Știu... Ce întrebare mai e și asta, nu? Acum câteva zile am scris despre „De ce apa nu are niciun gust”, iar acum despre locul creierului în organism. Unde-ar putea să fie creierul dacă nu în cap, nu? Că doar nu e doar cazul nostru; și câinii, și maimuțele, chiar și rațele au creierul tot în cap.

Dar de ce? De ce să nu fie creierul în stomac de exemplu, ascuns în aceeași carcasă de os cum este și în cap. Nu era mai bine protejat acolo? Era. Și atunci?

Deși nu putem spunem că știm sigur, sigur, că n-avem cum, cel mai la îndemână răspuns este cel care ia în calcul avantajele prezenței creierului acolo unde este, adică în cutia craniană, adică faptul că, deși expus, fiind lângă ochi, nas, gură și urechi - este o garanție pentru primirea de către creier a informațiilor despre mediu în cel mai scurt timp.

Creierul este, în fapt, lent. Chiar și în condițiile în care ochii se află lângă creier, capacitatea de procesare a informațiilor vizuale nu este instantanee. Pentru a compensa, creierul anticipează și proiectează o imagine a lumii un pic în viitor. Creierul este constant implicat în „ghicirea viitorului”, în predicții, folosind toate informațiile de care dispune, experiențele anterioare, cunoștințele deținute, pentru a ghici (intui, calcula) ce se va întâmpla. Un jucător de tenis de câmp, cum e Simona Halep, nu ar avea timp să reacționeze la loviturile „ca din tun” ale Serenei Williams, dacă ar aștepta să se apropie mingea de ea și să fie clar unde va ajunge, căci nu ar ajunge la nicio minge.

Creierul se află, așadar, în „linia întâi” pentru că este, se pare, mai important să fii lângă organele principale de simț, decât să accepți întârzieri mari în primirea unor informații care, în anumite situații, indică un pericol iminent și imediat.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.