În fiecare dimineaţă se formează o coadă în exteriorul clinicii Medecins du Monde din centrul Atenei. La aceasta aşteaptă imigranţi din Afganistan şi Algeria, ţigani, oameni fără locuinţă şi din ce în ce mai multe familii greceşti. Detalii, în continuare.
Fondată din donaţii caritabile, clinica are rolul de a fi o plasă de siguranţă pentru grupurile care nu au posibilitatea de a accesa sistemul de sănătate din Grecia. În ultimele luni, totuşi, rândurile ei au fost pline de greci care, lipsiţi de un loc de muncă şi nemaifiind protejaţi de asigurările sociale de sănătate, nu au niciun alt loc unde să se ducă pentru a beneficia de tratament medical esenţial.
Vineri, săptămâna trecută, copiii au stat la coadă pentru vaccinul de rutină anti-poliomielită necesar pentru a putea merge la şcoală. O femeie însărcinată stătea lângă un bărbat în vârstă cu probleme cardiace, care nu-şi permite să-şi cumpere medicamentele de zi cu zi de care are nevoie pentru a rămâne în viaţă. “Cu doi ani în urmă aceşti oameni aveau o viaţă normală”, spune Nikitas Kanakis, preşedintele Medecins du Monde, care dispune de patru astfel de clinici în întreaga ţară.
Indiferent dacă Grecia iese sau nu din zona euro, situaţia economică deja neplăcută a ţării pare că se poate doar înrăutăţi în viitorul apropiat. Şi ca urmare a faptului că reducerile bugetare au un efect nefast asupra serviciilor de sănătate, câţiva chiar prezic o criză umanitară. “Sistemul a ajuns la limită”, spune Kanakis. “În fiecare zi vedem din ce în ce mai mulţi oameni care vin să ne ceară ajutor.”
Crizele anterioare oferă indicii asupra a ceea ce se poate întâmpla în viitor şi poate chiar perspective asupra modului în care Grecia se poate pregăti pentru a înfrunta sau evita răul care urmează.
Atunci când economia argentiniană s-a prăbuşit, cu numai un deceniu în urmă, au izbucnit revolte în întreaga ţară, iar spitalele din Buenos Aires au avut de înfruntat lipsuri severe. Totuşi, în timp ce guvernul a tăiat din cheltuielile cu sănătatea, el i-a protejat pe mulţi dintre cei aflaţi în dificultate, finanţând sănătatea mamelor şi a copiilor, unde au existat îmbunătăţiri vizibile ca urmare a acestei politici. Prioritizarea vaccinării, bolilor cronice şi a dependenţei de droguri a dus la rezultate pozitive.
Ar putea exista lecţii de învăţat şi din restructurarea Uniunii Sovietice şi a Europei de Est de la începutul anilor 1990, când şomajul în masă a dus la rate în creştere ale mortalităţii bărbaţilor adulţi, aceasta datorându-se în particular bolilor cardiovasculare. Aceasta pentru că, parţial, şomajul duce la scăderea moralului, iar oamenii caută alinare în comportamente riscante cum ar fi fumatul şi băutul, spune Peter Lloyd-Sherlock, expert în politica de sănătate la University of East Anglia din Norwich, Marea Britanie. “Reducerile din domeniul sănătăţii publice sunt exacerbate de faptul că oamenii au mai puţini bani pentru a plăti pentru serviciile medicale, având astfel mai multe şanse să-şi întârzie tratamentul. “Vom vedea o creştere a presiunii asupra sistemelor de sănătate într-o perioadă în care ele încearcă să facă ceea ce erau capabile să facă în trecut”, spune Lloyd-Sherlock.
Sunt semne că acest lucru se întâmplă deja în Grecia. Asigurările sociale acoperă costurile cu sănătatea ale familiilor celor care au loc de muncă, dar cei fără un loc de muncă primesc o îngrijire de bază pentru o perioadă de numai 1 an după ce au rămas fără loc de muncă. După această perioadă, ei pot plăti 5 euro pentru a vizita un doctor, dar trebuie să plătească integral preţul asociat reţetelor care le sunt prescrise.
Aceste costuri i-ar putea opri pe oameni de la primirea tratamentului necesar: comparativ cu 2007, în 2009, cu 15 la sută mai mulţi oameni au raportat că nu au solicitat asistenţă medicală atunci când au avut nevoie. Mulţi oameni s-au adresat, de asemenea, spitalelor pentru îngrijiri de bază, parţial şi din cauza timpilor lungi de aşteptare din alte părţi (The Lancet, DOI: 10.1016/S0140-6736(11)61556-0). Asta s-a petrecut ca rezultat a lipsei de personal şi a penuriei de consumabile medicale cauzate de tăierile cu 40 la sută a bugetelor spitalelor, spune David Stuckler, specialist în sănătatea populaţiei la Universitatea Cambridge.
Totuşi, nevoile de îngrijiri medicale sunt în creştere. Datele colectate de Centrul Elen pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (HCDCP) din Atena a revelat o creştere masivă a numărului de noi infectări cu HIV la începutul anului 2011 – atribuită în principal creşterii numărului utilizatorilor de droguri. Au existat, de asemenea, rapoarte din partea programelor de tratament al dependenţei de droguri despre cazuri de consumatori de droguri care s-au infectat în mod deliberat cu HIV în speranţa că vor primi astfel beneficii în valoare de 700 de euro lunar şi acces la programele de substituţie a drogurilor.
Între timp, poziţia geografică a Greciei ca poartă spre Europa dinspre Asia şi Africa ridică şi alte probleme. Prejudiciul potenţial asociat reducerilor de fonduri din domeniul operaţiunilor de control şi supraveghere a bolilor este destul de clar: boli rare în cadrul Uniunii Europene, cum ar fi virusul West Nile şi boli ale animalelor precum febra aftoasă, sunt comune dincolo de graniţele estice şi sudice ale Greciei.
La fel este şi cazul malariei, care a fost eradicată în Grecia în 1974. Şi totuşi, în septembrie a existat un început de epidemie într-o zonă de deltă de lângă Sparti, odinioară un punct fierbinte al infecţiilor transmise de ţânţari. “Ne-am intensificat eforturile pentru a ne ocupa de focarele de HIV, West Nile şi malarie”, spune Sotirios Tsiodras de la HCDCP. “Întrebarea este dacă vom fi în stare să susţinem aceste eforturi.”
Poziţia geografică a Greciei nu este singurul lucru care face din actuala criză una deosebită. Ţara are o populaţie în vârstă, în jur de un sfert dintre oameni având peste 60 de ani. Prioritizarea screeningului pentru şi tratamentul bolilor comune cum ar fi hipertensiunea, diabetul şi nivelul înalt de colesterol ar putea fi una dintre cele mai eficiente strategii din punct de vedere al costurilor pe care guvernul grec le-ar putea aplica, spune Lloyd-Sherlock. “Această abordare ar putea fi relativ ieftină şi ar avea beneficii imediate.”
Protejarea sănătăţii nu ar trebui să fie singura prioritate într-o perioadă de criză. Atunci când economia Japoniei s-a prăbuşit, în 1998, cheltuielile cu sănătatea au fost protejate. Şi totuşi a existat o creştere masivă a numărului de sinucideri (BMJ, DOI: 10.1136/bmj. E1191). Un trend similar este evident în Grecia, unde numărul de sinucideri a crescut cu 17 procente între 2007 şi 2009 şi cu 40 de procente în prima jumătate a anului 2011, comparativ cu perioada similară din 2010. Violenţa, furturile şi ratele de omucidere au crescut şi ele din 2007.
Dar observarea trecutului ne oferă, de asemenea, dovezi că crizele financiare nu înseamnă mereu doar boală şi disperare. În 1992, rata şomajului din Suedia era cu 10 procente mai mare decât este acum în Grecia, dar totuşi ratele de sinucidere au scăzut. “Ţările care folosesc mai mulţi bani pentru a-i ajuta pe oameni să se întoarcă rapid în câmpul muncii au rate de sinucidere mai mici în timpul unor crize economice”, spune Stuckler (The Lancet, DOI: 10.1016/S0140-6736(09)61124-7).
Modul în care situaţia dezastruoasă a Greciei se va remedia este încă o necunoscută, dar crizele precedente sugerează că membrii mai vulnerabili şi mai în vârstă ai societăţii sunt cei care vor suferi cel mai mult. “Probabil că nu vei vedea imagini cu copii subnutriţi în centre de hrănire, ceea ce de obicei înţelegem când folosim termenul de criză umanitară”, spune Lloyd-Sherlock. “Ceea ce vei vedea sunt oameni de la care te-ai fi aşteptat să trăiască până la peste 80 de ani murind după doar 70 de ani în circumstanţe care puteau fi probabil prevenite.”
Criza din Grecia: punând bazele creşterii
Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului Greek crisis: How to prevent a humanitarian disaster, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Alexandru Hutupanu
