Scarpinat gleznaOamenii de ştiinţă au descoperit abia recent că există căi nervoase dedicate transmiterii senzaţiei de mâncărime. Acest semnal cutanat deranjant ne oferă o experienţă mixtă. Senzaţia înţepătoare a unei mâncărimi poate fi insuportabilă.

 

 

 

 

Cu toate acestea, scărpinatul este una din marile plăceri ale vieţii. De fapt, pare adesea că plăcerea supremă pe care o obţinem atunci când reuşim în sfârşit să ne scărpinăm este cu atât mai mare cu cât mai puternică este mâncărimea şi cu cât mai inaccesibilă îi este sursa.

Acum Gil Yosipovitch, cel cu nume predestinat (englezescul ”itch” înseamnă mâncărime), şi colegii săi au realizat una dintre primele comparaţii pentru a vedea dacă mâncărimile sunt mai puternice în anumite părţi ale corpului decât în altele. Ei eu cercetat de asemenea dacă scărpinatul în unele părţi ale corpului aduce mai multă satisfacţie decât în altele.

Cercetătorii au folosit crenguţe de Mucuna pruriens pentru a produce mâncărimi pe antebraţul, glezna sau spatele a 18 voluntari sănătoşi (dintre care 10 erau femei;  vârsta medie - 34 de ani). După aceasta, fiecare voluntar a indicat intensitatea mâncărimii pe o scară de la 1 la 10 la fiecare 30 de secunde, timp de 5 minute. Ei au fost apoi scărpinaţi de către unul din experimentatori cu ajutorul unei perii citologice (o perie cu fire aspre şi mâner lung). Participanţii au indicat din nou la fiecare 30 de secunde intensitatea mâncărimii şi plăcerea dobândită prin scărpinare.

 

 

Descoperirile principale au fost acelea că mâncărimile au fost percepute ca fiind mai intense în zona gleznei şi pe spate, faţă de antebraţ. În mod asemănător, scărpinatul era mai satisfăcător în zona gleznei şi pe spate decât pe antebraţ. Cu cât intensitatea mâncărimii de pe antebraţ sau gleznă era mai mare, cu atât se obţinea mai multă plăcere prin scărpinat. Pe de altă parte, în ceea ce priveşte spatele şi antebraţul, pe măsură ce mâncărimea pierdea în intensitate, plăcerea dobândită prin scărpinare scădea şi ea. Prin contrast, scărpinarea unei glezne care te ”mânca” oferea plăcere chiar şi după ce mâncărimea înceta. ”Plăcerea scărpinării gleznei pare să fie mai îndelungată în comparaţie cu cea a celorlalte două zone”, au spus cercetătorii.

Studiul prezent dezvăluie o relaţie topografică între atenuarea mâncărimii prin scărpinare şi plăcerea care o însoţeşte, la persoanele sănătoase”, au concluzionat ei. ”Studiile viitoare ar trebui să examineze şi plăcerea scărpinării asociate cu alte zone, precum scalpul...” .

De ce sunt mâncărimile şi scărpinatul percepute diferit în părţi diferite ale corpului? Yosipovitch şi colegii lui au discutat despre o serie de potenţiale mecanisme, inclusiv diferenţe de densitate nervoasă între zonele de pe corp şi variaţii regionale ale nivelurilor de peptide, despre care se ştie că sunt implicate în provocarea mâncărimilor. Cercetările anterioare sugerează că plăcerea dobândită prin scărpinat este asociată cu dezactivarea ariilor cerebrale care provoacă senzaţia neplăcută de mâncărime (cum ar fi cortexul cingulat anterior) şi cu activarea concomitentă a altor zone (cum ar fi putamenul) implicate în anticiparea recompensei.

Cât de bine se potrivesc aceste descoperiri cu propria ta experienţă? Ţi se pare deosebit de satisfăcător să te scarpini atunci când te mănâncă glezna?

 

 

Textul este traducerea articolului: The particular pleasure of scratching an itch on the ankle.
Traducere: Ana Cristina Dumitrache

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.