În unele societăţi tribale bătrânii şi copiii sunt ucişi. Ce poate duce la asemenea comportamente? Starea de conflict este cvasi - continuă. De ce omul "primitiv" nu poate renunţa la conflict? Pe de altă parte, sunt şi aspecte pe care le putem învăţa de la triburi?
Iată în continuare un interviu cu Jared Diamond, câştigătorul premiului Pulitzer pentru cartea Viruşi, arme şi oţel. Acesta oferă o privire asupra viaţa societăţilor tribale şi unele sugestii privind aspecte ale vieţii tribale ce pot fi de interes pentru societatea modernă occidentală.
Alison George: Cartea dumneavoastră are ca subiect societăţile tradiţionale. Aveţi de gând să aruncaţi un pic de lumină asupra modului în care obişnuiam să trăim?
Jared Diamond: Desigur. Societăţile tribale ne oferă posibilitatea de a întrezări modul în care cu toţi trăiam până "ieri", sub aspect evolutiv. Ei, de asemenea, au multe să ne înveţe despre modul în care putem rezolva probleme umane universale.
Povestiţi multe despre experienţa celor 48 de ani de vizitare a Noii Guinee. De ce v-aţi dus acolo în primul rând?
Eram tânăr şi doream să explorez. M-am întrebat care este cel mai aventuros şi sălbatic loc din lume? Noua Guinee. Deci am mers acolo, m-am îndrăgostit de acel loc, şi, de atunci, am continuat să-l vizitez.
Ce v-a determinat să vă îndrăgostiţi de acea ţară?
Este unul din numai cele 3 locuri din lume cu zăpadă la ecuator şi singurul dintre ele în care poţi sta pe recife de corali şi să priveşti la albul gheţarilor – prezintă întreaga gamă a habitatelor comprimate pe numai câteva mile. Iar guineenii însăşi provin din o mie de triburi diferite, cu o mie de limbi. Ei sunt oameni minunaţi, intenşi, care spun lucrurilor pe nume. Ei spun ceea ce gândesc. Am învăţat o grămadă de lucruri de la ei.
Ce v-a învăţat Noua Guinee?
Atunci când am mers acolo în 1964, guineenii naivi erau primitivi din punct de vedere tehnologic. Ei foloseau unelte din piatră şi eu nu aveam nicio idee cum se vor comporta din punct de vedere mental. Mi-a luat puţin timp ca să realizez faptul că, din punct de vedere mental şi emoţional, eram similari. Apoi, gradat, am descoperit faptul că există unele diferenţe importante – în atitudinea lor faţă de pericol şi în modul în care îşi cresc copiii, de exemplu.
Cu ce se distinge modul lor de creştere a copiilor?
Observatorii din exterior sunt uimiţi în general de aptitudinile sociale precoce ale copiilor din societăţile tribale. În cele mai multe culturi tradiţionale copiii au dreptul de a lua propriile decizii. Câteodată acest lucru ne poate înspăimânta pentru că un copil în vârstă de 2 ani poate alege să se joace lângă un foc şi să se ardă. Dar atitudinea dominantă constă în faptul că copiii trebuie să înveţe din propria lor experienţă.
Care sunt rolurile familiei şi ale comunităţii în aceste societăţi tradiţionale?
Copiii dorm cu părinţii lor, aşadar, au securitate absolută, şi sunt hrăniţi oricând doresc. Ei trăiesc în grupuri în care membrii au vârste diferite, deci, până la momentul în care ajung la vârsta adolescenţei, au petrecut 10 ani având grijă de fraţii mai mici.
Există şi aspecte negative?
Există multe lucruri realizate de aceste societăţi care sunt minunate, dar există şi lucruri pe care le fac şi care nouă ni se par a fi teribile – cum ar fi omorârea ocazională a bătrânilor sau a copiilor sau starea permanentă de război.
Dar într-o societate nomadă realitatea rece este că dacă trebuie să te muţi şi deja ai grijă de copilul tău şi de lucrurile tale, nu poţi să ai grijă şi de persoanele în vârstă. Nu există altă alternativă.
Ce se întâmplă cu oamenii în vârstă în cadrul triburile nomade?
Există o suită de opţiuni care, toate, duc la concluzia logică că ei trebuie abandonaţi sau ucişi. Cel mai blând lucru de făcut este să-i abandonezi, lăsându-le apă şi mâncare în cazul în care ei mai prind puteri şi, astfel, pot prinde din urmă tribul. În unele societăţi, oamenii în vârstă aleg ei înşişi să fie ucişi. În alte societăţi, ei sunt ucişi pur şi simplu. În rândul tribului Aché din Paraguay, de exemplu, există oameni tineri a căror îndatorire este să-i omoare pe cei mai în vârstă.
Câteodată şi copiii sunt ucişi?
Infanticidul este un fenomen răspândit în întreaga lume, şi, din nou, gândul cuiva ar putea fi “acest lucru este oribil”. Dar ce ar putea ei face? Dacă trăieşti într-o societate marginală în care este dificil să obţii destulă hrană, nu poţi avea profitori. Dacă se naşte un copil handicapat care nu va putea deveni un membru independent al societăţii şi capabil să se hrănească singur, realitatea este că, de obicei, societatea nu va fi capabilă să se ocupe de acel copil. Deci cade în responsabilitatea mamei să decidă dacă copilul este sănătos şi, dacă acesta este cazul, să-i pună un nume şi să aibă grijă de el. Mama este cea care decide dacă copilul va trăi sau nu.
Ar putea considera societăţile tradiţionale că cea mai mare parte a occidentalilor ar fi profitori?
Tu şi cu mine suntem profitori. Noi nu ne producem propria hrană. Suntem paraziţi ai celor 2 la sută dintre americani şi britanici care produc hrana. În societatea noastră complexă 2 la sută dintre oameni pot produce întreaga cantitate de hrană; în locurile cum ar fi Noua Guinee, toată lumea trebuie să fie un producător de hrană.
De ce credeţi că este atât de tentant să idealizăm modul de viaţă tradiţional, tribal?
Există un sentiment în rândul publicului general – şi în rândul unor antropologi – că oamenii tradiţionali sunt paşnici. Dar realitatea este că marea majoritate a acestora nu sunt aşa. Pentru a avea pace, ai nevoie de un guvern central.
De ce nu pot fi paşnice societăţile lipsite de lideri puternici?
Într-o bandă sau într-un trib procesul este destul de democratic – numărul oamenilor este atât de mic, încât se pot lua decizii faţă în faţă. Dar, dacă trebuie să iei în considerare 100 de oameni care sunt de acord cu un tratat de pace cu tribul vecin, vor exista mereu unii tineri zvăpăiaţi care încă au un motiv de nemulţumire, rup armistiţiul şi omoară pe cineva, lucru care duce la repornirea întregului ciclu.
Imobilizarea acestor rebeli necesită o forţă centralizată. Societăţile tribale care sunt lipsite de un lider puternic nu pot apăra pacea. Motivul pentru care o societate statală se răspândeşte şi pentru care fermierii tolerează “paraziţii” – este pentru că o societate statală menţine pacea şi rezolvă disputele.
Deci statele naţionale împiedică răzbunarea directă?
Dacă ai un accident de maşină, nu este problema ta să primeşti satisfacţie din partea persoanei care ţi-a rupt piciorul. Cel care se ocupă de asta este sistemul legal al statului. Acesta este motivul pentru care oamenii din societăţile tradiţionale se mută într-o societate statală, nu invers. Societăţile tradiţionale recunosc beneficiile puterii statale.
Cum văd oamenii din Noua Guinee ţările bogate cum ar fi Statele Unite?
Guineenii sunt desigur deschişi şi îmi spun ceea ce le place şi ceea ce nu le place la societatea noastră. Lor le plac toate bunurile materiale: umbrele, chibrituri, lipici. Lor le place faptul că copiii noştri, în general, nu mor. Dar sunt consternaţi de modul în care noi ne creştem copiii – de faptul că aceştia nu fug în şi din case. Atunci când ajung să ne cunoască societatea, ei sunt îngroziţi de singurătatea noastră. Şi sunt dezgustaţi de faptul că bătrânii noştri sunt de multe ori atât de nefericiţi.
Aţi realizat până acum un “prim contact” cu un trib mai înainte necunoscut?
Nu am tratat niciodată, slavă Domnului, cu oameni necunoscuţi. Situaţia primului contact este destul de periculoasă. Nimeni nu cunoaşte modul în care va reacţiona cealaltă persoană.
Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului what-westerners-can-learn-from-tribal-societies, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Alexandru Hutupanu
