Pluto si CharonDe la descoperirea sa în anul 1930, ca urmare a nevoii de a explica perturbaţiile observate în orbita planetei Neptun, şi până la retrogradarea în anul 2006 la stadiul de planetă pitică, Pluto a avut o existenţă tumultuoasă, dar fascinantă. Vă invităm să o citiţi în continuare.

 

 


Scurt istoric

Încă înainte de 1900 se observaseră perturbaţii în traiectoria planetei Neptun în jurul Soarelui şi se credea că erau produse de existenţa încă unei planete. Un bogătaş american iubitor de astronomie, care fondase în 1894 un observator astronomic, a început să caute din 1906 această planetă misterioasă denumită iniţial planeta X. În 1930 a fost descoperită de Clyde Tombaugh, un tânăr de doar 23 de ani, iar din o mie de sugestii pentru un nume, a fost ales cel propus de Venetia Burney, o elevă de 11 ani din Anglia, şi anume Pluto. Ulterior, în onoarea planetei, studioul Disney a creat personajul de desene animate Pluto, iar un element chimic nou descoperit a fost denumit plutoniu. Din 2006, Pluto nu mai este considerată planetă propriu-zisă, ci planetă pitică. Detalii, în continuare.

 

Pluto si satelitii sai

Pluto şi cei trei sateliţi ai săi: Charon, Nix şi Hidra
credit: Wikimedia Commons



Goana după descoperirea ... planetei X

Bogătaşul american era Percival Lowell, iar observatorul astronomic creat de el încă în 1894 era Lowell Observatory în deşertul din Arizona, SUA. A fost ales un deşert pentru că acolo aerul este mai uscat şi, în consecinţă, fără atâta apă în atmosferă, imaginile obţinute sunt mai clare. Căutarea planetei misterioase a constat din două etape. Prima, imediat după 1906, iar a doua după ce Percival a murit şi soţia sa a încercat în tribunal să obţină banii pe care soţul său îi donase observatorului. Încercarea nu a reuşit, iar în 1929 căutarea planetei X a fost reluată. Clyde Tombaugh a fost angajat la observator cu misiunea de a compara imagini ale cerului luate la două săptămâni diferenţă, pentru a identifica corpurile care se mişcă şi cele care nu. Cele care nu se mişcă sunt stele, iar cele care se mişcă sunt planete sau asteroizi. Aceasta este tehnica de a căuta planete. De remarcat că deja se folosea o maşină de automatizare a procesului, munca complet manuală fiind deja de domeniul trecutului.

 

Clyde Tombaugh - descoperitorul planetei Pluto
Clyde Tombaugh - descoperitorul planetei Pluto
credit: Wikimedia Commons




1930: O noua planetă descoperită


După un an de muncă, acesta a descoperit într-adevăr o planetă, în ianuarie 1930. După ce lucrătorii din cadrul observatorului Lowell s-au convins că descoperirea este reală, realizarea a fost anunţată către Observatorul Astronomic de la Universitatea Harvard în data de 13 martie 1930. De acolo, ştirea a fost preluată în lumea întreagă.


Cum a fost ales numele de Pluto


Următoarea etapă era să se aleagă un nume pentru noua planetă. Conform tradiţiei, descoperitorul ei are dreptul să aleagă numele. În cazul de faţă, s-a considerat că descoperitorul nu era (doar) Tombaugh, ci întreg Observatorul Lowell. Din întreaga lume au venit peste 1000 de propuneri de nume. Conducerea observatorului a ales din acestea trei propuneri-candidat: Minerva, Cronus, Pluto. Minerva era un nume frumos, dar era deja luat de un asteroid. Cronus, la fel, un nume cu rezonanţă deosebită, dar fusese propus de un astronom foarte controversat în epocă.

 

Venetia Burney
Venetia Burney
credit: Wikimedia Commons


Pluto era numele roman al zeului lumii de dincolo, unde se spunea că este întuneric şi frig, tot aşa cum se estima că ar fi pe această planetă micuţă şi foarte îndepărtată de Soare. Denumirea de Pluto a fost propusă de o elevă de 11 ani din Oxford, Anglia, pe nume de Venetia Burney. Dar cum a aflat ea de descoperirea unei noi planete? Din discuţii cu bunicul ei, deja pensionat la cea vreme, dar care fusese bibliotecar la Universitatea Oxford şi menţinea contactul cu profesorii de la Oxford şi veştile ştiinţifice ale vremii. Tot el a transmis propunerea fetei la Oxford, de unde a fost trimisă peste ocean la Observatorul Lowell.

Cum a fost ales numele? Fiecare membru al Observatorului Lowell avea dreptul la un vot alegând unul dintre cele trei nume. S-a întâmplat că a fost ales Pluto cu unanimitate de voturi. Imediat, numele planetei s-a bucurat de faimă pe întreaga planetă.



Un element chimic denumit plutonium


Chiar în acelaşi an, compania americană de desene animate, Disney, a introdus un nou personaj cu numele planetei, şi anume Pluto. Iar când Glenn Seeborg a descoperit un nou element chimic, în 1941, l-a denumit plutoniu, tot aşa cum înaintea lui şi alte elemente chimice fuseseră numite după planete, precum uraniu (după numele planetei Uranus) şi neptuniu (după numele planetei Neptun). Aceste elemente chimice, uraniu şi plutoniu, ne sunt foarte cunoscute de la centralele nucleare şi bombele nucleare. Iată deci că ştim acum şi cum şi-au primit numele!


Era cu adevărat Pluto planeta X căutată de Lowell?


Era Pluto suficient de masivă pentru a putea produce perturbaţii în traiectoria planetei Neptun? Faptul că planeta era foarte mică şi foarte întunecată din punct de vedere vizual, sugera de asemenea o masă mică. Masa planetei Pluto a fost măsurată riguros pentru prima dată în 1978, atunci când a fost descoperit şi un satelit natural al lui Pluto, şi anume Charon. Pe baza traiectoriei lui Charon în jurul lui Pluto s-a putut calcula masa lui Pluto, cu o valoare de numai 0,2% din masa Pământului. Prea puţin pentru a putea perturba traiectoria lui Neptun. Începeau să apară dubii serioase că Pluto ar putea fi cu adevărat Planeta X.


Căutarea Planetei X reîncepe, dar fără niciun succes


Următoarea etapă a poveştii s-a petrecut în 1989, când sonda spaţială Voyager, în călătoria ei spre exteriorul sistemului solar, a trecut pe lângă planeta Pluto. Imaginile trimise au fost analizate în 1992 de către Myles Standish şi pe baza lor s-a măsurat cu o şi mai mare precizie masa lui Pluto, constatându-se că era chiar mai mică cu 0,5% decât se credea.

Pe măsură ce telescoapele astronomice se perfecţionau, noi obiecte cosmice asemenea lui Pluto, dar mai mici decât acesta, erau descoperite. Mai întâi, în anul 2002, era descoperit un asteroid cu diametrul jumătate cât al lui Pluto. Ulterior, în 2004, unul cu 60% din diametrul lui Pluto. În mai 2005 au fost descoperiţi alţi doi sateliţi ai lui Pluto, anume Nix şi Hidra, iar asta consolida statutul de planetă al lui Pluto.


2005: descoperirea unui asteroid mai mare decât planeta Pluto


avenit însă data de 29 iulie 2005, când a fost descoperit un asteroid care era chiar mai mare decât Pluto. E drept, nu cu mult, dar cum putea un asteroid să fie mai mare ca o planetă? Asteroidul descoperit a fost denumit Eris şi este cel mai mare obiect astronomic descoperit în Sistemul Solar din 1846 încoace, adică în ultimii 150 de ani. Descoperitorii lui Eris au dorit ca el să fie denumit planetă, a zecea planetă. A început atunci o dezbatere despre ce înseamnă de fapt planetă. Erau Eris şi Pluto demne de a fi numite planete?

 


2006: Pluto nu mai este considerată planetă


În anul următor, în 2006, Uniunea Astronomică a ţinut un congres extraordinar şi o dezbatere pe tema definiţiei unei planete. S-a decis că o planetă este un corp astronomic care:

1. Se deplasează pe orbită în jurul Soarelui.

2. Are o formă aproape sferică (adică are o masă suficient de mare pentru a avea o formă regulată).

3. Trebuie să fi curăţit spaţiul din jurul traiectoriei lui în jurul Soarelui de alte obiecte.

Ori Pluto şi Eris eşuează tocmai această a treia condiţie. Sau invers, această a treia condiţie a fost aleasă tocmai pentru ca Pluto şi Eris să eşueze. Căci de-a lungul orbitei lui Pluto mai sunt alţi asteroizi, iar masa lui Pluto este doar de 7% din masa acestor asteroizi. Spre comparaţia, masa Pământului este de 1,7 milioane de ori mai mare decât masa asteroizilor de pe traiectoria sa.


Pluto devine planetă pitică, sau plutoid


Prin urmare, Pluto nu este o planetă, cum nici Eris nu este una. Ele sunt denumite în schimb "planete pitice", sau "plutoizi". În limba engleză a apărut la acea vreme şi un nou cuvânt "to pluto", ceea ce înseamnă "a degrada, a retrograda, a diminua valoarea a ceva". A fost ales cuvântului anului 2006 de către Societatea Dialectelor din SUA. Decizia Uniunii Astronomice Internaţionale a creat şi dezbateri în societate, nu toţi fiind de acord ca Pluto să nu mai fie o planetă propriu-zisă. Dar dacă era numită planetă, mulţi alţi asteroizi care sunt din ce în c  mai des descoperiţi în prezent ar trebui să fie consideraţi planete. Oare ce ar fi dacă sistemul solar ar avea câteva mii de planete? Nu şi-ar pierde ideea de planetă din farmecul de odinioară?


Planeta X nu există

Cu aceasta, lumea ştiinţifică s-a convins că nu Pluto este Planeta X. Mai mult, lumea ştiinţifică s-a convins şi că nu există nicio Planetă X care să perturbeze traiectoria planetei Neptun. Totuşi, ideea unei planete X a rămas în memoria colectivă a umanităţii şi teorii ale conspiraţiei au apărut pe baza acestei ipotetice planete X. Aşa a apărut ideea planetei Nibiru, despre care se spune (greşit) că s-ar ciocni cu sistemul solar în 2012, ducând la sfârşitul lumii. O idee care este fără fundament, dar care din păcate face multă vâlvă în societatea de astăzi la nivel planetar.


Puteţi asculta acest articol şi înregistrat în format audio în cadrul podcastului Scientia, episodul din 9 ianuarie 2010.


Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.