Oraşul Belem, din nordul Braziliei, adăposteşte o populaţie de aproximativ 2 milioane de persoane. Ar fi foarte interesant să aflăm dacă locuitorii săi prezintă o incidenţă neobişnuit de scăzută a bolilor cum ar fi cancerul, arterioscleroza sau a bolii Alzheimer. De ce?
Deoarece oraşul este presărat cu aproximativ 3000 de "locuri cu Acai" unde oamenii se aliniază să cumpere o suspensie fabricată din pulpă de fructe de palmier Acai. Peste 200.000 de litri de substanţă vâscoasă violetă groasă sunt consumate în fiecare zi, o cantitate mai mare decât cea de lapte care este băută în oraş. Şi, cel puţin dacă îi ascultaţi pe câţiva dintre agenţii de publicitate din America de Nord care au început să importe suc de Acai Berry, acesta are un rol fantastic anti-inflamator, anti-bacterian, anti-mutagen şi, mai presus de toate, proprietăţi antioxidante. "Fructul perfect al naturii", se mândreşte cu un distribuitor. ʺViagra Amazonului" se făleşte cu un altul.
Nu este de mirare prin urmare faptul că nord-americanii, care se află într-o permanentă căutare a următoarei minuni, plătesc cu $40 mai mult pentru o sticlă de suc preparat din boabe de Acai, care conţine "mai mulţi antioxidanţi decât orice alt fruct comestibil de pe planetă."
Un lucru putem afirma cu siguranţă despre antioxidanţi. Acela că aceştia conduc la creşterea vânzării produselor. Este suficient să adăugaţi pe o etichetă inscripţia "sursă de antioxidanţi" şi alimentele, băuturile sau suplimentele alimentare vor dispărea de pe rafturi. Acest lucru se întâmplă deoarece cercetătorii au demonstrat că antioxidanţii pot neutraliza aceşti radicali liberi dăunători care se formează în organismele noastre, ca urmare a oxigenul rezultat din respiraţie. Şi acei radicali liberi au fost corelaţi cu apariţia unui număr mare de boli la om. Deci, este evident că, dacă am putea reduce activitatea lor, ne va fi mult mai bine. Fructele şi legumele sunt principalele surse de antioxidanţi din dieta noastră, iar opinia predominantă este că tocmai conţinutul lor antioxidant este responsabil pentru beneficiile aduse sănătăţii, care au fost remarcate în rândul populaţiilor cu un consum ridicat de produse vegetale. Dar studiile care au urmărit efectele suplimentelor antioxidante au eşuat în mod repetat în încercarea de a obţine rezultate pozitive. Fructele şi legumele conţin zeci de compuşi care au o posibilă activitate fiziologică şi se pare că este un amestec al acestor compuşi este necesar pentru a avea beneficiile pentru sănătate. Cu alte cuvinte, întregul este oarecum mai mare decât suma părţilor sale.
Nu există nici o îndoială că prezenţa antioxidanţilor în dieta noastră este importantă, dar importanţa faptului că un singur aliment sau băutură conţine mai mult sau mai puţin din aceşti compuşi este discutabilă. Ceea ce contează este aportul nostru de antioxidanţi per ansamblu. Din punct de vedere al greutăţii, boabele de Acai pot avea o concentraţie mai mare de antioxidanţi decât merele, dar este cu siguranţă mai uşor să cumpăraţi mai multe mere ca să le aveţi la dispoziţie. Există însă un alt aspect important. Potenţialul antioxidant al unui produs alimentar este determinat prin intermediul unei analize de laborator. O metodă frecventă se bazează pe generarea radicalilor liberi în urma unei reacţii chimice care are loc în prezenţa acidului alfa-keto-gamma-methiolbutiric (AKGM). Iată o frază dificil de pronunţat. Radicalii liberi atacă AKGM, scindându-l şi eliberând gaz de etilenă în cursul procesului. Etilena poate fi identificată şi cuantificată printr-o tehnică instrumentală, cunoscută sub numele cromatografie de gaze. Adăugarea în amestec a unui extract alimentar care conţine antioxidanţi neutralizează radicalii liberi şi, prin urmare, reduce cantitatea de gaz de etilenă eliberat, furnizând astfel o măsură a "potenţialului antioxidant."
Astfel de măsurători vin în ajutorul afirmaţiei că fructele de Acai sunt o sursă bună de antioxidanţi. Cu toate acestea, un flacon de laborator este un sistem mult mai simplu decât corpul uman. Nu ştim în ce măsură antioxidanţii dintr-un anumit aliment sunt absorbiţi în fluxul sangvin şi nu ştim dacă în mediul molecular complex al organismului au acelaşi efect de neutralizare a radicalilor liberi ca şi în laborator. şi cu siguranţă nu putem şti dacă, indiferent de activitatea pe care o au, este suficient pentru a preveni orice boală. Singura modalitate de a afla acest lucru este prin intermediul unui studiu controlat. Este necesar un grup mare de persoane care să consume regulat o anumită cantitate de suc de Acai, în timp ce unui alt grup similar să i se dea placebo. Caracteristicile bolilor trebuie urmărite şi monitorizate timp de câţiva ani. Nimeni nu a făcut acest lucru, prin urmare, orice afirmaţie făcută în legătură cu sănătatea conferită de boabele de Acai este o simplă presupunere.
Desigur, acest lucru nu înseamnă că posibilele proprietăţi prin care fructele de Acai ar putea contribui la menţinerea sănătăţii nu ar trebui să fie investigate în continuare. Orice aliment care este posibil să aibă rol antioxidant merită cercetat. Un studiu recent efectuat la Universitatea din Florida, de exemplu, a arătat că extractele din boabele de Acai au distrus un procent ridicat din celule leucemice în culturi. Interesant, dar nu la fel de neobişnuit. Extracte de mango şi struguri au acelaşi efect. În orice caz, mai avem un drum extrem de lung de parcurs până să dovedim că extractele au un efect asupra celulelor leucemice din organism. Dar astfel de studii sunt suficiente pentru a furniza arsenalul pe care unii vânzători imorali îl folosesc pentru a face o reclamă exagerată a efectului "anti-cancerigen" al sucului de Acai. Poate că au nevoie să înveţe o lecţie de la promovatorii Xango, un suc de mangostan care a fost ultimul răcnet înainte ca societatea să primească o scrisoare de avertizare din partea FDA. Afirmaţiile conform cărora acestea ar avea beneficii anti-tumorale, ar scădea tensiunea arterială şi ar preveni rigidizarea arterelor nu sunt susţinute de ştiinţă, este relatat în scrisoare. De fapt, astfel de cereri pot fi făcute doar în numele unui medicament, şi, ca atare, produsul ar avea nevoie de aprobarea FDA, care, desigur, este condiţionată de furnizarea de dovezi justificative. Din nou, intenţia noastră nu este să afirmăm că, compuşii din mangostan, cum ar fi xantonele pe marginea cărora au existat atâtea dezbateri, nu se pot dovedi a fi în cele din urmă benefici pentru sănătate. Dar afirmaţia că sucul poate combate boala este nedovedită.
Şansa ca sucul de mangostan sau cel de Acai să poată aduce o contribuţie semnificativă la statutul nostru antioxidant este slabă. Este mai bine să ne concentrăm pe consumarea a cinci până la zece porţii de fructe şi legume obişnuite în fiecare zi. Boabele de Acai au într-adevăr un potenţial real, însă, este în sprijinirea economiei Belemului, unde aproximativ 110.000 de tone de fructe sunt ambalate pentru comerţ în fiecare an, lăsând în urma 100.000 de tone de seminţe. Acestea, la fel ca şi fructele, au un potenţial antioxidant ridicat, dar au o aplicabilitate comercială redusă. Poate extractele pot fi folosite pe post de conservanţi în produsele alimentare, şi este posibil chiar, să se dovedească că existenţa unui potenţial terapeutic al concentratelor. Dar, în cazul în care aceste lucruri se dovedesc adevărate, amănunte vor apărea în ʺNew England Journal of Medicineʺ, sau în alte astfel de publicaţii similare revizuite de cronici, şi nu de la vecinul dumneavoastră, care a devenit implicat în vânzarea de suc de Acai prin intermediul unui sistem de multi-marketing.
Traducere de Ecaterina Pavel după acai-hype cu acordul editorului
