Vrei să scazi în greutate rapid? Nu trebuie să îţi ajustezi dieta, ci doar mergi pe un teren mai înalt. Această schimbare de greutate este rezultatul fluctuaţiilor în gravitaţia Pământului, fluctuaţii pe care o nouă hartă de înaltă rezoluţie arată că sunt mai mari decât s-a crezut anterior.
Acceleraţia gravitaţională se presupune a fi la fel peste tot pe Pământ, dar aceasta variază, deoarece planeta nu este perfect sferică sau de o densitate constantă. În plus, gravitaţia este mai slabă la ecuator, din cauza forţelor centrifuge produse de rotaţia planetei. Pe lângă aceasta, gravitaţia este mai slabă şi la altitudini mari, mai departe de centrul Pământului, cum ar fi pe vârful Muntelui Everest.
Atât NASA, cât şi Agenţia Spaţială Europeană au sateliţi cu accelerometre foarte sensibile care cartografiază câmpul gravitațional al planetei, dar acestea au o precizie de până la câţiva kilometri. Folosirea de date topografice, pentru a face ajustări pentru variaţiile în altitudine ale zonei, îmbunătăţeşte rezoluţia hărţilor. Construcţia precisă a tunelurilor, barajelor şi chiar a clădirilor înalte necesită cunoaşterea câmpului gravitaţional local pentru a ghida măsurătorile GPS ale înălţimii, deci hărţi de înaltă rezoluţie sunt importante pentru ingineria civilă.
Christian Hirt de la Universitatea Curtin din Perth, Australia de Vest, şi colegii săi au combinat datele legate de gravitaţie provenite de la sateliţi cu date topografice pentru a cartografia schimbările gravitaţionale între latitudinile 60° nord şi 60° sud, conţinând în jur de 80 la sută din suprafaţa Pământului.
Harta este alcătuită din mai mult de 3 miliarde de punte, cu o rezoluţie de aproximativ 250 de metri. Calcularea gravitaţiei ar dura în jur de 5 secunde pentru fiecare punct pe un calculator personal obişnuit, dar echipa a folosit un supercomputer care a reuşit să finalizeze totul în "doar" trei săptămâni.
Diferenţe ale acceleraţiei gravitaţionale
Modelul pune în evidenţă diferenţe mai profunde ale acceleraţiei gravitaţionale decât cele observate anterior. Modele standard prezic un minim gravitaţional de 9,7803 m/s2 la ecuator şi 9,8322 m/s2 la poli. Modelul lui Hirt relevă locuri neaşteptate cu mai multe diferenţe mari. Muntele Nevado Huascarán din Peru are cea mai scăzută acceleraţie gravitaţională, de 9,7639 m/s2, în timp ce la suprafața Oceanului Arctic este cea mai ridică şi are valoarea de 9,8337 m/s2.
„Nevado a fost o mică surpriză, deoarece se situează la 1.000 de kilometri la sud de ecuator", spune Hirt. „Creşterea în gravitaţie dată de distanţa de la ecuator este compensată uşor de efectul înălţimii muntelui şi anomaliile locale".
Aceste diferenţe înseamnă că în cazul improbabil în care v-aţi găsi căzând de la 100 de metri deasupra fiecărui punct, aţi atinge suprafaţa în Peru cu aproximativ 16 milisecunde mai târziu decât în Arctica. Pe lângă acest lucru v-aţi pierde în jur de 1 la sută din greutatea corporală dacă v-aţi muta din Arctica pe vârful peruvian, deşi masa dumneavoastră ar rămâne constantă. (Citeşte şi: Diferenţa dintre greutate şi masă)
Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului gravity-map-reveals-earths-extremes, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Sebastian Trifa
