MultiversÎn acest articol răspundem la întrebarea dacă există un univers în care să se afle o replică a persoanei noastre şi dacă am putea s-o ucidem şi să-i luăm locul. Aşadar: trăim într-un multivers sau nu? Şi dacă da, care este probabilitatea ca în alte universuri să existe alte versiuni ale persoanei noastre, aşa cum apar ele în cărţile cu caracter ştiinţifico-fantastic?



Vreau să adaug, încă de la început, că putem afirma, cu o mai mare siguranţă, că această idee este doar probabilă, fără a exista o certitudine în acest sens. Chiar dacă ar exista această dublură a noastră, într-un alt univers, noi nu o vom întâlni niciodată şi nu o vom putea elimina pentru a-i lua locul, chiar dacă nu ducem lipsă de imaginaţie. Celor dintre voi care citiţi aceste rânduri cu speranţa de a vă întâlni dublura, vă spun că puteţi să vă opriţi chiar acum din lectură.

Să începem cu câteva noţiuni generale de taxonomie (n.t. ştiinţă care se ocupă cu stabilirea legilor de clasificare şi de sistematizare a domeniilor din realitate cu o structură complexă). Există o multitudine de tipuri diferite de multivers. Din fericire pentru noi, Max Tegmark de la M.I.T. a realizat o clasificare a acestora. Fără alte comentarii, să vedem care sunt acestea:

 

Nivelul 1: Universul este mare, foarte mare, dar într-un mod obişnuit.

El este atât de mare că, de fapt, noi nu putem observa marginea sa, chiar dacă avem în vedere faptul că lumina a călătorit spre noi încă de la începutul timpului. Putem vedea doar până la o distanţă de aproximativ 50 de miliarde de ani-lumină, o distanţă ce marchează „orizontul" nostru cosmologic. În unele articole de pe internet se afirmă, fără urmă de îndoială, faptul că deoarece Universul are o vârstă de aproximativ 14 miliarde de ani, noi nu am avea posibilitatea de a vedea mai departe de această distanţă ce corespunde vârstei Universului. Adevărat, cu menţiunea faptului că Universul s-a extins în tot acest timp, ceea ce modifică valoarea calculată a distanţei.

Indiferent care ar fi valoarea exactă a distanţei maxime de la care putem obţine informaţii despre Univers, acesta are un orizont şi orice ar fi dincolo de orizont nu mai are posibilitatea de a afecta, în vreun fel, ceea ce se întâmplă aici, pe Pământ. Puteţi considera că tot ceea ce se află în interiorul orizontului reprezintă universul nostru".

Dar ce se află dincolo de orizont?

În primul moment, Universul a fost destul de activ, mai ales în primele sale 10-35 secunde. Teoria actuală privind evoluţia acestuia considera că (din motive pe care le voi prezenta cu o altă ocazie, dacă cineva va avea dorinţa arzătoare de a le solicita) el a suferit o expansiune extraordinară, exponenţială, cunoscută sub numele de inflaţie cosmică, care a făcut ca zonele de mici dimensiuni din Universul timpuriu să se mărească cu un factor de 10100 ori faţă de dimensiunile lor iniţiale.

Este Universul infinit? Sau el este mai degrabă ca un univers Pacman în care dacă v-aţi deplasat suficient de departe, într-o singură direcţie, în principiu aţi putea ajunge înapoi din locul în care aţi pornit? Sincer, noi nu ştim sigur răspunsul, dar ideea este că, chiar dacă trăim într-un univers de tip Pacman, dimensiunea acestuia este enormă.

Deci noi trăim într-un multivers. Există alte regiuni ale spaţiului având, cu exactitate, aceleaşi legi ale fizicii ca ale noastre, dar ele se află în afara orizontului nostru, aşa cum noi suntem în afara orizontului lor. Din toate punctele de vedere, acestea sunt universuri diferite faţă de propriul nostru univers.

Cât de mare trebuie să fie un multivers de nivel 1 pentru a conţine copii identice a tot ce există în Universul nostru? Inimaginabil de mare. Tegmark estimează o valoare aproximativă de 10^(1029) metri. Această valoare reprezintă cel mai mare număr care intră în discuţie, în afară de infinit. Acest lucru înseamnă că fiecare atom din universul geamăn se află în exact acelaşi loc şi se deplasează cu exact aceeaşi viteză ca şi în universul nostru propriu (în limitele prevăzute de incertitudinea cuantică). Aceasta înseamnă că chiar dacă o copie geamănă a unei persoane din alt univers nu a avut, cu exactitate, acelaşi trecut cu al persoanei din universul nostru, ea va crede, totuşi, că evoluţia ei este identică.

Desigur, dacă Universul ar fi fost infinit (şi eu nu sunt convins că ar fi adevărat) atunci ar fi existat condiţiile ca el să poată găzdui nu doar o replică a noastră, ci un număr infinit de copii ale noastre.

Este o concluzie neaşteptată, şi, de asemenea, un pic ciudată. Ar fi ca şi cum am avea un număr infinit de dubluri.

Dar în cazul în care multiversul nostru, de nivel 1, nu este infinit, nu este clar dacă el este suficient de mare pentru ca să adăpostească replici ale noastre, deşi ar putea fi destul de mare pentru a conţine lumi diferite. O estimare conservatoare, pur teoretică, stabileşte dimensiunea minimă a multiversului nostru la aproximativ 1075 metri, care pare ceva imens, până când îţi dai seama că aceasta reprezintă doar o foarte mică parte din spaţiul necesar pentru a exista dubluri. Limita observaţională, obţinută, în primul rând, cu ajutorul satelitului WMAP este chiar mai mică decât această distanţă.


Nivelul 2: Alte universuri apar datorită inflaţiei cosmice.

Universul nostru a evoluat, foarte repede, dintr-o zonă de mici dimensiuni din cadrul multiversului timpuriu, dar este posibil ca alte universuri să se fi format în acelaşi mod. Ceea ce este de remarcat este că aceste zone, de mici dimensiuni, din cadrul multiversului au avut caracteristici fizice puţin diferite de ale zonei din care s-a format Universul nostru. De exemplu, forţa electromagnetică ar fi putut fi un pic mai puternică sau mai slabă, forţa tare (cea care ţine protonii şi neutronii împreună în nucleul atomic), ar fi putut fi un pic diferită şi, de asemenea, ele ar fi putut avea mai mult de 3 dimensiuni.

Să încercăm să clarificăm o serie de aspecte ale acestei ipoteze:
1. Nu este evident că acest model este corect. S-ar putea ca intensitatea forţele fundamentale să fie, într-adevăr, stabilită într-un mod unic în natură, astfel încât toate universurile posibile vor aceleaşi caracteristici fizice. Nu ştim cu siguranţă, dar într-un fel sper că aceasta este situaţia reală, caz în care nu va exista niciun multivers de nivel 2.
2. Dacă există, cu adevărat, un multivers de nivel 2, ce conţine nenumărate universuri în care se manifestă caracteristici fizice diferite, atunci aceste universuri nu vor arăta la fel ca al nostru. În acest caz nu va exista site-ul nostru io9, nici Annalee şi niciun alt om. Este posibil ca acestea să nu găzduiască viaţa sau structuri cosmice complexe, ca în universul nostru. Se pare că parametrii ce definesc universul nostru au fost reglaţi foarte fin pentru a putea apare toate aceste structuri cosmice complexe, cum ar fi stelele sau elementele grele, astfel încât cele mai multe universuri pur şi simplu nu permit apariţia lor.

Principiul antropic slab enervează pe majoritatea fizicienilor.

Eu pot doar să vă spun că deoarece cele mai multe universuri, din multiversul de nivel 2, sunt complet nelocuite, dacă doriţi să scrieţi în continuare cărţi de science-fiction, aceasta este singura variantă în care aveţi posibilitatea de a schimba principiile fundamentale ale fizicii.


Nivelul 3: Mai multe lumi.

Recunosc, acesta este varianta care ne aşteptam să fie mai aproape de realitate. Dacă aţi citit Transition sau, mai ruşinos, dacă aţi fost un fan al Sliders sau, ceea ce contează, dacă aţi citit orice carte de ştiinţă sau de science-fiction din ultimii 50 de ani, aproape cu siguranţă ştiţi despre ce vorbesc aici.

În anul 1957, Hugh Everett, sătul de incertitudinea din modelul standard al mecanicii cuantice a conceput aşa-numita interpretare a lumilor multiple (Many Worlds Interpretation) care are la bază ideea că în fiecare moment „alegerile" din mecanica cuantică au loc la o scară subatomică unde universuri diferite se desprind unul din altul. Pisica lui Schrodinger într-un univers este vie, iar în altul este moartă.

Oamenilor le place această idee, deoarece ea le permite să se gândească la toate consecinţele posibile ale acţiunilor lor din trecut. Din punctul meu de vedere, pot să afirma că interpretarea lumilor multiple este, pur şi simplu, doar o interpretare a mecanicii cuantice şi ea nu face predicţii concrete diferite faţă de cele ale mecanicii cuantice obişnuite. Merg mai departe pentru a sublinia că, chiar dacă ar exista o dublură a voastră, nu există nicio modalitate practică de a o întâlni, fără a invoca o formă de magie.

În plus, cele mai multe din aceste lumi, ce se presupun a exista prin interpretarea lumilor multiple, sunt puţin asemănătoare cu cea în care ne aflăm, deşi pentru literatura science-fiction ne-am dori să fie aşa. Să ne amintim de filmul „Butterfly Effect" în care se afirmă cu înţelepciune: „Schimbă un singur lucru şi se va schimba totul".

De altfel, Tegmark a indicat în clasificarea lui şi un nivel 4a al multiversului, dar universurile ce rezultă de aici sunt chiar şi mai ciudate ca cele aflate în cadrul nivelului 2.

În cele din urmă, există o mulţime de moduri posibile prin care să se o obţină o copie a voastră, dar ar fi mult mai indicat să se aibă în vedere tehnica de clonare.

David Goldberg este autor, împreună cu Jeff Blomquist, a cărţii „A User's Guide to the Universe: Surviving the Perils of Black Holes, Time Paradoxes, and Quantum Uncertainty". De asemenea, el este profesor de fizică în cadrul Drexel University.

 



Traducere de Cristian-George Podariu după is-there-an-evil-goateed-version-of-you-somewhere-in-the-multiverse