea se potriveşte cu relatările conform cărora imaginile hipnagogice sunt asemănătoare viselor. Un subiect al unui experiment din 1930 legat de imaginile hipnagogice a mărturisit: „Aceste lucruri (imaginile hipnagogice) sunt practic vise, dar eu sunt destul de treaz pentru a le prinde”.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.