„Cu mult în urmă, un univers a luat ființă. Fierbinte, era plin de particule elementare. Printre câmpurile sale se afla un câmp Higgs, inițial dezactivat.
Dar pe măsură ce universul s-a extins și s-a răcit, câmpul Higgs s-a activat brusc, dezvoltând o intensitate nenulă. Când s-a întâmplat acest lucru, multe câmpuri au devenit rigide, iar particulele lor au dobândit frecvențe de rezonanță și masă.
Astfel, universul a fost transformat, prin influența câmpului Higgs, în instrumentul muzical cuantic care este astăzi”.
„Teoria câmpurilor cuantice spune că universul este plic de câmpuri cuantice”.
„Un electron staționar, asemănător vibrației unei corzi de chitară, este o undă staționară care vibrează la o anumită frecvență, frecvența de rezonanță”.
„Cele mai multe dintre câmpurile cuantice au frecvențe de rezonanță, cosmosul semănând, într-un fel, cu un instrument muzical”.
„Cu cât o particulă staționară vibrează mai repede, cu atât are masa mai mare”.
„Câmpurilor care nu au frecvență de rezonanță le corespund particule care nu au masă, precum fotonul, care nu este niciodată staționar”.
„Câmpul Higgs are un efect de „restaurare” asupra altor câmpuri cuantice care-și modifică modul în care vibrează”.
[Quanta]
Pentru o versiune detaliată a rolului câmpului Higgs în generarea masei particulelor, citește: Cum obțin particulele elementare masa?
