Cum funcţionează VITAMINA B1

Vitamina B1 este esenţială pentru producerea de energie, funcţionarea creierului şi realizarea digestiei. Ajută organismul să utilizeze proteinele. Vitamina B1 este parte din familia vitaminelor B şi are un rol vital în deficienţele nutriţionale numite “beri-beri”.

BERI-BERI

Beri-beri se întâlneşte în special în ţările sărace, în curs de dezvoltare şi se poate manifesta în cazurile de alcoolism. Boala este mai rară în ţările industrializate, dar se întâlneşte totuşi la persoanele care au o alimentaţie foarte dezechilibrată, la alcoolici ori la unele persoane în vârstă. În forma sa cea mai comună, boala Beri-Beri este caracterizată de inactivitate, slăbiciune musculară şi lipsă de energie.

ALIMENTE CARE CONŢIN VITAMINA B1

Vitamina B1 poate fi găsită în principal în alimente precum: sparanghel, salata verde, ciuperci, spanac, seminţe de floarea-soarelui, ton, mazăre verde, roşii, vinete şi varza de Bruxelles.

Vitamina B1 este utilă pentru organism pentru că:

• Ajută la menţinerea unui nivel optim de energie;
• contribuie la buna coordonare a activităţii nervilor şi a muşchilor
• Susţine funcţiile cardiace

Avem nevoie de vitamina B1 atunci când:

• Ne pierdem pofta de mâncare;
• Avem senzaţia de amorţeală, mai ales la nivelul picioarelor;
• Avem o sensibilitate musculară.

Vitamina B1 este numită şi tiamină. Pentru că vitamina B1 este atât de importantă în furnizarea de energie organismului şi pentru că energia produselor alimentare este de obicei măsurată în calorii, vitamina B1 este adesea prescrisă în strânsă legătură cu aportul caloric. De exemplu, se poate recomanda aportul de 0,5 miligrame de vitamina B1 pentru fiecare 1000 de calorii consumate.

Vitamina B1 joacă un rol-cheie în susţinerea sistemului nervos unde permite o dezvoltare sănătoasă a grăsimii care înconjoară nervii (numiţi teci de mielină). În absenţa vitaminei B1 aceste acoperiri pot degenera sau se pot deteriora. Durerea, senzaţiile de amorţeala, stările de nevralgie pot fi simptome ale unui deficit de vitamina B1.

Un alt tip de conexiune între vitamina B1 şi sistemul nervos implică rolul său în producţia de acetilcolină moleculei purtătoare de mesaje. Această moleculă, un neurotransmiţător, este folosită de sistemul nervos ce transmite mesaje între nervi şi muşchi. Acetilcolina nu poate fi produsă fără un aport adecvat de vitamina B1. Pentru că acetilcolina este utilizată de către sistemul nervos pentru a asigura un bun tonus muscular inimii, rezultă că deficitul de B1 poate conduce la disfuncţii cardiace.

Tânără promovând alimentaţia sănătoasă

DEFICITUL DE VITAMINA B

Semne ale deficitului de vitamina B1 (tiamina) sunt: sensibilitatea musculară, lipsa poftei de mâncare (anorexie), dureri oculare, iritabilitatea, scăderea concentraţiei, furnicături în membrele inferioare şi superioare, memorie deficitară, tahicardie, dureri gastrice sau constipaţie.

Toxicitatea nu apare nici chiar la administrarea unor doze de 500 de miligrame pe zi. Institutul de Medicină din cadrul Academiei Naţionale de Ştiinţe a SUA nu a recomandat nici o limită pentru aportul de vitamina B1.

SE PIERDE VITAMINA B1 ÎN TIMPUL GĂTITULUI?

Vitamina B1 este foarte instabilă şi uşor deteriorabilă de către căldură, aciditate (ph), precum şi de alte substanţe chimice. Atât sulfiţii, cat şi nitriţii pot inactiva vitamina B1. Vitamina B1 din cereale, spre exemplu, se pierde în proporţie de 50% în timpul procesării şi al coacerii. Refrigerarea pe termen lung (de exemplu 12 luni) poate duce la pierderi substanţiale ale vitaminei B1. Fasolea verde pierde peste 90% din conţinutul original de B1 după refrigerare timp de un an.

ABSORBŢIA VITAMINEI B1

Deficitul de vitamina B1 este provocat (inclusiv în ţările foarte bine dezvoltate, precum SUA) şi de către alcoolism! De altfel, legătura dintre alcoolism, bolile de inimă şi deficitul de vitamina B1 este atât de puternică, încât s-a identificat de către cercetători o boală specifică, pe care am amintit-o mai sus, beri-beri.

Deficitul de vitamina B1 duce de obicei la insuficienţă cardiacă congestivă. Alcoolicii cronici au nevoie de tiamina mult mai mult decât oamenii normali, respectiv într-o concentraţie de 10-100 ori mai mare. Marii băutori de cafele şi ceaiuri au risc crescut de deficit de vitamina B1 şi asta pentru că aceste băuturi acţionează ca diuretice şi conduc la eliminarea de apă şi vitamine liposolubile (cum ar fi B1) din organism.

Anumite medicamente interferează în mod negativ cu absorbţia de vitamina B1. Exemple în acest sens sunt anticoncepţionalele sau antibioticele. Tiamina (vitamina B1) este dependentă de “fraţii” săi din complexul B şi de aceea când luăm suplimente nutritive trebuie să luăm un complex de vitamine, nu numai o vitamină în mod izolat. Absorbţia de tiamină depinde şi de prezenta în organism a vitaminelor B6, B12 sau a acidului folic. Un deficit de vitamina B12 poate duce la pierderi de tiamină prin urină, iar vitamina B6 contribuie la reglementarea distribuţiei de tiamină în întreg organismul.

Vitamina B1 (tiamina) poate juca un rol important în prevenirea şi / sau tratarea mai multor afecţiuni precum:

• Alcoolismul
• Boala Alzheimer
• Boala Crohn
• Insuficienţa cardiacă congestivă
• Depresia
• Epilepsia
• Fibromialgia
• HIV / SIDA
• Psihoza Korsakoff
• Scleroza în plăci
• Encefalopatia Wernicke

Academia Naţională de Ştiinţe a SUA a făcut în 1998 recomandări privind necesarul zilnic de vitamina B1 (tiamină). Aceste recomandări sunt:

• 0-6 luni: 200 micrograme
• 6-12 luni: 300 micrograme
• 1-3 ani: 500 micrograme
• 4-8 ani: 600 micrograme
• Băieţi 9-13 ani: 900 micrograme
• Bărbaţi 14 ani şi mai mari: 1,2 miligrame
• Fete 9-13 ani: 900 micrograme
• Femei 14 ani şi mai mari: 1.1 miligrame
• Femei gravide de orice vârstă: 1.4 miligrame
• Femei care alăptează de orice vârstă: 1,5 miligrame

Preluare de pe Prodieta