Rezidenta maritima - ideea de a construi așezări permanente pe mare - prezintă o fascinație de lungă durată. Dar este destinat să rămână doar în domeniul science fiction, sau poate fi o modalitate practică de a găzdui populația noastră în creștere?
Vă prezentăm mai jos șase comunități oceanice, reale și imaginare.
Oraşul înotului (The swimming city)
Cine nu ar vrea să trăiască pe această frumoasa utopie plutitoare? Creaţia designerului grafic András Gyorfi, Oraşul înotului, a câștigat competiția de proiecte din 2009 a Institutului pentru Rezidente Maritime - o organizație care își propune să creeze comunități pe mare pentru a testa noi idei asupra modului în care oamenii trăiesc împreună. Cu toate acestea, viziunea lui Gyorfi este la cel puțin 20 de ani de a deveni realitate, potrivit directorului de inginerie al Institutului, George Petrie.
Insula reciclata
Mările noastre sunt pline cu resturi de plastic, așa că de ce să nu le reciclăm pentru a crea orașe plutitoare? Aceasta este ideea din spatele proiectului Insula reciclată. Firma olandeză de arhitectură Whim, care a venit cu această viziune eco-utopică, își propune în cele din urmă să creeze o locuință oceanică pentru 500.000 de oameni, susţinută de cultivarea algelor marine. Arhitecții de la Whim spun că lucrează la un prototip pentru o locuinţă de familie plutitoare arhisuficientă... dar așteaptă încă finanțare. Urmăriţi aceasta idee.
The World
De ce să aştepţi decenii pentru ca primele orașe plutitoare să fie construite, atunci când vă puteți înscrie deja pentru următorul proiect de calitate – asta dacă ești un milionar, cel puțin. Lansată în 2002 și încă în croazieră, The World este un imens complex plutitor de apartamente de lux cu care poţi "călători în lume, fără a pleca de acasă".
Platforma maritimă Sealand
Cele mai multe tentative de a coloniza mările au fost considerabil mai lipsite de farmec decât The World. Să luăm ca exemplu Sealand, un turn din beton aflat în paragină destinat apărării din al doilea război mondial situat în largul coastei de sud-est a Angliei, care a fost ocupat de fostul maior de armata Roy Bates şi de familia sa din 1967. Acest stat suveran autoproclamat a fost odată sediul HavenCo, primul "paradis de date" offshore din lume, care a încetat să opereze în 2008. Sealand are în plan sa găzduiască un cazino - un destin posibil pentru rezidenţele maritime viitoare care nu reușesc să se ridice la înălțimea idealurilor utopice pe care au fost bazate.
Republica Minerva
În 1972, milionarul adept al proprietăţii libertariene Michael Oliver a încercat să creeze o micro-națiune suverană pe o insulă artificială din recifele Minerva din Oceanul Pacific. El a emis chiar moneda Minervana (foto aici). Ceea ce el nu a luat în considerare a fost faptul ca Regatul Tonga aflat în apropiere reclamase deja recifele. Minervanii au plecat și cea mai mare parte a insulei artificiale a dispărut acum în mare.
Ţiganii maritimi
Pionierii care încearcă să fondeze noi aşezări pe ocean ar putea învăţa ceva de la aşa-numiţii "ţigani de mare" din Asia de Sud-Est, care, timp de secole, au trăit o viață nomadă pe mare.
Să luăm ca exemplu populaţia Bajau, ai cărei membrii sunt renumiţi pentru abilităţile lor de scufundare și care îşi pot petrece întreaga viață pe bărci. Imaginea de alături prezintă un festival Bajau, cu bărci împodobite cu vele colorate.
Alţi “ţigani de mare” sunt Moken care cutreieră apele din largul Thailandei și Birmaniei. Copiii lor îşi petrec atât de mult timp făcând scufundări pentru hrană, încât ochii lor s-au adaptat şi se pot focaliza sub apă. Din păcate, acest vechi mod de viață marinărească este pe cale de dispariţie.
Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului seasteading, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Alexandru Hutupanu
