Este binecunoscut faptul că nu ne putem gâdila singuri. Încercaţi acest lucru şi cel mai adesea nu veţi reuşi. "Periaţi-vă" cu propriile degete tălpile picioarelor. Veţi simţi cu siguranţă o senzaţie, dar nu se compară cu ceea ce simţiţi când o face altcineva. De ce oare?
Robotul de gâdilat dezvăluie cauzele pentru care nu ne putem gâdila singuri
Aşadar, de ce nu te poţi gâdila singur? Dacă altcineva te poate gâdila, atunci ar trebui să o poţi face şi singur. La urma urmei, simţi propria ta atingere la fel ca şi pe cea a altcuiva, nu?
După părerea psihologilor, creierul nostru are o funcţie de bază, care este astfel proiectată încât să putem stabili dacă o senzaţie este cauzată de noi înşine sau dacă vine din exterior (Blakemore et al, 2000).
Perceperea diferenţei dintre cele două este importantă, deoarece în caz contrar atingerile tale ar putea să te surprindă ca atunci când cineva vine în spatele tău şi te bate pe umăr.
Pentru a testa acest lucru, unii cercetători au creat un robot simplu de gâdilat (Blakemore et al., 1999). Modul lui de funcţionare presupune că atunci când îţi pui mâna stânga pe un băţ mic şi-l mişti încoace şi încolo, se pune în mişcare un burete care se deplasează pe mâna dreaptă.
Se pare că atunci când robotul funcţionează astfel, subiecţii au o senzaţie redusă, deoarece că e ca şi cum ei ar fi acţionat deplasarea buretelui, prin intermediul acestui "robot". E ca atunci când te atingi cu un pămătuf cu pene pe propria palmă: creierul tău ştie că tu ţi-ai provocat senzaţia, aşa că pămătuful nu este prea gâdilicios.
Dar, atunci când robotul introduce o întârziere de o treime de secundă între mâna stângă, care deplasează beţişorul, şi senzaţia de mişcare a buretelui pe mâna dreaptă, dintr-o dată gâdilă!
Motivul este că "robotul" a păcălit mintea, făcând-o să gândească că sursa mişcării este externă. Şi pentru că mintea se simte ca atunci când altcineva este cauza senzaţiei, se gâdilă!
Ah, robot de gâdilat! Nu mă gâdila!
Traducere de Maricica Botescu după why-you-cant-tickle-yourself, cu acordul autorului. Credit imagine: Matt Batchelor.
