Cel mai recent Raport al Comitetului Internaţional de experţi pe probleme climatice a fost lansat pe 2 noiembrie 2014, la Copenhaga. Data apariţiei Raportului a fost calculată în aşa fel încât să poată avea un impact politic prin lansarea acestuia cu câteva săptămâni înainte de negocierile internaţionale care se vor purta la Lima, Peru, la Conferinţa Internaţională a ONU pentru elaborarea unei strategii pe probleme climatice.
Secretarul general al ONU a declarat în conferinţa de presă de la lansarea raportului că ”ştiinţa şi-a spus cuvântul, iar mesajul este cât se poate de clar. Conducătorii lumii trebuie să acţioneze; timpul nu este de partea noastră”.
Raportul reprezintă cea de-a cincea evaluare în domeniu şi la elaborarea lui au contribuit sute de oameni de ştiinţă din toată lumea. Mesajul principal al Raportului se adresează celor care se află la guvernare. Preşedintele Comitetului a declarat în cadrul conferinţei de presă că trebuie reduse în mod dramatic emisiile gazelor cu efect de seră.
Raportul prezintă cinci concluzii principale, care ar trebui să determine viitoarele căi de urmat:
Dovezi tot mai puternice că şi intervenţia umană provoacă schimbările climatice.
Şi aici Raportul se referă în primul rând la energia obţinută prin arderea combustibililor fosili, care reprezintă o cauză majoră a încălzirii globale din ultimii zeci de ani. Certitudinea ştiinţifică asupra acestei cauze a crescut de la 90% la 95%.
Previziuni pentru 2100
Raportul afirmă că încălzirea globală până la sfârşitul secolului 21 va avea consecinţe grave şi efecte ireversibile la nivel global. Un exemplu este topirea calotei glaciare a Antarcticii de vest – până la prăbuşirea acesteia în mare – ceea ce va determina o creştere a nivelului mării cu până la patru metri, deşi această creştere va fi lentă. Unii oameni de ştiinţă afirmă că acest proces al prăbuşirii gheţurilor în mare a început deja. Un alt efect ireversibil va fi dispariţia anumitor specii de plante şi animale, fenomen care a început în acest secol şi va continua pe viitor.
Toate acestea se întâmplă acum
Spre deosebire de evaluarea din Raportul pe 2007, acest Raport prezintă dovezi mai puternice cu privire la multitudinea situaţiilor în care planeta suferă din cauza intervenţiei umane asupra schimbărilor climatice: creşterea nivelului mărilor, topirea gheţarilor, scăderea cantităţilor de zăpadă şi gheaţă, încălzirea oceanelor, apariţia tot mai frecventă a unor fenomene meteorologice extreme, cum ar fi valurile de căldură, ploile torenţiale sau furtunile de zăpadă din America de Nord şi Europa.
Sunt necesare politici eficiente.
Politica intră în acţiune chiar şi în producerea acestui Raport. Deşi Raportul este o declaraţie comună a comunităţii ştiinţifice, cele 40 de pagini dedicate recomandărilor pentru politicieni trebuie să fie aprobat de politicieni înşişi. De-a lungul celor 5 zile de consultaţii, la Copenhaga, oamenii de ştiinţă şi reprezentanţii guvernelor lumii au dezbătut şi editat raportul rând cu rând.
De exemplu, cercetările privind problemele cu Protocolul Kyoto 1997 şi cauzele din care nu s-au putut realiza reduceri mai mari ale emisiei gazelor cu efect de seră au fost incluse în raportul oamenilor de ştiinţă, dar nu şi în cuprins.
De asemenea, s-a renunţat la o casetă care explica cât de mult ar trebui să crească temperatura pe glob pentru a crea schimbări climatice periculoase, schimbări pe care liderii mondiali s-au angajat să le evite prin intermediul singurului tratat privind schimbările climatice semnat de SUA, şi anume Convenţia Cadru a ONU pentru Schimbările Climatice. Informaţia conţinută în această casetă se află în cuprinsul Raportului, dar politicienii vor trebui să o caute în conţinutul amplu al Raportului.
Ştiinţa atestă clar că emisiile gazelor cu efect de seră şi concentraţia acestora în atmosferă continuă să crească în acelaşi ritm.
Ce se aşteaptă la Conferinţa de la Paris din 2015
La începutul lunii decembrie 2012 se vor relua negocierile în cadrul Conferinţei Internaţionale privind Schimbările Climatice, la Lima, Peru. Se aşteaptă ca această Conferinţă să o pregătească eficient pe cea care va avea loc la Paris, în decembrie 2015. Există speranţe ca la viitoarea Conferinţă de la Paris să se ajungă la un acord care să înlocuiască Protocolul semnat la Kyoto, care le cerea ţărilor dezvoltate să reducă cu cantităţi specifice emisia gazelor cu efect de seră. Kyoto a fost un tratat cu valoare juridică, dar SUA, care este unul dintre cei mai importanţi emiţători de astfel de gaze, nu l-a ratificat până în prezent. De asemenea, Chinei, care acum este pe locul întâi în lume la emisia gazelor cu efect de seră, nu i s-a putut cere să reducă aceste emisii fiindcă Protocolul Kyoto nu includea şi ţările în curs de dezvoltare.
Ţările dezvoltate au propus Fondul Verde pentru Climă (Green Climate Fund) , cu sediul la Seul, în scopul sprijinirii ţărilor mai puţin dezvoltate şi se aşteaptă ca acesta să devină curând operaţional. Franţa şi Germania s-au angajat să contribuie la acest fond fiecare cu 1 miliard de euro. Se aşteaptă şi contribuţia altor ţări până la sfârşitul anului.
Deşi negocierile pentru un acord global au eşuat în cadrul Conferinţei de la Copenhaga din 2009, cel puţin s-a ajuns la agrearea obiectivului comun ca temperatura medie globală să nu crească cu mai mult de 2°C .
Dar pentru atingerea acestui obiectiv, conform Raportului, lumea va trebui să reducă emisia gazelor cu efect de seră cu de la 40% până la 70% până în 2050, iar aceste emisii să se reducă până vor ajunge la 0 în 2100.
Cărbunele şi gazele naturale fie vor trebui înlocuite cu electricitate, fie vor trebui dezvoltate tehnologii care să stocheze şi să captureze dioxidul de carbon emis de acestea.
În contextual în care nu există consens, Conferinţa de la Paris va trebui să transmită un mesaj puternic şi eficient.
Deşi scepticii sunt plictisiţi de subiectul schimbărilor climatice, acestea se întâmplă în prezent şi pot afecta ireversibil viitorul planetei şi al generaţiilor ce vor urma.
