Antimateria a fost detectată în exploziile solare prin intermediul microundelor şi al datelor referitoare la câmpul magnetic al Soarelui, se afirmă într-o prezentare susţinută de cercetătorul Gregory D. Fleishman, profesor de fizică în cadrul New Jersey Institute of Technology (NJIT) şi de alţi doi cercetători, în cadrul celei de-a 44-a reuniuni a Solar Physics Division din cadrul American Astronomical Society.
Această nouă cercetare încearcă să găsească o rezolvare la problema asimetriei dintre materie şi antimaterie, cu ajutorul datelor obţinute prin studiul Soarelui, care reprezintă un adevărat laborator de cercetare.
Deşi antiparticulele pot fi create şi detectate ulterior prin intermediul experimentelor costisitoare şi extrem de complexe din cadrul acceleratoarelor de particule, astfel de particule sunt, de altfel, foarte dificil de a fi studiate. Cu toate acestea, profesorul Fleishman şi alţi doi cercetători au anunţat detectarea de la distanţă, pentru prima dată, a antiparticulelor relativiste, pozitronii, ce sunt produşi în cadrul interacţiunilor nucleare ale ionilor ce sunt acceleraţi cu ocazia producerii erupţiile solare.
Detecţia acestor particule s-a realizat prin analiza datelor disponibile cu privire la microundele şi valorile câmpurilor magnetice ale Soarelui, obţinute prin intermediul echipamentelor dedicate observării Soarelui şi a sondelor spaţiale. Faptul că particulele de antimaterie sunt create în urma exploziile solare nu este o surpriză, dar aceasta este pentru prima dată când ele sunt detectate ca urmare a efectele lor imediate.
Rezultatele acestor noi cercetări au implicaţii profunde în vederea obţinerii de informaţii valoroase cu privire la modalitatea de detectare, de la distanţă, a antiparticulelor relativiste ce provin de la Soare şi, eventual, de la alte obiecte cosmice, prin intermediul observaţiilor astronomice realizate cu ajutorul radiotelescoapelor. Perfecţionarea metodelor noastre de detecţie a acestor antiparticule, ce provin de la o sursă ce este studiată în cadrul astrofizicii, ne dă speranţa unei mai bune înţelegeri a structurii de bază a materiei şi a proceselor cosmice ce degajă o mare cantitate de energie, cum ar fi erupţiile solare. Acestea se produc în mod regulat şi au un impact pe o scară largă, prin perturbaţiile electromagnetice pe care le generează, asupra vieţii pe Pământ. Cu toate acestea, Soarele este şi un adevărat laborator pentru cercetători, prin intermediul căruia se pot dezlega cele mai profunde mistere ale universului în care trăim.
Electronii şi antiparticulele lor, pozitronii, se comportă similar din punct de vedere fizic, cu excepţia faptului că electronii au o sarcină electrică negativă în timp ce pozitronii, după cum sugerează şi numele lor, au o sarcină electrică pozitivă. Această diferenţă de sarcină electrică este cea care determină ca pozitronii să emită semnale radio polarizate circular, dar de sens opus şi pe care profesorul Fleishman şi colegii săi le-au folosit pentru a-i detecta în cadrul exploziilor solare. În acest scop, cercetătorii au utilizat informaţiile necesare cu privire la direcţia câmpului magnetic din exploziile solare, ce sunt furnizate de către Solar and Heliospheric Observatory (SOHO) al NASA şi imaginile radio, pentru două frecvenţe diferite, obţinute cu ajutorul Nobeyama Radioheliograph din Japonia.
Profesorul Fleishman şi colegii săi au constatat că emisiile radio, din cadrul exploziilor solare, sunt polarizate în sensul obişnuit (datorită prezenţei numeroase a electronilor) pentru o frecvenţa mai mică (ceea ce corespunde unei energii de valoare mai mică). În acest caz, efectul datorat prezenţei pozitronilor este, aşa cum era de aşteptat, redus, dar pentru o frecvenţă mai mare (energie mai mare) emisiile radio se polarizează în sens invers, atunci când numărul pozitronilor depăşeşte pe cel al electronilor.
Traducere de Cristian George Podariu după sun-illuminate-basic-mystery cu acordul editorului
