Aşa cum aminteam în partea a 4-a a articolului nostru, după intrarea sa într-o orbită stabilă în jurul lui Mercur, Messenger a folosit primele zile pentru calibrarea instrumentelor ştiinţifice înaintea începerii fazei de observaţii propriu-zise - fază care va dura aproximativ 1 an.
Sonda Messenger - ţinta Mercur (4)
În perioada scursă de atunci şi pană în prezent, adică circa 6 săptămâni, centrul de control al operaţiunilor a început să colecteze primele date de ştiinţă. Câteva imagini au fost deja oferite publicului larg şi pot fi văzute pe site-ul oficial al misiunii la următoarea adresă.
Prima imagine captată vreodată dintr-o orbită în jurul lui Mercur (deci excluzându-le pe cele realizate în timpul scurtelor survoluri anterioare ale lui Mariner 10 şi, respectiv, Messenger) a fost produsă pe 29 martie 2011. Ea a fost realizată folosind instrumentele WAC şi MDIS deasupra locaţiei -53.3 grade latitudine şi 13.0 grade longitudine est - acolo unde se găseşte craterul Debussy, cu un diametru de 80 km.
În aceeaşi zi au venit şi primele măsurători de la Mercury Laser Altimeter (MLA) - respectiv măsurarea variaţiei reliefului de sol în primele 2 orbite :
Primele estimări ale câmpului magnetic al lui Mercur au fost făcute publice pe 30 martie 2011 :
Prima imagine folosind camera NAC datează din 29 martie şi a fost realizată la locaţia -53 grade latitudine şi 13 grade longitudine est:
Prima imagine color a lui Mercur a fost obţinută cu ajutorul WAC/MDIS tot pe 29 martie şi înfăţişează acelaşi crater Debussy:
O altă imagine interesantă a fost produsă pe 31 martie atunci când, folosind camerele WAC şi MDIS a fost oferită o viziune de ansamblu a planetei Mercur – o scenă ce acoperă aproximativ 2800 km lungime între polul sud şi ecuator:
Pe 10 aprilie o altă poză remarcabilă a fost realizată de agenţia americană, folosind aceleaşi 2 camere deasupra poziţiei -11.58 grade latitudine şi 312.7 grade longitudine est - în apropierea căreia pot fi văzute craterele Kuiper (62 km în diametru), Calvino (67 km diametru) şi Rudaki (123 km diametru).
În aceeaşi zi, dar într-un loc diferit – 19.8 grade latitudine şi 309.1 grade longitudine est - Messenger a surprins craterele Bek (32 km diametru) şi Lermontov (166 km diametru) :
Poza obţinută pe 18 aprilie la latitudinea 38.39 grade şi longitudinea 266.0 grade est a fost intitulată sugestiv de către inginerii NASA ‘smile for the camera’ şi înfăţişează craterul Al-Hamadhani (cu un diametru de 168 km) a cărui imagine te duce cu gândul la un chip uman :
Pe 24 aprilie Messenger a folosit camerele NAC şi MDIS pentru a produce o altă imagine curioasă. În poză apare un crater (ce este deocamdată necatalogat) aflat la latitudinea 2.22 grade şi longitudinea 216.0 grade est şi care măsoară 116.5 km în diametru. Craterul este străbătut de două linii cu aspectul unui uriaş X – care cel mai probabil au rezultat în urma a două impacturi diferite la unghiuri de incidenţă mici cu suprafaţa planetei:
În sfârşit, ultima poză despre care vom vorbi (şi care, la momentul scrierii acestui articol încheie dealtfel galeria oficială publicată de agenţia americană) este realizată pe 25 aprilie în poziţia -27.64 grade latitudine şi 223.1 grade longitudine est.
Ea surprinde craterul Bartok – denumit după celebrul compozitor şi pianist de origine maghiară - un crater care măsoară 117 km în diametru :
Pe viitor vor urma probabil foarte multe alte poze de acest fel, iar pe lângă cele care vor merge direct către oamenii de ştiinţă pentru investigaţii şi cercetări amănunţite, o mare parte vor putea fi văzute direct în interfaţa Google Earth folosind fişierul pe care NASA l-a pus la dispoziţie şi care poate fi descărcat aici.
Credit: NASA/Johns Hopkins University Applied Physics/Carnegie Institution of Washington
Articolul original: De la Pamant la Mercur- sonda spatiala Messenger scrie istorie - partea a 5-a.
Sonda Messenger - ţinta Mercur (6)