Constelaţia Pegasus

Pegasus este una dintre cele 48 de constelaţii greceşti originale, catalogate de Ptolomeu în secolul 2. Se află la nord de constelaţiile zodiacale Aquarius şi Pisces, la declinaţii nordice, şi se învecinează cu Andromeda. Detalii, în cele ce urmează.

În mitologie, Pegasus reprezintă calul înaripat călărit de eroul Belerofon iar, deşi numai partea din faţă a acestuia este desenată de stele, constelaţia este a şaptea ca mărime de pe cer.

Mitologie

În mitologia greacă, Pegasus este calul înaripat născut din corpul Medusei, când aceasta a fost decapitată de Perseu. El a zburat pe muntele Helicon, casa muzelor, unde a lovit în pământ şi a dat naştere unui pârâu numit Hippocrene, Fântâna Calului. Cu ajutorul frâului de aur dat de zeiţa Atena, eroul Belerofon l-a îmblânzit pe Pegasus şi l-a călărit în misiunea sa biruitoare împotriva Himerei, monstrul ce sufla foc. Mai târziu, Belerofon a încercat să-l călărească pe Pegasus spre Muntele Olimp pentru a se alătura zeilor, dar a căzut de pe el. Calul a ajuns însă cu bine.


Stele importante

Marele pătrat al lui Pegasus este format din stelele Alfa (α), Beta (β) şi Gamma (γ) Pegasi, plus Alfa (α) Andromedae. Cu mult timp în urmă, cea de-a patra stea din Pătrat era cunoscută ca Delta (δ) Pegasi şi era împărţită cu Andromeda, dar acum ea aparţine exclusiv Andromedei. Deşi în Pătrat ar intra o linie ce măsoară mai mult de treizeci de Luni pline, aria lui atât de mare pare uimitor de lipsită de stele – cea mai strălucitoare stea fiind Upsilon (υ) Pegasi, de magnitudine 4,4. De asemenea, Marele pătrat poate părea complet gol când este privit prin aerul poluat.

Cele mai strălucitoare stele ale constelaţiei sunt Beta şi Epsilon (ε) Pegasi. Beta Pegasi este o gigantă roşie care variază între magnitudini de 2,3 şi 2,7.

Stelele din constelaţia Pegasus. Imagine: IAU

Epsilon este o stea binară situată la 672 de ani-lumină distanţă de Pământ, formată dintr-o gigantă galbenă de magnitudine 2,4, ce are un companion de magnitudine 8, care poate fi văzut printr-un telescop mic.

Gamma Pegasi este o stea albastră variabilă de tip Beta Cephei, situată la 335 de ani-lumină distanţă de Pământ. Deşi ea are o magnitudine aparentă de 2.83, este de 4,000 de ori mai luminoasă decât Soarele.

Chiar lângă Marele Pătrat al lui Pegasus se află o pitică galbenă de magnitudine 5,49 – 51 Pegasi, care este prima stea în afară de Soare despre care se ştie că este orbitată de o planetă. Aceasta a fost descoperită în 1995 şi masa ei este aproape jumătate din cea a lui Jupiter. A fost numită Bellerophon sau 51 Pegasi b. O altă planetă extrasolară interesantă din Pegasus este HD 209458 b. Orbitând steaua HR 8799, aceasta este prima planetă din afara sistemului nostru solar despre care s-a demonstrat că prezintă vapori de apă în atmosferă.

IK Pegasi este o stea binară vizibilă prin binoclu, ce se află la 150 de ani-lumină distanţă. Principala componentă este o stea de tip A din secvenţa principală clasificată drept o stea variabilă de tip Delta Scuti, în timp ce companionul ei este o masivă pitică albă, numită IK Pegasi B. Aceasta este de remarcat deoarece este un candidat pentru sursa celei mai apropiate viitoare supernove. Atunci când steaua principală se va fi transformat într-o gigantă roşie, iar pitica albă va atinge limita de 1.44 mase solare, va fi foarte probabil ca ea să explodeze într-o supernovă.


Obiecte Deep Sky

Nu departe de Epsilon se află roiul globular M11, unul dintre cele mai frumoase obiecte de acest fel de pe cerul nordului. Aflat la 30,000 de ani-lumină distanţă de Pământ, M11 se află chiar la limita vizibilităţii cu ochiul liber, când este privit pe cerul senin. În schimb, un telescop cu apertură de 150 mm împarte roiul globular în stele individuale.

M15 este un roi globular de magnitudine 6.4, aflat la 34,000 ani-lumină de Pământ. Acesta a fost descoperit în 1746 de către Jean-Dominique Maraldi şi este un roi Shapley de tip IV, ceea ce înseamnă că este destul de abundent şi concentrat de materie spre centrul său. Conţine un număr foarte mare de stele variabile, cel puţin opt pulsari şi o nebuloasă planetară rară, ce se află în interiorul unui roi globular. Denumit Pease 1, roiul are o vârstă estimată la 13.2 miliarde de ani, acest lucru făcându-l să fie unul dintre cele mai vechi roiuri globulare descoperite vreodată.

În constelaţia Pegasus sunt localizate câteva galaxii. NGC 7331 este o galaxie spirală situată la 38 milioane de ani-lumină distanţă, ce are o deplasare spre roşu de 0.0027. Ea a fost descoperită de astronomul William Herschel în 1784 şi a fost, mai târziu, unul dintre primele obiecte nebuloase descrise a fi o ”spirală“ de către William Parsons. O altă galaxie plasată în Pegasus este NGC 7742 – o galaxie Seyfert de tip 2. Aceasta este o galaxie activă, aflată la o distanţă de 77 milioane ani-lumină, cu o deplasare spre roşu de 0.00555 şi având o gaură neagră supermasivă la centrul ei.

În constelaţie se găsesc şi unele galaxii ciudate şi nişte obiecte exotice care merită menţionate. Crucea lui Einstein este un quasar a cărui lumină a suferit efectul de lentilă gravitaţională sub acţiunea unei galaxii aflată în prim plan. Galaxia eliptică se află la 400 milioane de ani-lumină distanţă, având o deplasare spre roşu de 0.0394, iar quasarul este situat la o distanţă de 8 miliarde de ani-lumină. Quasarul respectiv seamănă cu o cruce pentru că forţa gravitaţională a galaxiei din prim plan creează patru imagini ale quasarului.

Un obiect exotic plasat în Pegasus este Cvintetul lui Stephan – un roi de cinci galaxii, care este situat la o distanţă de 300 de milioane de ani-lumină şi are o deplasare spre roşu de 0.0215. Cvintetul a fost descoperit pentru prima dată în 1877 de către astronomul francez Édouard Stephan, şi este unic în ceea ce priveşte modul în care cele cinci galaxii interacţionează. Două galaxii, localizate în centru, au început să intre în coliziune, provocând explozii masive ale stelelor ce se formează şi generând ”cozi“ lungi de stele. Astronomii prevăd că în final toate cele cinci galaxii s-ar putea transforma într-o mare galaxie eliptică.