Când rezultatele sondajului național al Canadei privind pierderile de colonii de albine au fost publicate în iulie 2025, ele nu au constituit o surpriză. Potrivit Asociației canadiene a apicultorilor profesioniști, aproximativ 36% dintre cele 830.000 de colonii de albine melifere din Canada au pierit peste iarnă.
Aceste cifre obișnuiau să genereze titluri de presă. Dar după aproape două decenii cu aceeași poveste — colonii care mor iarna, apicultorii care se străduiesc să le refacă, reușind parțial, iar ciclul se repetă — statisticile triste nu mai sunt o noutate, iar noi încă încercăm să înțelegem de ce fenomenul persistă.
Acum, am putea avea un moment de revelație. Împreună cu colega mea Abigail Chapman am descoperit recent că mătcile albinelor melifere sunt infectate cu virusuri care le compromit fertilitatea și pot duce la înlăturarea lor din colonie. Iar acest lucru este important, pentru că „mătci slabe” reprezintă principala cauză raportată de apicultorii canadieni pentru pierderile de colonii.
Viața unei mătci
O colonie tipică de albine melifere are o singură matcă în frunte, responsabilă exclusiv de depunerea a mii de ouă pe zi — mai mult decât propria ei greutate — pentru a crește și reînnoi populația coloniei timp de mai mulți ani.
O matcă sănătoasă și productivă secretă, de asemenea, feromoni care, precum un buchet chimic, le transmit lucrătoarelor calitatea ei (lucrătoarele sunt femele sterile care formează majoritatea coloniei).
Matca nu își poate permite să se îmbolnăvească. Aproape că nu are timp să doarmă, iar colonia depinde de capacitatea ei reproductivă. Totuși, ea se poate îmbolnăvi.
„Autopsiile” mătcilor indică virusuri
Studiile noastre asupra mătcilor provenite de la membri ai Asociației crescătorilor de albine din Columbia Britanică au arătat că mătci „defectuoase” (de slabă calitate, neproductive) aveau o încărcătură virală mai mare decât cele sănătoase. Cu alte cuvinte, fie erau infectate cu mai multe virusuri, fie aveau infecții mai intense, fie ambele. Mătcile „defectuoase” aveau și ovare mai mici, un semn că ar putea fi mai puțin fertile.
Dar asta nu înseamnă neapărat că virusurile erau cauza sau că mătcile erau bolnave propriu-zis. Ele ar fi putut fi slabe din alte motive, care le făceau și mai vulnerabile la infecții.
Așadar, Chapman a proiectat un experiment pentru a investiga mai atent. Ea a infectat mătci cu două virusuri comune ale albinelor melifere, apoi a măsurat activitatea lor de depunere a ouălor și masa ovarelor.
Nu doar că mătcile infectate depuneau mai puține ouă pe zi, dar aveau și o probabilitate mai scăzută de a depune ouă față de grupul de control, cel puțin în perioada monitorizată, deși toate mătcile depuneau în mod normal înainte de experiment. Când am observat că mătcile infectate aveau și ovare micșorate, exact ca cele furnizate de apicultori, am știut că suntem pe drumul cel bun.
Și în stup, mătcile infectate aveau probleme. Cu cât infecția unei mătci era mai gravă, cu atât era mai probabil ca lucrătoarele să înceapă să crească o înlocuitoare — procesul numit „schimbare de matcă”. Dacă viitoarea matcă ajunge la vârsta adultă, în mod normal o va elimina pe rivala ei, se va împerechea și va deveni noua depunătoare de ouă.
Dilema lucrătoarelor
Coloniile aflate în proces de schimbare a mătcii sunt de peste trei ori mai predispuse să piară comparativ cu cele sănătoase, parțial pentru că nu există garanția că noua matcă se va împerechea cu succes. Dar, din perspectiva lucrătoarelor, schimbarea mătcii este un risc necesar. Dacă matca veche este compromisă, producerea uneia noi este cea mai bună șansă de supraviețuire a coloniei.
În mod normal, matca produce și secretă un feromon de suită — un amestec de cel puțin nouă componente chimice — care, printre altele, inhibă lucrătoarele să o înlocuiască dacă totul este în regulă. Dar dacă unul sau mai mulți dintre acești indici chimici sunt perturbați de o infecție virală, aceasta acționează ca un semnal de alarmă, sugerând lucrătoarelor că matca nu mai face față.
Noile noastre date arată că tocmai acest proces stă la baza tendinței lucrătoarelor de a înlocui mătci infectate. Infecțiile au provocat o scădere a nivelului de acid oleic — o „floare” din buchetul chimic al mătcii. Această schimbare le încurajează pe lucrătoare să înceapă creșterea unei noi mătci.
De la apicultor la „îngrijitor de mătci”
Aceasta confirmă relatările apicultorilor despre „probleme cu mătci” atunci când nivelul infecțiilor este ridicat și susține zvonurile potrivit cărora mătcile nu mai trăiesc la fel de mult ca înainte.
Există multe alte motive pentru care o matcă poate slăbi, inclusiv expunerea la pesticide, temperaturile extreme, împerecherea deficitară și altele. Dar virusurile sunt o problemă universală, iar până acum nu înțelegeam pe deplin măsura în care ele pot compromite mătcile.
Acum că înțelegem, coloniile pot fi gestionate diferit pentru a sprijini mai bine matca. În prezent nu există opțiuni de tratament pentru virusurile albinelor melifere și este o nevoie reală de produse comerciale, dar, din fericire, există totuși un mod de a acționa. Virusurile sunt transmise și uneori amplificate de varroa, un acarian parazit care, din fericire, poate fi controlat.
Tratamentul împotriva varroa — care trebuie aplicat de două-trei ori pe an pentru a menține coloniile în viață — le dă deja bătăi de cap apicultorilor. Unii ar putea fi tentați să renunțe la ideea de a fi și mai vigilenți.
Dar până când va fi dezvoltat un antiviral și introdus pe piață, intensificarea controlului varroa este probabil cea mai bună apărare pentru menținerea mătcilor sănătoase și reducerea pierderilor de colonii. Polenizarea fructelor, nucilor și semințelor noastre depinde de acest lucru.
Traducere după Worker honey bees can sense infections in their queen, leading to revolt de Alison McAfee, post-doctorand, ecologie aplicată, University of British Columbia; North Carolina State University.
