Cercetătorii au identificat 10 gene care le permit populaţiilor tibetane să trăiască la mari altitudini, dezvoltând procese metabolice mai eficiente. O înţelegere detaliată a acestor schimbări ar putea conduce la crearea de terapii pentru diverse afecţiuni cardio-respiratorii.
Studiul a fost publicat în Science Express şi a fost realizat de către oameni de ştiinţă de la Şcoala de Medicină din cadrul Universităţii din Utah împreună cu cei de la Qinghai University Medical School din China.
Conform raportului lor, populaţia tibetană a început să se adapteze genetic cu mii de ani în urmă, pentru a preveni policitemia. Acesta este un proces prin care organismul produce prea multe celule roşii, ca răspuns la privarea de oxigen, provocând şi alte anomalii de sănătate precum edem pulmonar şi cerebral sau hipertensiune arterială.
Cercetătorii americani şi cei chinezi au observat că populaţiile din Tibet nu dezvoltă acest exces de celule roşii, de acest lucru fiind responsabil un grup de 10 gene. Două dintre acestea sunt direct asociate cu hemoglobina, o moleculă ce transportă oxigenul în sânge.
Adaptări pentru traiul la mari înălţimi au mai fost observate la populaţii indigene din munţii Anzi din America de Sud şi la localnicii din regiunile muntoase din Etiopia, Africa. Cu toate acestea, doar tibetanii au dezvoltat aceste gene. Ei mai au, de asemenea, niveluri ridicate de acid nitric, o moleculă care ajută la transportul a mai mult oxigen în ţesuturi, prevenind policitemia.
Cercetătorii mai cred că cele 10 gene specifice au determinat apariţia unor procese metabolice mai eficiente, fără a provoca exces de celule roşii în sânge.
O înţelegere detaliată a acestor schimbări poate conduce la crearea de terapii pentru afecţiuni precum hipertensiunea, edemul pulmonar şi cerebral, maladii care afectează oamenii de pretutindeni. Însă obţinerea permisiunii de a desfăşura activităţi de cercetare în Tibet este destul de dificilă.
{loadpositioninterior}
Sursa: Science Daily.
